Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Never let me down

Mergi la pagina : Înapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 2 din 2]

26 Re: Never let me down la data de Joi Feb 25, 2010 11:30 pm

Loren.

avatar
Para-Master
Para-Master
deci..nu o sa mai scriu aici.daca sunteti curiosi de continuare....o sa continui sa scriu pe forumul cu kipi.
[uitati linkul:D : " [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] "].

Vezi profilul utilizatorului

27 Re: Never let me down la data de Joi Feb 25, 2010 11:45 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin

Fic trimis la arhiva la cererea autoarei:).
Daca vrei sa-l redeschizi, contacteaza-ma.

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

28 Re: Never let me down la data de Mier Mar 17, 2010 8:34 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Fic redeschis la cererea autoarei.

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

29 Re: Never let me down la data de Joi Mar 18, 2010 12:30 am

Loren.

avatar
Para-Master
Para-Master
Multumesc arii:*.
si acum o sa pun un nexxxt fooooarte lung..sa se vada cat am timp pierdut:D.sper din tot sufletul ca sa citeasca cineva:D.


Cand? In sera aceea, ora 23:20
Unde? Casa familiei White

-Mama, am venit!
-bine, du-te sus, urc si eu in cateva minute.
Diane urca scarile in cateva secunde, si se arunca pe patul ei mare si pufos de indata ce ajunse in camera. Cand dna White ajunse peste cateva minute in camera, Diane era deja adormita.
-Vai, copii astia! Zise zafira si rase zgomotos, dar Diane nu se trezi, si ea se intrepta spre patul ficei ei, ca sa o schimbe in pijama, ca sa poata dormi, dupa care se apuca sa impacheteze cateva lucruri strict necesare pentru Diane.
Cand? Sambata dimineata, 15.04
Unde? Casa familiei Marmaduke
Jane Se trezise la 9:00 AM.Se imbraca cu ce gasi curat,parea o zi obisnuita,nu era nici frig,dar nici cald si porni spre spital.
-Jane,unde te duci?
-Ma plimb,doar.O sa ajung pentru masa de pranz.
-Asa sa faci!Ai grija pe unde mergi.
-Ca de obicei.Pa!
A trantit usa inainte ca doamna Marmaduke sa-i raspunda.Se indeparta pe strazile inguste ale cartierului pana a dat de o cladire mare,”Local Hospital” se numea spitalul in care Jane urma sa confrunte acele clipe de cosmar pe care le petrecuse acum trei luni.S-a dus la receptie.
-Buna ziua,dr. Cullen este de garda?
-Buna ziua,domnisoara.Da,aveti programare?
-Pai..nu prea.
-Atunci trebuie sa asteptati.
S-a intors sa aproximeze cat va trebui sa astepte si a constatat ca nu erau decat doi pacienti inaintea ei.S-a rotit din nou spre receptionera,i-a multumit si s-a asezat pe unul din scaunele de asteptare.Erau acele scaune pe care-ti rupi spatele,halal spital.Nu a avut de asteptat decat o ora,dupa..dr. Cullen se uita mirat spre ea si o pofteste inauntru.
-Buna ziua,domnisoara…
-Jane Marmaduke.
-Buna ziua,Jane.
-Buna ziua.
-Deci,domnisoara Jane,cu ce va pot ajuta?
-Pai..as vrea sa aflu mai multe despre moartea lui Jason Molko.
-Jason Molko..hmm..cred ca-mi aduc aminte.E cumva baiatul care..
-Care a cazut in prapastie,se pare,i-o taie Jane.
-Da.Pai ..informatiile nu se pot da decat rudelor,esti ruda cu Molko?
-Fosta iubita.Fata ei de nepatruns acum se zbatea sa nu pufneasca in plans.
-Imi pare rau,trebuie sa fie greu pentru tine.O sa vad ce pot face.Poti veni dupa pranz la cabinetul meu,pe la ora 2 PM?Pana atunci poate fac rost de dosarul lui si imi reimprospatez memoria.
-Desigur,va multumesc foarte mult,domnule Cullen.La ora doua sunt aici.
-Bine,Jane.Mi-a facut placer sa te cunosc.
-Si eu,la revedere!
-La revedere!
A iesit din cabinet un pic mai vesela,inca pusa pe ganduri.A bantuit strazile Londrei inca o ora,asa ca a ajuns la 11:30 AM acasa.Mirosul de pui la cuptor si rozmarin inundand casa micuta a acesteia
Capitolul II: NEESX.

Cand? Sambata dimineata, 16.04, ora 10:05am.
Unde? Casa familiei White

Diane se trezi cu greu in dimineata urmatoare. Visase toata noapte cu Ryan, si nu prea avea chef sa se ridice. Dupa ce mai impacheta cateva lucruri pentru “excursie”, se duse jos sa ia micul dejun. Zafira ii spuse sa se grabeasca, nu mai au mult timp. Dupa ce mai rase o data cu Jam pe seama tatalui ei, si era sa se scape ca locuia cu actuala iubita, acea blonda tanara pe care nu o putea suferi nici unul dintre copii Dnei Zafira si a Dlui Jacob, s-au urcat in masina, si au pornit la drum.
In drum spre Neesx.
-Spune-ne Ryan, incepu James discutia.unde spuneai ca locuieste unchiul tau?
-E departe de aici, Jam.Sunt 280 de km pana acolo.De ce intrebi?
-Intrebam si eu..se scuza James.
-A.Si?ai de gand sa stai mult in Neesx?Stii tu, cred ca Diane o sa aiba nevoie de tine acolo.si mai ales Linda.nu cred ca ai vrea sa le lasi sa locuiasca sub acelasi acoperis ptr mai mult timp nu? Amandoi rasera.Diane se incrunta.
-Nu mi’e frica de Linda!se rasti ea.
-Nu de asta ne e frica noua, spuse James.hai surioaro, stii ca nu ma tem ca Linda o sa’ti faca ceva.Rase zgomotos.

Apoi baietii mai facura cateva glume pe seama Dianei, dupa care linistea se aseza din nou.
Diane si Ryan stateau pe bancheta din spate, in timp ce James conducea.
diane isi rezema capul pe umarul iubitului sau, in timp ce acesta o saruta pe crestet.Acesta era clipa de dinaintea despartirii.Ryan trebuia sa ia trenul pana la unchiul sau, sin u putea ramane mai mult de acteva minute cu ei. Diane suspina incet, si inchise ochii.Dupa un sfert de ora, ajunsera in Neesx.La radio rula piesa “Lover I don’t have to love”, iar ei e se parea prea trista.
Ryan o ajuta sa se dea jos din masina, luand-o intr-o imbratisare stransa. Apoi o ridica de barbie si isi apasa buzele delicat peste ale ei. Ea il saruta inapoi, dar cu o anumita retinere. Stia ca va trece un anumit timp pan ail va vedea din nou, asa ca nu-I dadu drumul, cand acesta voia sa plece.

-Mai stai putin, sopti ea, nu inca. El o tinu strans la piept cateva minute, dupa care ii dadu drumul. Era timpul sa plece.
-O sa ne vedem in curand.Iti promit, iubito. Apoi o saruta pe frunte, cum facea de fiecare data cand se desparteau pentru un timp mai lung, si o stranse de mana, dupa care isi lua geanta, si se indrepta spre gara. ea privi dupa el timp de cateva minute, apoi se indreptara la statia de autobuz. Domnul James ii astepta acolo.
Unde? Statia de autobus.
Cand? 13.08, in aeeasi zi.

in statia de autobus nu era nimeni. Diane se dadu jos din masina si se aseza pe banca. Dupa cateva minute, in fata ei se aseza un BMW negru. Die el iesi un tip inalt, bine facut imbracat intr-un costum negru; semana cu o garda de corp. se indrepta spre Diane.
-Domnisoara White? Diane dadu doar din cap. Tatal dumneavoastra m-a trimis. Ii pare rau, darn u va putea ajunge chiar dansul. Ii facu semn sa urce in masina.
-Si tu esti…. Intreba Diane. James voia sa se dea jos din masina, dar ea ii fau semn sa ramana acolo.
-Eu sunt Adair, soferul domnului Joseph.
Diane era nedumerita. De cand tatal ei isi permitea un sofer? De cand isi permitea o masina ca asta? Isi scoase telefonul din buzunarul din spate al blugilor, si forma numeral tatalui ei. El raspunse repede. Probabil astepta ca ea s ail sune.
- Iubito! Se pare ca deja ai ajuns. Si cred ca deja ai facut cunostinta cu Adair, soferul meu.
-Da..si se pare ca ai uitat sa-mi spui cateva detalii, spuse ea repede.
-Bine, bine. Asa e. promit sa-ti spun totul cand ajung acasa. O sa ajung in aproximativ 30 de minute.
-Ne vedem atunci, tata. Diane era aproape sa inchida telefonul cand auzi din nou vocea tatalui ei. Duse telefonul din nou la ureche.
-..si inca ceva, scumpa mea. Poarta-te frumos cu Linda. Diane stia ca va fi acolo..doar ca inca mai spera….pana acum. Sper ca nu voi avea probleme cu tine in legatura cu asta, da? Ea nu ii raspunse. Ne vedem acasa, atunci. Continua incantat domnul Joseph. Diane inchise telefonul. Acasa? Suna ciudat. Va trebui sa se obisnuiasca cu asta. Gandul acesta o tulbura.
Ea se urca in masina. Ii facu semn lui James sa ii urmeze. El porni masina si o lua incet in spatele lor. Deodata, Adair lua viteza.
Lua din nou telefonul si forma repede numarul. Persoana de la celalalt capat al firului raspunse foarte greu.
-Alo.
-Buna. Sunt Diane White. Cred ca inca iti mai amintesti de mine…
-Oh! Buna Diane. Da, imi amintesc de tine. Dupa tonul vocii, Diane banui ca zambeste. Ce surpriza. Nu ma asteptam sa suni. Cu ce ocazie?
- Pai, sunt in vizita in Neesx. Aici locuoeste tatal meu. Si cum sunt noua, ma gandeam ca vei fi draguta si imi vei arata orasul.
-Desigur. Ce ma bucur ca ai sunat. Chiar ma gandeam la tine zilele astea. Si la Jane. Ea cum mai e?
-Jane e..mai bine, sa spun asa. Dar tot ii e greu. Nu prea arata asta, dar inca nu a trecut peste. Ma doare ca a trebuit sa o las singura acum.
-Sti, Diane? Cateodata e mai bine sa-I lasi pe cei ce supera si singuri. In special cei care pierd o persoana draga. La toti ne-a fost greu. Si toti o sa-I ducem dorul lui Jazz, dar cred ca ea va trece cel mai greu peste asta. Poate mai greu decat parintii lui..cine stie?
-Stiu. Si tocmai de asta mi-e frica. Nu pot face nimic in legatura cu asta, si nu-mi place. Vreau sa fiu acolo pentru ea.
- te inteleg. Dar spune-mi..cand ai ajuns? Daca ai timp, te invite la o cafea..si poate asa o sa avem timp sa povestim…
-inca nu am ajuns acasa la Joseph. Tu esti prima persoana pe care am sunat-o de cand sunt aici. Stai putin. Adair, cat mai avem, intreba ea soferul.
-aproximativ 10 minute, domnisoara.
-ne vedem peste 2 ore, la Bells, atunci, spuse Diane si inchise telefonul.
Isi lasa capul rezemat pe bancheta din piele si inchise ochii.
Adair o privi foarte atent. Parka incerca sa isi aduca aminte ceva.
El parka in fata unei case albe. Se intoarse catre Diane, dar ea nu-si deschise ochii. Parka adormise. Vru sa se dea jos din masina, dar ochii ii cazura pe medalionul ei de arfing, placat cu doua smaralde mici, in forma de fluture. Atunci ii aminti.
Cobora repede din masina, parka ingandurat, si duse valiza domnisoarei in casa.
James cobora si el din masina, si se indrepta spre masina surorii lui. Batu in geam. Ea tresari, darn u paru treaza dintr-un somn, ci mai degraba dintr-o revelatie. Cobora si ea din masina, cu un zambet stralucitor, pregatit inca de o zi pentru Linda, dar parea absenta.
abia cand era in picioare vazu casa: era o casa mare, alba, cu trei etaje, cu ferestre cat jumatate peretele la primele doua eraje, iar la celalat etaj cu ferestrele mici, varuite cu albastru inchis pe langa. La usa cea mare de la intrare o astepta Linda, cu zambetul ei perfect. Se schimbase mult de cand nu o mai vazuse..parul ei cel scurt ii era acum lung aranjate in niste bucle roscate minunate. Era imbracata cu o rochita alba cu buline verde-inchis, mai sus de genunchi, era incaltata cu o pereche de balerini verzi-inchisi. Rochia aceea ii venea atat de dragut, se gandea Diane. Dar nu voia sa fie draguta cu ea. A venit in Neesx doar ptr ca mama ei a rogat-o. nu ptr Joseph, sau ptr a-si face proetena, tocmai pe Linda. Se grabea sa intre. Cand ajunse la usa, se opri, o lua pe Linda de mana, o saruta pe obraz si o imbratisa. O sa fie draguta cu ea, se decise Diane.
Abia cand ajunse si James la us ail observa Linda. Ii zambi stralucitor, iar el o saruta pe obraz, si intra in casa. Linda ii pofti in sufragerie, in timp ce ii spuse unei servitoare sa duca bagajele lor in camerele de oaspeti.
-Imi pare rau, James, Joseph nu mi-a spus ca vei veni si tu. O sa rog sa mai puna o farfurie si pentru tine.
-nu te deranja! Nici el nu stia ca vin. Ma gandeam sa va fac o surpriza. In plus, nu mi-e foame. O sa fac un dus, apoi o sa fac o plimbare prin imprejurimi. Desi locuiesc in Londra, si Neesx e la doar cativa km de oras, nici macar nu am auzit de el. UPS..se scuza el.
-bine atunci. Tu vei sta la etajul 2, dar sus nu locuieste nimeni. Poti lua o camera de acolo, daca iti place.
-Linda…nun e mutam aici..doar 3 saptamani, da?
-Din pacate da. In fine, vreau sa va simtiti cat mai comfortabil aici.
-Multumesc. E foarte dragut din partea ta, spuse James in timp ce se uita la sora lui cu subinteles si se indrepta spre scari.
Diane si Linda se asezara la masa.

Vezi profilul utilizatorului

30 Re: Never let me down la data de Joi Mar 18, 2010 2:56 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
omg:)) a fost lung=)) am citit jumate dau edit dupa ce termin:))

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

31 Re: Never let me down la data de Vin Mar 19, 2010 7:30 pm

Loren.

avatar
Para-Master
Para-Master
Oke ale..:x.sper doar sa mai citeasca cineva:))).



Ultima editare efectuata de catre Larii. in Mar Apr 27, 2010 8:31 pm, editata de 1 ori

Vezi profilul utilizatorului

32 Re: Never let me down la data de Vin Apr 16, 2010 1:34 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Fic trimis la arhiva la cererea autoarei:>

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

33 Re: Never let me down la data de Mar Apr 27, 2010 8:20 pm

love.bites

avatar
Para-Admin
Para-Admin
fic redeschis.


_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Vezi profilul utilizatorului

34 Re: Never let me down la data de Mar Apr 27, 2010 8:50 pm

Loren.

avatar
Para-Master
Para-Master
Capitolul III- INVESTIGATII.
Dupa ce termina de mancat, Diane se grabi sa plece. Isi lua in graba o rochita de vara, mov, foarte scurta. Linda intra in camera tocmai aceasta voia sa iasa.
- Diane, am o pereche de sandale purpurii, care s-ar potrivi de minune cu rochita ta. Ti-i imprumut daca vrei.
- Multumesc mult. Cred ca stii ca daca nu ma grabeam nu acceptam, nu?
Draga mea, nu trebuie sat w porti asa cu mine.
- Linda, vorbim cand ma intorc. Promit. Spuse Diane repede si iesi din casa.

Unde?-La cafeneaua Belle.
cand?-16.04, ora 16:30.
Cine?-Diane White si Leona Brought.


Diane intra grabita pe usa, sperand ca nu a intarziat prea mult. Cafeneaua nu era asa mare, nici prea aglomerata, asa ca nu a trebuit sa cauta prea mult.
- oh! Imi pare atat de rau ca am intarziat. L-am asteptat pe Joseph sa mancam impreuna, dar nu a mai ajuns, iar apoi nu mi-am mai gasit pantofi, si….
- hei! Nu-I nimic draga mea. Sieu de abea am ajuns. A trebuit sa rezolv niste lucruri. Am gandeam ca am intarziat.
- Leona, ma bucur atat de mult ca am putut veni.
- si eu. In plus, maine aveam de gand sa plec in Londra sa va caut, pe tine sip e Jane, dar noroc ca a-ti venit aici. Multumesc ca m-ai sunat.
- spune-mi, de ce ai vrut sa ma cauti? Intreaba Diane in timp ce se aseza.
- scuzati-ma, cu ce va servesc? Intreaba o chelnerita.
- o cafea neagra, spuse Diane.
- un sprite, te rog. Spuse Leona.
- Imediat, raspunse chelnerita.
- multunesc.
- cum spuneam, va cautam, continua Leona, dupa ce chelnerita pleca, pentru ca trebuie sa va spun ceva. In legatura cu moartea lui Jaspar. Si are legatura cu Daniel. Da, Jane nu s-a inselat.
- stiai teoriile lui Jane?

Vezi profilul utilizatorului

35 Re: Never let me down la data de Vin Iul 02, 2010 7:34 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
dacă în 3 zile nu postezi un next, îţi trimit fic-ul la arhiva

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

36 Re: Never let me down la data de Vin Iul 09, 2010 2:13 am

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
fic trimis la arhivă la cererea autoarei.

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 2 din 2]

Mergi la pagina : Înapoi  1, 2

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum