Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

The Black Rose

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 The Black Rose la data de Mar Apr 20, 2010 12:25 am

Karmen

avatar
Para-Kid
Para-Kid
Am acordul lui Oniks. Primele 3 parti sunt deja scrise si postate si pe un alt forum. Sper sa va placa. O sa incerc sa le postez cat de repede se poate pentru a ajunge la zi.

1. VISUL, VOCEA .. LONDRA - partea I


" Nu fiti tristi ca trandafirul isi pierde petalele. La fel ca in viata, unele lucruri trebuie mai intai sa paleasca, pentru ca apoi sa renasca. "


De cateva zile tot am visul asta ... cand ma trezesc intr-o camera neagra si nesfarsita, lipsita insa de cel mai mic strop de originalitate.Cum sa explic; nici o masuta, nici un pat; vreo floare sau vreun tablou care sa acopere cadrul. Cand ma uit in fata vad numai negru cat cuprinde, iar lumina becului este absenta.
- Diana...
Vocea aceea blanda venea dinspre cel mai intunecat loc al cosmarului meu. Vocea bunicului era salvarea.

Auzeam constant despre oameni care isi doresc sa fie invizibili. Mi-am dorit sa fiu asa in aceasta dimineata. Azi este ziua in care se va citi testamentul. Mi-as fi dorit sa nu vina niciodata. Macar eu nu eram aici. Am disparut. Puteam sa alerg departe, sa ating frunzele asa cum face vantul in zilele navalnice.
- .. si domnisoara Diana Black primeste suma aceasta de bani, ce trebuie folosita exclusiv pentru studii.
Vocea din dimineata aceea s-a zbatut, a suferit. Din intuneric, de sub povara cartilor ma privea.
- Sunteti atenta, domnisoara?
As fi vrut sa dispar fara sa las o urma, fara sa las o viata in urma mea.
- Da, sunt foarte atenta.
- Cum scrie si aici, de maine sunteti studenta la Universitatea " The Black Rose " din Londra. Banii acestia sunt pentru achitarea anilor de studii.
- Plictisitor! mi-am spus in gand. Am iesit din biroul avocatului si m-am asezat pe prima banca din cel mai apropiat parc.
A suierat vantul. Incet, dar a suierat. A continuat sa bata pana cand soarele s-a hotarat timid sa stea pe cer.
Revenind la mine, totul s-a sfarsit ; nu-mi ramane decat sa plec la Londra. Sunt ferm convinsa ca orice as face nu ar avea rost. Trebuie sa-i indeplinesc ultima dorinta.
Un nor mi-a umbrit proaspetele sperante. Doamne, ce frica-mi era de lumea umbrelor. In fine .. detalii,detalii.

Taxiul m-a lasat in fata aeroportului. Soarele nu mai purta demult vesnica lupta cu vantul. Acum, el domina cerul.
Dupa un lung drum, de cateva ore .. am ajuns. Un domn in varsta m-a asteptat la aeroport ( nu-i mai retin numele. Incepea cu R..sau poate cu N.. conteaza putin oricum ). Am urcat intr-o masina foarte frumoasa, primitoare, dar si rece in acelasi timp. Culoarea era de vina! Un gri indiferent acoperea fierul greoi. Dupa 2 ore interminabile de mers cu masina.. o cladire masiva intregea decorul.
- Am ajuns. Bine ati venit la Universitatea " The Black Rose ".
A facut un pas inapoi si a inceput sa mearga in spatele meu. Ii vedeam umbra oglindindu-se slab in apa de langa intrare.

Vezi profilul utilizatorului

2 Re: The Black Rose la data de Vin Apr 23, 2010 2:58 am

First...
Sunt prima care citeste ficul si trebuie sa recunosc ca imi place la nebunie.
Imi place descrierea si m-ai facut curioasa.
Next...
Kisses

Vezi profilul utilizatorului

3 Re: The Black Rose la data de Sam Apr 24, 2010 7:42 pm

Issabell

avatar
Para-Star
Para-Star
imi place fic-ul.
l'am citit si pe Vampire diaries.
imi place cum descrii!
next!

Vezi profilul utilizatorului

4 Re: The Black Rose la data de Dum Apr 25, 2010 3:38 am

Karmen

avatar
Para-Kid
Para-Kid
VISUL, VOCEA .. LONDRA - partea a II-a


Toamna anului 2009 era neobisnuit de rece si de trista. In aceasta zi de la inceputul lui septembrie, bucati groase de nori pluteau in aerul lenes de deasupra Londrei. M-au urmarit inca de la aeroport. Au ocolit stanca, au strabatut apoi in graba strazile principale. S-au plictisit repede sa hoinareasca prin oras. Apoi s-au ratacit, dar m-au gasit repede. Urmareau nepasatori drumul decent ce ducea spre Universitate.
Era o Universitate ciudata .. mai ciudata decat mi-o aminteam. De proportii mari, putand cuprinde dupa dimensiunile ei zeci de sali de clasa. Aici se gasea si cea mai mare biblioteca din regiune : Mystic.
" The Black Rose " era solid construita, prezentand un exterior rezistent si dur din piatra, cu o arhitectura unicata. Intregul aspect era misterios, dusmanos si sinistru. Deasupra intrarii principale, o usa veche de cel putin doua sute de ani, statea mandra emblema : un trandafir negru. Era de o frumusete adanca, tainica.
Dupa calculele mele .. la parter se gasea dor holul principal, biblioteca si cantina. La etaj erau salile imense de clasa, plus laboratoarele. Peretii erau imbracati intr-un vernil orbitor, iar dusumeaua era acoperita de un parchet ceruit. De asemenea in fiecare clasa era un ceasornic greu, de marmura ; mai mici decat cel din Mystic.
Acum, acele somptuosului ceasornic aratau ora trei, iar doamna Hamilton statea in fotoliul din colt, langa camin, cu un aer de superioritate. Avea parul negru, prins intr-o coada impletita cu o panglica roz demna de orice Regina a Modei. Probabil era aleasa la intamplare pentru ca nu se asorta cu fusta maro, lunga pana la pamant si nici cu camasa subtire. Trasaturile fetei erau fine : obrazul ei trandafiriu, buzele moi, iar ochii.. ochii erau blanzi. Din cand in cand schita un zambet. Am parasit biblioteca.
La etajul al doilea erau dormitoarele studentilor. Am uitat sa mentionez ca Universitatea era una mixta. Cu toate acestea existau doua aripi simetrice. In curtea interioara se intindea mareata o fantana ( dar despre aceasta sunt multe de povestit ). Cum spuneam mai devreme, pe o parte era aripa Liberty, unde se inlantuiau camerele baietilor, iar pe cealalta parte, aripa Eleganz. Dormitorul meu era ultimul din capatul culoarului, dar daca ma gandesc mai bine era primul de langa scari.
O usoara deviere de la sirul gandurilor mele m-a facut sa stramb din nas. Agnes era dincolo de usa. Nu trebuia s-o vad. Ii auzeam respiratia grea. Agnes Damné - acest personaj trufas, nedemn, manios. Din copilarie, era singura persoana care avea curajul sa-mi infrunte nemiscata privirea. Dar stiam ca se chinuia sa-si pastreze calmul. Fata ei palida, ochii caprui, neexpresivi, buzele incretite - toate aceste detalii ma ingrozeau. Ea era principala vinovata. Ma simteam prizoniera in preajma ei. Mint, iar .. mint. Asta a fost acum o vreme. In secunda in care a pasit in camera mea, o priveam indiferenta, cu un gram de rautate ( mai aveam inca o tona pentru ea ).
- Domnul Stan va asteapta.
In loc sa-i raspund, am aruncat o privire pe geam. Am inteles instinctiv ce urma.

Sunt aici de o saptamana - mai exact 7 zile, 168 de ore, 10 080 de minute, 604 800 de secunde .. 604805 acum. Mereu am fost buna la matematica. Ce pot spune despre mine ? Numai de rau, cu dragoste. Sunt la cel de-al treilea etaj al Universitatii. Pentru studenti, greu de explorat, mare ( infinit ar spune unii ), dar pentru mine cel mai cunoscut loc. Asteptam in hol. Singura iesire este intrarea in biroul directorului. O placuta aurie atarna obosita de usa veche - " DOMNUL DIRECTOR OCTAVIAN STAN " era gravat cu litere mari pe ea. Usa a scartait puternic. O mana m-a indemnat sa intru. Doamne, parca as fi fost intr-un film horror! m-am gandit. Un formular gros statea inocent pe birou.
- Diana! Bine ai venit! Cred ca stii destul de bine procedura. Sunt sigura ca bunicul tau, raposatul meu mentor, te-a invatat tot ce trebuie cunoscut despre Universitate.
- Da, asa cred ?! am spus timida si foarte incet. Am rasfoit formularul de cateva ori, apoi am inceput sa-l completez. Pe ultima foaie era un test.
Ah, nu pot sa cred ca este acelasi ! Cred ca il stiu pe de rost.
Domnul Director mi-a luat usor foaia.
- Scuza-ma pentru intrerupere. Am un alt test pregatit.
Mi-a zambit. Deci stia ; imi era indiferent.
- Poftiti !
L-am terminat cat ai zice " Londra " si i l-am intins politicos. S-a uitat peste el si a zambit, dar nu era zambetul de odinioara.
- Cred ca asta este tot, Diana.
- Domnisoara Black, am spus sec.
- Ma scuzati, domnisoara Black.
Of, ce rautacioasa sunt. Niciodata nu se va ridica la nivelul lui. Nimeni nu-l va egala. NIMENI. Directorul Stan - un om banal : ochii negri si blanzi, curios din fire, spune rar NU la experiente noi. Probabil este curajos si are o parere grea. As spune ca este generos, dar si putin rece, greu de mintit. Se enerveaza usor. Avea cateva obiecte anti-stres pe marginea geamului.
Ce repede l-am citit. Asa faceam cu toata lumea, era sportul meu preferat.

Vezi profilul utilizatorului

5 Re: The Black Rose la data de Dum Apr 25, 2010 4:19 am

Mi-a placut super mult nextul asta.
Universitatea parea cam aiurea.
Imi place mult de tipa asta,e desteapta si cel mai important foarte intepata.
Bunicul ei fusese ceva important in Universitate...asta e interesant.
Next...vreau sa vad ce secrete mai ascunde Universitatea asta!

Vezi profilul utilizatorului

6 Re: The Black Rose la data de Dum Apr 25, 2010 6:25 pm

Issabell

avatar
Para-Star
Para-Star
ai descris foarte bine universitatea.
mi'a placut next'ul!
next

Vezi profilul utilizatorului

7 Re: The Black Rose la data de Vin Apr 30, 2010 4:25 am

Karmen

avatar
Para-Kid
Para-Kid
1. VISUL, VOCEA .. LONDRA - partea a III-a


O dorinta nebuna il facu sa intinda bratele. Se apropie cu arma de ea, iar mainile fierbinti rataceau in nestire. Ea, foarte teapana, ramase de gheata. Un val cenusiu mi-a intunecat privirea.

Atunci, in cosmarul care se zbatea in cap, mi-a pipait usor pulsul. Mana lui o incalzea pe a mea. A urmat o tacere, apoi ochii mi s-au aprins ca o flacara. Putin cate putin, intensitatea batailor inimii s-a oprit, iar pulsul imi revenise la normal.
L-am privit ganditoare si apoi o urma de duiosie mi-a aparut pe chip. Dorinta mea murise, nu mai exista decat razbunarea. Imi revenise tot sangele rece.
- Te simti bine, domnisoara Black ? m-a intrebat triumfator.
- Mult mai bine, Domnule Director.
- Nu-ti fie teama. Este doar o raceala trecatoare. Probabil iti e greu sa te acomodezi tot timpul cu Londra.
- Daca ar fi adevarat, nu ati fi fost aici. Mi-ati citit fisa medicala.
- Dar, spuse el, o sa te faci bine. Camera asta e prea rece.
- Eu as spune ca e perfecta.
Se uita nelinistit la jaluzelele inchise ale camerei. Soarele razbea prin ele. Mie mi se pareau nespus de frumoase, cu un aer trandafiriu de scoica, fine si prelungi.
- Delirez, asta e clar.
Am asteptat ca Domnul Director si Agnes sa paraseasca camera. Oricum, pe cea din urma, o tineam la distanta din priviri. Ma ura la fel de mult pe cat o uram si eu.
M-am ridicat din pat. Buclele negre imi mangaiau umerii albi. Aveam un sal mare la gat, galben-auriu, iar niste pete rotunde, de un minunat mov , dansau pe el. Imi intorceam capul sa vad daca urcau pe mine.
Apoi, am deschis geamul : aerul era curat, copacii mari din jur, caldura .. ma naucisera.Credeam ca dorm, dar totusi, auzeam. Erau niste zgomote puternice. Am vrut sa ies pe hol si m-am pomenit cu trei fete galagioase in camera. Trebuie sa le vedeti rasul larg si mut, cu care au devastat totul.

News Alert! - Ma simt mult mai bine. Am petrecut o saptamana plictisitoare in pat. Bine, exagerez. Cred ca au fost doua zile amarate, dar pentru mine .. au insemnat foarte mult. Se pare ca Domnul Stan a avut grija sa " incalzeasca " camera. Mi-a trimis pe cap trei colege. Am aflat cateva chestii interesante despre ele, dar sunt atat de multe lucruri de spus.. Ora de psihologie este pe cale sa inceapa si eu sunt inca aici si privesc ploaia. Simteam apa care imi cadea in palme, o noua ispita de a merge in curte. Trebuia sa fie extraordinar in strada. Am inchis geamul brusc. Rasuflarea mea a aburit si mai mult fereastra. Am sters cu mana ceata care ma impiedica sa vad afara. Lumina se intuneca repede, totul devenind negru. Un baiat inalt tinea cu amandoua mainile umbrela, in timp ce potopul se abatea asupra sa. Si ploaia se intindea; puteam urmari de sus .. zborul norilor dupa goana furioasa a apei catre centrul Londrei.
M-am intors brusc. As fi putut jura ca merge cineva in spatele meu ; ba chiar o mana usoara imi atinsese urmarul. Dar camera era goala, in dezordinea greoaie in care o lasase Karla.
Se aude clopotelul. Un sunet, ciudat.. altfel .. imi spun eu in gand, sau poate nu.
Mi-am strans cartile de pe pat si am zburat spre clasa.Dintr-o data m-am pomenit pe scara, in fata usii. Cartea de psihologie avea destinul scris. Zacea linistita pe jos. O mana puternica o salvase de la pierire.
- Cred ca ti-a cazut asta, mi-a spus vocea eroului.
- Ah.. da.. aa, multumesc.
In acel moment m-am bucurat enorm ca 'prietenele' mele faceau zgomot. Eram rusinata de cele doua cuvinte pe care abia reusisem sa le rostesc. In fond, nu era vina mea. El purta mare parte din culpa.
- Te asteptam!
Ochii lui frumosi luceau, in timp ce un ras de inger ii incretea obrazul.
- Nu te-am mai vazut prin Universitate. Suntem colegi ? ( ce intrebare idioata.. bineinteles ca eram colegi.Eu, experta conversatiei, o dadeam din ce in ce mai rau in bara.)
- Nici chiar.
- Nici sau chiar?
S-a uitat atent la ceas. Eu ma gandeam la urmatoarea propozitie.
- Deja am pierdut 10 minute. Treci la locul tau.
Inghetasem. Nu stiu daca de rusine sau din prostie. Stau singura in ultima banca. Incerc sa uit intamplarea asta penibila.
- Buna-ziua ! Sunt Patrick Kent si sunt profesorul vostru de psihologie pentru urmatorii 4 ani.
Bine, la asta nu ma asteptam. Dupa ce incalcasem regula nr.15 din Codul ' Black ' , reusisem sa incalc si regula 20. Bunicul, acolo unde era, probabil radea de mine. Oricum, cine rade la urma, rade mai bine.

Vezi profilul utilizatorului

8 Re: The Black Rose la data de Vin Apr 30, 2010 5:01 pm

Issabell

avatar
Para-Star
Para-Star
singurul lucru care nu imi place la ea este ca triseaza,sau mai rog se crede desteapta.
lovitura de gratie:pacat e profesor.
next!pup

Vezi profilul utilizatorului

9 Re: The Black Rose la data de Sam Mai 08, 2010 3:49 pm

Karmen

avatar
Para-Kid
Para-Kid
CAPITOLUL II - Ora de psihologie - partea I

Patrick striga catalogul. Ii spun Patrick pentru ca deja eram prieteni. Imi ridicase cartea de jos si eu ma holbasem la el.
Eram in sala de curs cand directorul Stan intra urmat de un elev nou. Era sigur nou pentru ca nu avea uniforma. Tipele din banca a doua se trezira, sarind aproape in picioare cand i-au vazut ochii calzi.De fapt, cred ca numai eu observasem ca avea niste ochi superbi. Ele ii admirau corpul atletic si hainele de firma.
Directorul ne facu semn sa stam jos; apoi i-a transmis lui Patrick:
- Domnul Affleck a venit tocmai din California de Nord pentru a-si face studiile aici. Vi-l las in grija.Este cel mai bun elev intrat in anul I.
Bine, Affleck asta imi era deja antipatic si imi era teama de el. Probabil era istet, nu destept. Cum luase o nota mai mare ca mine? Trisase in mod clar. Nu prea ma interesa.. aveam sa le demonstrez de ce sunt in stare.
Era ud din cap pana in picioare si avea un aer de baiat cuminte. Domnule Director ceruse catalogul asa ca nu aveam sa aflu astazi numele colegilor mei. Nu ma prea interesa, sincer. O stiam deja pe Karla, pe Christine, pe Evelyn .. si pe Affleck nu-mai-stiu-cum.
Noul-venit s-a asezat langa mine. Ma gandisem ca imi remarcase frumusetea si atitudinea. Adevarul era ca stateam singura in banca si era unicul loc liber, insa continuam sa fiu optimista. Din clipa aceea, viata mea urma sa se schimbe. Minciuna ajunsese pentru mine o nevoie, o manie, o placere incat numai stiam cand mint sau cand spun adevarul.
Incercam sa fiu cat se poate de atenta, dar buzele sale rozalii imi captau atentia. Dintr-odata ele s-au deschis si niste sunete melodioase zburau in aerul cald.
- Vorbeste cu tine..
- Poftim?
- Nu esti tu Diana? se uita ciudat la mine ca si cum as fi cazut de pe Luna.
- Ba da. Imi stii numele?
Ma prinsese incet de mana, facandu-mi semn. In sfarsit intelesesem. Patrick ma striga cam de jumatate de minut. Si eu care credeam ca vorbea cu mine.
- Ce credeti despre filmulet? Din ce cauza a murit subiectul nostru ?
M-am uitat crispata la el, incercand sa-mi maschez nesiguranta. Vazusem decat primele 20 de minute din poveste, deci cum urma sa ghicesc ce se intamplase. In loc sa ne vorbeasca despre el, sa facem cunostinta.. deja incepea cu intrebarile. Nu mai eram prieteni.Imi placeau filmele gen CSI, dar nu puteam sa-mi dau seama cine e criminalul daca nu le urmaream si imi faceam manichiura. Acum ma aflam in aceeasi situatie,iar oja nu se uscase.
- Nu cred ca a fost omorata. S-a sinucis.
Colegii se uitau ciudat la mine. Ma gandeam ca poate subiectul nu era o femeie, ci un barbat. O dadusem rau de tot in bara.
- Si eu cred acelasi lucru, domnule profesor.
Affleck nu-mai-stiu-cum imi sarise in ajutor. Nu era asa de enervant precum credeam sau poate doar incerca sa se dea bine pe langa mine.
- Nu pe tine te-am intrebat Derek.
Isi lasa privirea in jos ca si cum ar fi fost jenat. De fapt mi-a aratat ce scrisese pe coltul paginii : ceasul. Atunci mintea mi-a zburat la imaginile de inceput.
- Domnisoara , aveti noroc ca nu am catalog la mine. De data asta scapati doar cu un avertisment, dar voi tine cont de el la nota.
- Dar v-am spus deja parerea mea. Nu a fost omorata, ci s-a sinucis. Sa va explic ce s-a intamplat.

Vezi profilul utilizatorului

10 Re: The Black Rose la data de Dum Mai 09, 2010 5:02 pm

Am recuperat si eu acum...
Citesc ficul si pe VD si ti-am zis ca imi place la nebunie,e foarte genial.
Imi place de Diana ca e desteapta,s-a prins ca persoana din film se sinucisese si nu fusese o crima.Imi place de ea cum gandeste.Mi-a placut cum si-a spus punctul de vedere in fata profesorului si a continuat sa isi sustina parerea chiar daca fusese amenintata cu un avertisment.
Hai cu nextul!

Vezi profilul utilizatorului

11 Re: The Black Rose la data de Dum Mai 09, 2010 5:38 pm

Issabell

avatar
Para-Star
Para-Star
stii ca imi place cum scrii,cum descrii
Affleck nu-mai-stiu-cum
tare asta
spor la scris1
next!

Vezi profilul utilizatorului

12 Re: The Black Rose la data de Vin Iun 25, 2010 2:38 am

Karmen

avatar
Para-Kid
Para-Kid
L-am privit rece.
- Femeia moarta se numeste Amelia Smith. Locuia cu o prietena, domnisoara Stone. Aceasta era fotograf profesionist sau ceva de genul. Era la tara, iar cand a ajuns acasa a gasit usa prietenei sale incuiata. Desigur ca a batut la usa, dar nu a primit niciun raspuns. Intr-un final, devine foarte ingrijorata si da un telefon la politie, iar acestia sparg usa si o gasesc pe domnisoara Smith intinsa la podea impuscata in cap.
Pozitia e normala. Daca s-ar fi impuscat, ar fi alunecat de pe scaun, ajungand in acea pozitie.
M-am ridicat din banca si am dat inapoi filmuletul pana la partea in care fusesem atenta.
Amprentele de pe arma reprezinta o problema. O amprenta de deget si una de deget aratator.. asta-i tot?! Exact ce observi la cineva care incearca sa atinga degetele femeii de arma si nu-i iese prea bine. Arma in mana stanga, ranita in partea stanga... Trebuie sa fi fost stangace. Pare ca tine arma, dar de fapt NU ; sta pe mana. Prietena ei era sigura ca femeia era dreptace. Insa e putin probabil ca o persoana normala dreptace sa se impuste cu mana stanga.
- Iubitul ei este suspect ! a spus Karla.
- Nu trebuie sa ne grabim. Si el era sigur ca Amelie era dreptace.
- Deci.. ce a fi sa n-o mai faci pe desteapta Diana, mi-a zis ea rautacioasa.
Am derulat filmuletul, iar imaginile imi erau necunoscute. Aici ma holbam la Derek probabil sau eram in lumea viselor. Incercam sa ma gandesc la raspunsul final, caci improvizasem foarte mult.
- Deci, care este concluzia, domnisoara Black ? m-a intrebat Patrick insistent.
- Primul lucru care mi-a atras atentia a fost ceasul de pe mana femeii.
- Ce e cu el ?
- Era asezat pe incheietura mainii drepte. Din experienta mea, se poarta pe incheietura mainii stangi.
Patrick s-a uitat atent la ceasul lui. Am zambit satisfacuta.
- Al doilea detaliu este cel cu privire la biroul de scris. Setul de hartie era in centru, cerneala in stanga, calendarul si pana de scris in dreapta.
- Ei bine?
- Chiar nu vedeti ? Cerneala era in stanga. De obicei cerneala nu e in dreapta? Mai comod pentru mana dreapta ? Atunci mi-am imaginat ca buna ei prietena a ajuns acasa, a deschis usa si si-a gasit prietena zacand la podea cu pistolul in mana. In mana ei stanga, desigur. De vreme ce prietena noastra era stangace. In ciuda faptului ca domnisoara Stone incercase sa ne convinga ca e dreptace. I-a luat probabil pistolul din mana stanga, l-a curatat si l-a pus tot in mana stanga. Nu a fost crima deghizata in sinucidere ci viceversa. Si a fost facuta foarte inteligent. Nimic iesit din evidenta.
Toti cei din clasa nu au zis nimic. Clopotelul stricase atmosfera foarte incarcata emotional. Suna cu putere.
- Diana, mai ramai 2 minute.
Patrick, Patrick .. ai uitat ca nu mai suntem prieteni. Oare ce vrei acum?
Derek a trecut pe langa mine zambind, iar eu i-am raspuns la fel. Mi-a strecurat usor un biletel in buzunar si a iesit din clasa.
- Cu ce va pot ajuta, domnule profesor Kent?
O liniste tainica a cazut asupra cadrului trist, de dupa ploaie.

Vezi profilul utilizatorului

13 Re: The Black Rose la data de Vin Iun 25, 2010 3:25 am

In sfarsit ai mai pus si aici un next...
Ce-mi place de Diana.Super tare fata.
E o foarte buna detectiva.
Nu ii scapa nimic.
Hai cu nextul si sa pui mai des.

Vezi profilul utilizatorului

14 Re: The Black Rose la data de Lun Aug 23, 2010 8:43 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Karmen, au trecut cam 2 luni de când n-ai mai postat la fic.
îmi dai un pm dacă vrei să-ţi scot fic-ul de la arhivă.

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum