Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Wide Awake

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Wide Awake la data de Dum Ian 17, 2010 10:23 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
Pt. ca m-a rugat ari sa-i dau un copy&paste aici:))
deci nu e scris de mine:)si nici macar tradus nu e de miine(nu sunt chiar asa de buna la engleza xD)
am sa il pun pe capitole,si va avertizez,e lung ca dracu:)) si creaza dependenta:)) cel putin in cazul meu:))

1. Gingerbread Zombies

BELLA
Urasc camera asta. Cu o pasiune adanc inradacinata si aprinsa a un milion de iaduri. Chiar nu vreau sa fiu melodramatica. Dar asa este. La lumina zilei, este aproape suportabil. Dar acum, in apropierea miezului noptii, este altceva. Intuneric, singuratate, sufocare si colturi si crapaturi ascunse. Pot sa simt teama familiara si panica urcandu-mi in piept numai deschizand usa. Nici macar nu pot avea un dram de confort de la luna noua in seara asta, blocata de norii prezenti aici mereu si nici din cauza ciudatei si maretei vile a Cullenilor in fata ferestrei mele. Matusa Esme si Alice au lucrat din greu sa decoreze aceasta camera pentru mine; aproape am simtit un ghimpe de vinovatie, cand am ajuns destul de departe sa-mi smulg ghiozdanul de pe podea de langa usa si am iesind fugind din camera spre bucatarie. Aici mi-am petrecut noptile de cand m-am mutat in Forks, Washington acum o saptamana. Bucataria era calduroasa si deschisa. Intotdeauna luminoasa si plina de amintiri placute. Nu mi s-a intamplat niciodata ceva ingrozitor in bucatarie. Am facut tot felul de prajituri de cand am ajuns. Esme a fost la inceput iritata sa predea sarcinile bucatariei unei fete de 17 ani, dar pana la urma a cedat vazand cat de mult imi place sa ma ocup de bucatarie. Si era ceva iesit din comun sa-i placa cuiva ceea ce imi facea si mie placere.
Asa ca mi-am facut cu grija o rutina din a-mi petrece noptile aici, gatind, pregatind mancare la cuptor sau facand teme. Orice in afara de a dormi in acel mizerabil si intunecat dormitor. Cei din Phoenix o numeau insomnie. Mi-am insusit deja lecturile de la medici si profesionisti, toate instruite sa-mi tina voia-buna in topul prioritatilor. Am luat somnifere si multe alte medicamente menite sa ma tina treaza opt ore pe noapte. Bineinteles, niciodata n-au inteles cu adevarat. Nu e atat ca nu pot sa dorm, cat e ca nu vreau. Mai adorm cateodata 10 minute in timpul zilei, chiar si cand incerc sa nu fac asta. E greu de facut, si mi-am petrecut zilele intr-o ceata letargica si tulburatoare, dar e mai bine decat sa am visele. Visele pline de lovituri si zgarieturi, tipete si ascunzatori, vanatai si lacrimi, si monstri ascunzandu-se in dulapul meu, asteptandu-si timpul. Si acelea sunt printre cele mai placute. Cele cu mama mea, Renee, erau fara indoiala cele mai rele. Raceala ei, corpul ei lovit aruncat pe canapea, intr-o balta formata de propriul sange. Si ochii ei…
M-am indepartat de acele ganduri si am inceput sa ma concentrez pe lucare in timp ce asteptam sa se coaca prajiturile. Erau dupa o reteta noua. Am copt o noua prajitura in fiecare noapte saptamana trecuta. Am facut un obicei din asta. Cand locuiam in casa din Phoenix, puteam sa gatesc o gramada de lucruri in timpul noptii si baietii le mancau intotdeauna inainte sa aiba vreo sansa sa se strice. Dar apetitul lui Alice si al lui Esme nu se putea acomoda cu nivelul meu obisnuit de plictiseala pe timpul noptii. Asa ca m-am pregatit pentru prajituri. Lor le placeau intotdeauna retele si denumirile mele creative.
Slava Domnului, nu m-au intrebat despre comportamentul meu ciudat din timpul noptilor. Erau prea fericite ca in sfarsit am cedat si m-am mutat aici cu ele ca sa riste sa ma indeparteze cu intrebari la care nu aveam absolut nicio dorinta sa raspund. Esme m-a rugat sa vin aici cu un an in urma, cand Renee a murit, dar nu am vrut ca ele sa ia parte la dispozitia mea intunecata si comportamentul meu retras, uram sa fiu o povara pentru ele. Si acum iata-ma aici, m-am gandit cu amaraciune.
Le-am lasat sa creada ca ele m-au facut sa-mi schimb decizia de a ma muta aici din Phoenix. Dar chiar nu mai puteam sta acolo. Erau prea multi oameni. Prea multi barbati porniti impotriva mea intr-un spatiu atat de mic. Eram aproape intotdeauna intr-o stare panicata si era epuizant, ceea ce nu e tocmai benefic pentru cineva care incearca sa stea treaz. Nu mi-au placut baietii, si dispretuiam barbatii. Ma speriau de cand cu Phil. Stiu ca e irational. Nu toti dintre ei sunt gata sa puna mana pe mine. Chiar daca vroiam sa profit de sansa, mintea si trupul meu aveau o reactie pe care pur si simplu nu o puteam opri. Vechiul meu psiholog a mentionat ceva de mecanismele de aparare si atacurile de panica sau ceva. Nu-mi pasa cum le numea, le uram oricum. Nu eram niciodata in stare sa ma apropii de cineva de sex opus fara sa ma hiperventilez si sa ma agit de teama chiar daca vroiam, si asta era o problema cand locuiai cu un grup. Dintr-o data, perspectiva de a locui cu doua femei era prea atragatoare. Pana la urma poate ca au avut de-a face cu decizia mea.
Dar Forks era mai bun. Mic si bizar. N-as spune ca am fost fericita aici, pentru ca n-o sa fiu niciodata fericita, nu conteaza locul sau compania. Am vazut prea multe. Dar eram cu cativa pasi mai aprope de fericire aici decat in Phoenix, asa ca nu pot sa regret decizia luata.

Ding

Am sarit in sus, scapand creionul; din cauza sunetului care anunta ca prajiturile erau gata. Revino-ti Bella, Doamne. Am asteptat sa se raceasca inainte sa le decorez corespunzator in forma de omuleti.
Odata ce omuletii aveau costumele complete, am incropit 3 cutii de Ziplock si am folosit markerul pentru a scrie numele prajiturii in fiecare dreptunghi. Gingerbread Zombies. Parea prea potrivit cu faptul ca eram, de fapt, intr-o stare de zombie in majoritatea zilei, asa cum voi fi si maine, asa cum am fost luni intregi.
Dupa cinci ore, 4 cani de cafea, si doua lucrari, micul dejun era gata si eram imbracata pentru scoala, incluzand ca de obicei gluga mea neagra si blugii, si lasandu-mi parul lung si saten pe spate. Esme deja s-a grabit spre serviciu, cu Gingerbread Zombies in mana, trimitandu-mi un zambet crispat in legatura cu noile mele creatii. Alice a ajuns la micul dejun perfect treaza, ca de obicei, radianta, stralucitoare si cu parul prins in coada. Radia prospetime, atitudine pozitiva. Ma facea sa vreau sa vomit.
Atitudinea ei era in general vioaie si vesela. Verisoara mea Alice era putin mai scunda decat mine, cu parul scurt negru si tepos. Am fost nascute la diferenta de o luna si mamele noastre erau surori. Insa, lasand gena deoparte, eram total opuse. Ea era populara in liceul din Forks si se putea imprieteni cu oricine. Eu ma pastram la distanta de toata lumea. Ea era in pas cu toate tendintele recente in moda. Eu mergeam pe a purta ceva care sa nu atraga atentia. Ea era incantata si gratioasa. Am fost introvertita si lipsita de tact. Vezi unde duce asta?
- Buna dimineata! Mmm, bacon si oua! Alea sunt prajituri? Cu mure? A ciripit ea si a alunecat intr-un scaun. Picioarele ei mici se leganau inainte si inapoi ca o fata de 17 ani. Pentru Dumnezeu Bella, ajuta-ma, o sa iau asa de mult in greutate cat timp stai aici. Ala este sirop? Poate ar trebui sa trec peste asta oricum…
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am indesat niste oua in gura. O iubeam pe Alice ca pe o sora, dar nu era niciun cuvant intelept din partea ei in dimineata asta. Cand s-a uitat sus din farfurie s-a oprit la mijlocul propozitiei. Apoi avea acea infatisare pe care am recunoscut-o ca fiind “Alice concentrata”. Sa-i dam drumul…
- Poftim necaz Bella! Arati teribil! N-ai dormit deloc noaptea trecuta?
M-am ghemuit. Arat teribil… Dumnezeule, mersi, Alice, pentru incurajarea imaginii mele de sine. Eu am ridicat simplu din umeri, asa cum fac intotdeauna cand ma intreaba acest lucru, si am continuat sa mananc. Cu un oftat adanc si cu o miscare dezaprobatoare a capului ei mic, a lasat problema la o parte.
Alice era de cele mai multe ori asa cand vorbea cu mine; concentrata si precauta. Ea incerca mereu sa ma faca sa ma destainui ei, ca sa inteleaga. Stiam ca se amesteca in asta numai pentru ca ii pasa, dar n-am spus nimic despre problemele mele. Nu puteam sa-i explic in asa fel incat sa inteleaga, si ar fi fost si mai ingrijorata daca as fi incercat.

EDWARD
Unde dracu` am pus bricheta aia ?! Ma invarteam prin mijlocul dormitorului pentru a treia oara, trecandu-mi degetele prin par complet frustrat. M-am trezit racnind dupa 20 de minute de somn, din cauza obisnuitului vis blestemat, si chiar aveam nevoie de o tampita de tigara. Aveam un pachet intreg si nimic cu care sa le aprind. Chiar trebuia sa curat toata porcaria asta si sa ma organizez. Gandeste-te, Edward! La dracu`! Ultima data cand am avut-o… O, da! M-am aruncat prin usa deschisa spre balcon si imediat am vazut-o zacand pe grilaj. Aici erai, am ranjit.
Am aprins tigara si am tras cu putere. Ah, mult mai bine. N-am fumat niciodata in camera mea. Pentru ca porcaria asta se aprinde si duhneste. Carlisle a avut un moment prevazator cand mi-a dat mie camera cu balcon. Daddy C. sigur stie cum sa-si instaleze orfanii. M-a adoptat acum 4 ani, mai exact de la o “situatie” adoptiva neconvenabila. Doctorul Carlisle Cullen este in realitate un om bun si un cetatean sus-pus a Marii Comunitati din Forks. Nu ne intersectam prea des, dar chiar si-asa doctorul nu e destul timp acasa incat sa faca altceva. In regula din partea mea. Ma imbraca si ma hraneste si rar imi pune cate o intrebare.
Presupun ca la 17 ani este o situatie ideala de trait. Sunt probabil atat de aproape de fericire, pe cat n-o sa fiu niciodata. Si Emmet locuieste cu noi. O alta achizitie de-a lui Carlisle. Emmet este cu un an mai mare decat mine si a fost aici inaintea mea. Ii place sa-mi scoata ochii cu asta. De parca mi-ar pasa. El este cel mai popular baiat din Forks si un pupincurist convins. Cand adultii nu sunt implicati, este prost crescut ca naiba. Nu ne intelegem. Deloc. Dupa un an de batai si muscaturi de la Carlisle, am facut o intelegere, sa stam fiecare in banca lui. Oricum intr-un an o sa plece.
M-am uitat peste balcon din marea si ambigua noastra casa la curtea intunecata si am mai tras o data din tigara. A dracului noapte. Detestam momentul asta al zilei. Mai mult ca o piesa proasta din literatura rusa, lunga si plictisitoare ca dracu`. Aveam hobby-urile mele si bineinteles, puteam sa petrec 9 ore facand schite sau ascultand muzica. Dar daca e sa fiu sincer cu mine, si rar sunt, era un singur lucru pe care vroiam sa-l fac mai mult decat orice pe lume. Sa dorm. Ultima noapte cand am avut un somn bun si complet a fost cu atat de multi ani in urma, incat nici nu-mi aduc aminte cum a fost. Carlisle a fost mai intai ingrijorat, probabil ca inca este, dar nu poate face nimic. Asa a fost in fiecare noapte. Nedormind deloc, chiar daca vroiam. Erau visele… intotdeauna aceleasi vise blestemate. Practic, nu valora nimic incercarea mea de a mai dormi.
Am aruncat tigara terminata peste marginea de la balcon, chiar cand stropii de ploaie au inceput sa cada in stilul tipic Forks. Odata ajuns in caldura dormitorului, m-am intins pe pat si mi-am reluat schita de mai devreme. M-a tinut treaz aproape la fel de bine ca amfetaminele lui Daddy C, care amenintau toatala depresie pe care puteam s-o adaug. Intotdeauna imi maream doza de medicamente din motive evidente. Cateodata ma imbatam cu prietenul meu Jasper, dar nu foarte des.
Jasper Hale si cu mine eram prieteni din prima mea zi ca student in anul intai si i-am spus domnului Johnson – oribilul nostru profesor de istorie – sa se duca dracului. Lui Jazz i-a placut prostia asta. El era singurul prieten pe care l-am avut, sau de care aveam nevoie in Forks. Aveam in general o relatie linistita; puteam sa ne intelegem din priviri si din limbajul trupului. Nu e ca “dragostea la prima vedere” sau altceva, e doar asa cum suntem. Dar chiar si cand Jazz este langa mine si asculta intotdeauna problemele mele tampite, nu pot sa nu ma simt singur. El incearca sa inteleaga, dar cum ar putea? Cand m-a intrebat de ce sunt tot timpul obosit, i-am spus adevarul. Mai bine ma invart ca un zombie tampit decat sa experimentez visele care ma bantuie. Bineinteles, a crezut ca sunt nebun. Asa ca nu am mai adus asta in discutie.
Mi-am terminat schita si mi-am scris numele si data in coltul din dreapta, inchizand cartea cu un suspin. Ce sa fac acum? Bateam cu degetele in marginea de piele care acoperea cartea. Lucru pentru scoala. Mi-am inabusit un geamat.
N-am mai fost la scoala de saptamana trecuta din cauza unei infractiuni minore de disciplina. Suspendat 5 zile pentru ca am fumat pe teren. Wow, ce pedeapsa, 5 zile de libertate. E mai mult plictiseala. Intotdeauna luam note mari la scoala. Mai ales aici, unde as putea probabil sa predau claselor mai mici, chiar si asa pe jumatate adormit. Adica, chiar am 9 ore libere pe noapte sa invat si sa lucrez.
Cu gandul asta, am inceput o porcarie de lucrare lunga la trigonometrie. Lipsa de somn face fiecare sarcina mai grea. Multi dintre oameni nu inteleg cat de important este pentru sanatatea fizica si psihica. Nimeni nu stie mai bine decat mine. Inainte de incidentul de acum 8 ani, n-am luat niciodata de bun un somn linistit pe timpul noptii. Mama imi canta intotdeauna cand ma culcam in fiecare seara dupa ce mancam. Bineinteles, asta a fost inainte sa ma urasca, inainte sa ma trimita departe si sa ma dea pe mana asistentilor sociali si institutiilor saracacioase.
Nici macar nu s-a mai putut uita la mine dupa ce s-a intamplat, nici macar nu suporta sa stea in aceeasi camera cu mine. Nici macar n-a spus naibii la revedere. Chiar si acum, dupa 8 ani, pot vedea clar flacarile in mintea mea. Pot simti caldura si pot mirosi fumul. Si daca dorm destul de profund, pot sa-l vad pe tatal meu arzand pe podea, tipand dupa ajutorul care nu va veni niciodata. Am inceput sa-mi scutur capul, nevrand sa duc gandurile mai departe.
Odata ce soarele a inceput sa rasara, am inchis caietul si am inceput sa ma pregatesc pentru marea mea reapartie la liceul din Forks. Niciodata nu m-am gandit prea mult la ce sa port, de obicei un tricou obisnuit si blugi, jacheta mea favorita neagra de piele, si cizme. Probabil aratam mai bine decat ma simteam de fapt, dar puteam sa gasesc cu siguranta in mine dorinta de a face o prostie. Singurul motiv pentru care inca mai merg la scoala este ca sa stau cu Jazz si fac ceva care sa-mi ocupe timpul. Ei bine, asta si faptul ca daca media mea scade sub 9, Daddy C o sa-mi ia Volvo-ul. Luand in considerare toate astea, bunul doctor stie efectiv cum sa ma mituiasca.
Odata ce am aranjat sa evit orice fel de contact cu Emmet, mi-am permis sa ravnesc la vehicul si sa las cu degetul o urma pe portiera usei soferului. Oh, atat de dragut. Am observat ca Brandon, vecina mea, a plecat deja la scoala, caci Porsche-ul ei galben era absent de pe sosea. Bineinteles ca deja a plecat. Era dispusa sa se trezeasca asa devreme. Am intrat in Volvo si am mers sa-l iau pe Jasper de acasa. El astepta in dreptul casei sale modeste si a sarit inuntru inainte sa apuc sa parchez pe sosea langa el.
- E timpul asta idiot, omule. Rose m-a batut la cap toata dimineata in legatura cu petrecerea pe care o dai in seara asta. A spus in timp ce-si punea centura.
Am ras ironic.
- Petrecerea pe care o dau eu? In primul rand nici n-am vrut sa faca chestia asta blestemata. M-as fi batut cu Emmet daca nu m-as fi inteles cu el sa nu-i spuna lui Carlisle despre suspendarea mea.
Mi-am intins lenes capul pe spate si am inceput sa conduc spre scoala.
- Vii? Am intrebat, indreptandu-mi capul in directia lui.
El a spus printre dinti.
- Da, sigur, o sa merg la o petrecere cu o gramada de seniori beti tampiti cu un IQ cat scorul de credit al maicamii.
Am chicotit.
- Vai Jazz, iti insulti viitoarea sotie, stii? N-o sa pui mana pe Brandon insultandu-i inteligenta.
- Alice va fi acolo? A intrebat el, sunand dezamagit. Am aprobat si am ridicat o spranceana spre el.
- Ei bine, la naiba! Deja i-am spus mamei ca o sa stau acasa week-end-ul asta si ca o s-o ajut cu planurile ei.
S-a incruntat si s-a prabusit inapoi in scaun infrant. Mi-am dat ochii peste cap.
Jasper avea in secret o pasiune pentru vecina mea inca de cand l-am cunoscut. Am inceput sa ma intreb daca o sa aiba vreodata curajul sa vorbeasca cu ea. La naiba, cat de greu poate fi? De fiecare data cand il vad holbandu-se la ea in cafenea sau in clase, trebuie sa rezist psihic impulsului de a o chema sa stea cu el. Hey Brandon, acesta este prietenul meu Jasper. Poti sa-mi faci o favoare si sa vorbesti cu el ca sa inceteze sa se mai plimbe pe langa tine ca un catelus ratacit? Mi-am inabusit un chicotit la gandul asta.
Cand am ajuns la scoala, am parcat intentionat langa Porsche-ul lui Brandon. Macar atat puteam sa fac pentru sarmanul ticalos. Ea era inca in masina, mainile fluturandu-i in aer, animand pe cineva de pe locul pasagerului.
- Oh, la naiba! Jasper s-a rasucit in scaun si s-a intors spre mine cu un ranjet. Ai pierdut toata distractia cu fata noua, nu-i asa?
- Fata noua? Am intrebat pe un ton plictisit si am inchis ochii. Oamenii de aici mereu mananca rahat despre cei noi. Putin imi pasa.
Jasper si-a dat ochii peste cap la indiferenta mea evidenta.
- Sa vezi, omule. O sa te amuzi cand o sa auzi. Fata noua e verisoasa lui Alice. S-a mutat cu ea acum o saptamana.
M-am incruntat. Aveam un nou vecin si nici macar nu mi-am dat seama. Nu. Aveam o noua vecina nebuna si nici nu mi-am dat seama. Deodata eram interesat. Nu e tocmai confortabil sa traiesti asa aproape de cineva care e nebun. I-am facut semn cu mana sa continue si am deschis ochii sa ma uit la el. Multumit de reactia mea, Jasper s-a lasat in scaun si a continuat.
- Miercuri, Newton a incercat sa-si lucreze “şarmul” pe ea la biologie, si ea s-a speriat complet. Avea ceva ciudat, o depresie emotionala sau nu stiu ce prostie. A inceput sa planga si sa tremure si apoi a fugit din clasa. Evenimentul a fost linistit. Mi s-a parut in sfarsit o reactie normala la obisnuita “tehnica de agatat de rahat” a lui Mike, dar Crowley a incercat sa o ajute ieri dupa ce a alunecat si ea a facut la fel.
A ridicat din umeri.
Chiar atunci, Brandon si insotitoarea ei au iesit din masina si au inceput sa mearga spre cladire. N-am putut sa-i vad fata insotitoarei, deoarece era ascunsa in spatele parului lung si saten care iesea de sub gluga ei neagra. Am presupus ca asta era Verisoara Nebuna, sau Fata Noua. Parea sa-si miste picioarele lenes in timp ce mergea spre scoala.
Am vrut sa-l intreb pe Jasper mai mult despre instabilitatea mentala a fetei noi, dar atentia lui era in intregime captata de Brandon. Am suspinat si am iesit din masina ca sa merg spre clasa.

BELLA
Alice nu mai tacea din gura, vorbea numai despre petrecerea din seara asta. Eram in Porsche-ul ei galben ostentativ si tipator, asteptand sa sune clopotelul ca sa mergem spre clasa.
- O sa fie asa distractiv, Bella! Petrecerile lui Emmet sunt cele mai cunoscute! Trebuie sa vii; toata lumea o sa fie acolo! A tipat spre mine.
Exact asta era motivul pentru care nu vroiam sa merg. Numai gandul de a fi intr-o casa plina de barbati beti ma facea sa ma cutremur.
- Alice, am insistat incet, te rog nu ma face sa merg la chestia asta. Ma simt inconfortabil in legatura cu toata ideea.
Nu vroiam sa-i spun adevaratul motiv pentru care nu vroiam sa merg, ar fi facut-o sa fie suspicioasa, si zvonurile zburau deja prin scoala datorita comportamentului meu.
A fost liniste pentru un moment, si am crezut ca in sfarsit am castigat cu acest argument, dar cand m-am uitat in sus la ea, am stiut ca am pierdut. Se uita la mine cu fata tipica “Alice bosumflata”. Nimeni nu putea ignora acea privire chiar daca ar fi vrut. Si sincer, vroiam sa-i arat ca as putea sa incerc sa fiu normala pentru o ora sau doua, sperand ca o sa-i alung grijile pentru o vreme.
- Uh! Bine! Merg cu tine inauntru si vorbesc cu Rose cateva minute, dupa aia ma duc inapoi acasa! Am spus furioasa.
Ea tipa si sarea in scaunul ei.
- O sa vezi Bella, o sa te distrezi! Mi-am dat ochii peste cap si am deschis portiera masinii excat cand a sunat clopotelul. Aveam o expresie pe care o repetam in momente ca astea, mergand pe trotuar si simtind ochii tutoror oamenilor de aici atintiti spre mine. Gluga sus, capul jos. M-am simtit si mai obosita in secunda aia. Orele din timpul zilei intotdeauna imi amplificau starea de somnolenta.
Auzeam soapte si cuvinte cum treceam pe langa grupurile de oameni. N-am bagat in seama ce spuneau pentru ca aveam de gand sa-i evit si sa ma reintorc la starea amortita pe care obisnuiam sa o afisez in zilele de scoala. Pana acum au fost 3 episoade cu baieti care m-au atins si am presupus ca probabil toata scoala rade de mine acum. Ca si cum mi-ar fi citit gandurile, Alice s-a inclinat spre urechea mea:
- Promit ca n-o sa las pe nimeni sa te deranjeze, mi-a soptit si mi-a strans mana.
Dar eu nu i-am raspuns nimic; doar am continuat sa merg cu capul jos, si imi taram picioarele impotriva undei de epuizare care crestea in mine.
Cand a venit pranzul, am realizat ca eram evitata ca o ciuma de toti elevii. Acest fapt m-a usurat atat de tare, incat aproape am zambit. Aproape. Sa fiu evitata facea lucrurile mult mai usoare. Inca mai auzeam soapte, dar cu asta ma puteam descurca cu siguranta.
Nu mancam niciodata mancare de la scoala, asa ca mi-am scos pachetul cu Gingerbread Zombies si m-am asezat la locul meu in capatul mesei langa Alice, in fata lui Rosalie, prietena cea mai buna a lui Alice si iubita lui Emmet. Emmet si Rose erau amandoi seniori, dar cei doi si Alici erau aproape inseparabili. Cei trei pareau sa fie cei mai populari din scoala, si am putut usor sa inteleg de ce. Rose, cu frumusetea ei, Alice cu nemarginitul ei entuziasm si socializarea rapida, si bineinteles, Emmet, foarte mare cum era, toata lumea murea sa-l impresioneze.
Eu si Emmet nu am vorbit prea mult, cel mai mult pentru ca il sperii, dar eu si Rose devenim aproape prietene.
Am salutat rapid, si mi-am scos din ghiozdan cartea pe care tocmai mi-am cumparat-o de la librarie. Nu mai aveam vechea mea colectie, asa ca intotdeauna trebuie sa ma multumesc cu ce am. Chiar si atunci cand cartile sunt proaste, tot imi tin atentia concentrata si departe de camera aglomerata.
Ei stiau bine sa nu incerce sa ma includa si pe mine in conversatia lor – care se parea ca era numai despre petrecerea din seara asta – asa ca eu doar mi-am mestecat prajiturile si am inceput sa citesc, cu capul lasat in jos. Asta e ceea ce fac in fiecare zi; incerc sa fiu invizibila.
Sunetul clopotelului mi-a adus atentia inapoi spre cafenea, asa ca mi-am pus repede cartea in geanta si m-am indreptat spre biologie. Imi placea clasa asta pentru ca aveam toata masa din laborator numai pentru mine, si puteam cateodata chiar sa prind cateva minute de somn. Domnul Banner nu-mi spunea niciodata nimic pentru ca stia ca eu am studiat deja asta in Phoenix.
Mi-am tinut capul in jos tot drumul spre clasa, mergand mai incet decat de obicei. Epuizarea ma invaluia repede, facandu-mi pleoapele sa cada si picioarele mi se clatinau in ciuda eforturilor mele de a ramane coerenta. Singurul lucru care ma tinea treaza in acest moment era ploaia rece care cadea peste parul si peste gluga mea. Trezeste-te! Trezeste-te! Trezeste-te! M-am certat singura, frecandu-mi furioasa ochii intr-o incercare de a intarzia inevitabilul.
Odata ce am ajuns la locul meu din clasa calduroasa la biologie, am stiut ca trebuia sa prind macar zece sau douazeci de minute de odihna. Am stiut ca fortez nota cand am stat treaza la engleza, dar aveam lucrarile de predat. Era mai bine pentru mine sa dorm aici, la scoala, unde clopotelul suna la intervale regulate; stiam ca n-o sa adorm niciodata atat de mult incat sa visez. Mi-am incrucisat mainile pe banca si mi-am lasat capul pe ele. Ascultand sunetul pasilor oamenilor din jurul meu care mergeau la locurile lor si holbandu-ma la intunericul format de indoitura bratelor mele, mi-am lasat ochii sa se inchida incet, si am alunecat in eliberarea data de starea de inconstienta.

EDWARD
Fata Noua Verisoara Nebuna era asezata la masa mea cand am ajuns la biologie. Asa ca acum stau aici si ma holbez la gluga ei neagra uda leoarca, cu un nemascat dispret. Trebuie sa fie draguta… M-am gandit cu amaraciune, cand am inceput sarcina mea – nu, a noastra – de laborator. Ar trebui sa o trezesc ca un rautacios ce cu siguranta sunt. Ar trebui sa-i trag gluga de pe cap si sa incep sa o scutur. Ar fi trebuit sa-i spun domnului Banner ca nu era bine asa, atunci cand m-a intrebat. Dar nu am facut-o. Era aproape un sacrilegiu sa deranjez ceva atat de linistit si inaccesibil pentru mine ca somnul.
Asa ca mi-am inabusit enervarea si invidia, am facut blestemata sarcina de laborator, sperand ca s-a bucurat de A-ul ei. Odata ce am terminat, am regretat imediat ca am lucrat asa de repede. Nu aveam absolut nimic care sa-mi retina atentia departe de faptul ca abia puteam sa-mi tin ochii deschisi. Am inceput sa fac ceea ce intotdeauna fac in astfel de situatii: ochii fixati, capul fixat si imi reveneam. Am facut asta de cinci ori inainte sa-mi fuga mana peste fata mea draguta si grea, si sa arunc o privire la figura adormita de la stanga mea. Tarfa dracului! Puteam sa aud respiratia ei profunda in linistea din clasa, si emitea un sforait moale, eram sigur ca eu sunt singurul care putea sa il auda.
Era linistit, profund si repetitiv, ca nu cantec de leagan. Si ma facea inca si mai obosit decat eram. Inca mai erau 30 de minute din ora. Scuturandu-mi furios capul, am decis ca nu mai puteam lua parte la tentatie. Mi-am ridicat mana si mi-am dres glasul pentru a-i atrage atentia domnului Banner cand nu si-a ridicat privirea de la biroul sau.
- Da, domnule Cullen? Domnul Banner a intrebat cu un ton obisnuit.
Frecvent ceream voie sa ies mai devreme de la ora in momente ca acestea. Domnul Banner era unul dintre cei mai usor de manipulat cand venea vorba de asemenea privilegii.
- Ma scuzati, domnule Banner, dar as putea pleca mai repede astazi? Am intrebat cat de politicos am putut in starea ridicata de nervozitate in care eram. Speram ca i-a scapat felul in care cuvintele mele erau usor soptite. Cand fata i-a devenit sfidatoare, am adaugat: Oricum, eu lucrez pentru doi in dimineata asta. Mi-am indreptat capul in directia Verisoarei Nebune adormite si am ranjit.
Domnul Banner a scapat un oftat lung si apoi si-a indreptat capul. El aproba comportamenul ei nepoliticos, din motive necunoscute mie, asa ca nu risca sa intre in bucluc cu facultatea. Cu un zambet triumfator, mi-am strans lucrurile. Exact cand sa ma ridic de pe locul meu, am auzit un scancet linistit dinspre locul de langa mine. M-am uitat spre ea si am vazut ca tremura usor in somnul ei. M-am uitat la ea temator pentru un moment, si am vrut sa o trezesc din ceea ce parea a fi un cosmar, dar am decis sa nu. Asa iti trebuie. Am zambit in sinea mea.
Cu acest ultim gand m-am ridicat de la locul meu si am iesit repede din clasa, inchizand usa in urma mea. N-am dat atentie galagiei, tipetelor strangulate care veneau din cladirea de stiinte din spatele meu si m-am indreptat spre Volvo-ul meu.

- O sa fiu acasa duminica seara. Am incredere ca in absenta mea n-o sa va omorati intre voi. A spus Carlisle in timp ce se invartea in jurul livingului pentru a doua oara, pipaindu-si buzunarele, incercand sa-si gaseasca cheile. Cateodata pot sa jur ca impartim acelasi ADN.
- Ah, haide, Carlisle, eu si amicul meu de-aici? Emmet si-a aruncat dragutele lui brate mari in jurul umerilor mei, pana cand am facut o grimasa.
- Sfinte Dumnezeule, Em. Puti ca dracu`, du-te si fa un dus inainte sa-l pun pe Carlisle sa-ti citeasca beneficiile unui deodorant. I-am dat mana la o parte de pe mine cu dezgust. Intotdeauna mirosea urat cand venea de la practica, si n-am putut sa ma abtin sa nu ma retrag de la duhoarea lui. Dar Carlisle era pe punctul de a pleca la o conferinta a medicilor pe coasta de est, asa ca trebuia sa arat ca un fiu bun, ceea ce nu eram.
Carlisle si-a scuturat capul dezaprobator si a scos un oftat exasperat.
- Te rog, Edward. Nu mai folosi acest limbaj. M-a certat si apoi si-a continuat bantuirea.
Am ranjit.
- Bineinteles, Daddy C. Ura sa ii spun asa. Dupa ce cuvintele mi-au scapat din gura, si-a vazut cheile pe canapea si le-a recuperat cu un ranjet victorios. Odata ce si-a luat geamantanul in mana si a trecut pe langa noi spre usa, s-a oprit si s-a intors spre Emmet, si-a strambat nasul la el. Am ridicat putin capul la remarca lui evidenta la mirosul lui Emmet.
Te rog tine-i discursul despre deodorant. Il rugam cu ochii cand Carlisle mi-a intalnit privirea. Dar in loc de asta, si-a incruntat sprancenele la mine.
- Edward, cand ai dormit ultima oara? A intrebat, cu un ton ingrijorat. Mi-am inabusit un geamat.
- Am dormit azi noapte. Doar am avut o zi lunga.
Nu era o minciuna. S-a uitat sceptic pentru un moment, dar a dat din cap.
- Atunci ar fi bine sa incepi noaptea asta mai devreme, arati epuizat. A spus, apoi s-a intors spre usa, s-a oprit si a adaugat: Emmet. Deodorant. Asta e tot ce zic.
Am chicotit incet cand el a iesit din casa, si m-am dus sus spre camera mea sa ma pregatesc pentru noaptea lunga ce avea sa urmeze

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

2 Re: Wide Awake la data de Dum Ian 17, 2010 11:26 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Îl iubesc:x. Next urgent;:].

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

3 Re: Wide Awake la data de Dum Ian 17, 2010 11:33 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
si eu il iubesc:x plus ca edward ii asa de tare:))

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

4 Re: Wide Awake la data de Dum Ian 17, 2010 11:34 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
cap 2:) care e preferatul meu:)) o sa radeti cu lacrimi aici,va promit:))





2. Bloody Newtons



BELLA
Era acelasi cosmar de saptamana trecuta, cel in care ma ascundeam in dulap. Intotdeauna ma gasea, nu conta cat de linistita stateam. M-am trezit cazand de pe scaunul meu pe podeaua tare si rece. Am auzit cel mai groaznic strigat, si instinctiv mi-am acoperit urechile sa ma apar de groaznicul tipat. Mi-a luat un moment sa-mi dau seama ca eu facusem acel sunet, si automat mi-am acoperit gura cu o pocnitura. Am realizat apoi, spre umilirea mea, ca eram inca la ora de biologie.
Cand m-am uitat imprejur prin clasa, toata lumea se holba la mine cum zaceam pe podea, cu diferite stari de soc. Singurul sunet din clasa era gafaitul meu. Am stat acolo linistita, tremurand, pentru un moment, salvata de respiratia mea grea, fara sa stiu ce sa fac. Ar trebui sa fug? Ar trebui sa ma invoiesc? Era vreo cale sa ies din situatia asta cu un strop de demnitate? Am decis ca raspunsul la aceasta intrebare era cu siguranta nu. Asa ca m-am ridicat incet de pe podea si am indreptat scaunul, pe care l-am rasturnat in starea mea panicata.
Mike Newton statea cu doua banci in fata mea, si se holba la mine cu gura deschisa de uimire. Toti ceilalti pareau sa-l imite si m-am simtit obligata sa spun ceva… orice. Dar am ramas acolo complet inghetata, stand acolo strangand cu forta scaunul meu de parca ar fi fost unicul lucru care ma mai lega de incaperea aceasta, de scoala aceasta, de intreg orasul acesta. Acum, eram sigura ca fata mea era rosie ca focul din cauza jenei. Tot ce am putut sa fac a fost sa arunc o privire in jurul clasei si sa ma uit la colegii mei uimiti.
In sfarsit, domnul Banner si-a dres glasul. Mi-am indreptat privirea spre el, rugandu-l in liniste din priviri; pentru ce, nu stiu. El a deschis gura ca si cum urma sa spuna ceva, apoi a inchis-o. A facut asta de patru ori pana cand intr-un final, a vorbit.
- Domnisoara Swan, aveti nevoie sa va invoiesc? A intrebat atat de incet incat abia am inteles cuvintele. Neavand incredere indeajuns in vocea mea ca sa vorbesc, am dat vehement din cap si m-am sprijinit de scaun ca sa-mi iau ghiozdanul. Fara sa astept vreo confirmare a invoirii, m-am grabit sa ies din clasa, cu ochii fixati in podea.
Odata ajunsa afara, m-am prabusit pe iarba si am respirat adanc si constant, nepasandu-mi de ploaia usoara care cadea. Mi s-a parut ca am stat acolo cateva ore, revazand evenimentul in mintea mea. Orice speranta pe care am avut-o vreodata ca o sa raman neobservata, chiar si in ciuda episoadelor precedente, a zburat pur si simplu pe fereastra.
Cu un geamat, m-am ridicat de pe pamant si m-am indreptat spre Porsche-ul lui Alice. Sub nicio forma n-o sa merg azi la sport.
Nu eram sigura daca Alice a aflat despre incidentul de la biologie, dar daca a aflat, n-a mentionat nimic despre el cand a venit in masina la sfarsitul zilei. Pentru asta eram recunoscatoare. In drumul spre casa, a vorbit intruna despre un tip de la ora ei de istorie pe care il placea. Il chema Jasper. I-a analizat fiecare privire, intrebandu-se daca el o placea sau se holba la ea pentru ca avea ceva pe fata de la pranz.
- Vreau sa spun, am mancat pizza astazi, si sosul poate sa se intinda daca nu ai grija. Ar fi trebuit sa merg la baie inainte de ora! Daca m-as fi murdarit cu ceva la pranz, mi-ai fi spus, nu?
S-a uitat la mine nervoasa din scaunul ei, ca si cum gangurea ceva. Bineinteles ca nu mi-a dat sansa sa raspund.
- Doamne! Probabil crede ca sunt complet natanga! A gemut ea. Mi-am dat ochii peste cap.
- Nu crede ca esti natanga, Alice. Esti ridicola. Am spus pe un ton obisnuit.
A facut asa in fiecare zi saptamana asta, crezand ca tipul asta ori e complet indragostit de ea, ori complet dezgustat de ea, si intotdeuna credea ca e a doua. Privirea ei sceptica m-a facut sa adaug:
- Plus ca, te-am vazut dupa pranz si aratai absolut perfect. Am mintit. In realitate, nu sunt atenta la scoala la chestiile astea. S-a simtit cumva mai impacata de comentariul meu.
- Bine, poate ai dreptate. Totusi, sper sa vina diseara la petrecerea lui Emmet. O sa ma asigur ca arat 100% irezistibil. Am rochia aia verde pe care mor sa o port… mormaia ea, mai incantata acum ca se schimbase cursul conversatiei cu unul dintre subiectele ei preferate; dulapul cu haine. Am gemut interior numai la gandul de a merge la petrecerea asta. Dupa comportamentul meu de astazi, nu era nicio cale sa reusesc “intrat, vorbit cu Rose, plecat” fara sa atrag atentia asupra mea. Totusi, am impins gandul departe din mintea mea, stiind ca n-o sa scap de Alice.
Odata ce am ajuns acasa, Alice a inceput sa-si cotrobaie prin dulap, intr-o incercare disperata de a gasi “ Rochia verde perfecta” pe care vroia sa o poarte, in timp ce eu pregateam cina. Esme era plecata in seara asta, asa ca Alice si cu mine am mancat singure in bucatarie, in timp ce ea sporovaia despre accesorii. M-am trezit intrebandu-ma ce amuzant ar fi ca tipul asta Jasper nici macar sa nu vina la petrecerea lui Emmet, dar nici macar n-am visat sa mentionez posibilitatea asta in fata lui Alice.
- Deci… A spus Alice incet in timp ce infingea furculita in mancare. Tu … ce o sa… porti? Ea incerc (inversat) a sa intrebe la nimereala in timp ce si-a aruncat broccoli in gura. Stiam exact unde o sa ajunga concersatia asta, asa ca am oprit-o inainte sa fie prea tarziu.
- Nu. Am spus ferm, incercand sa-mi compun o expresie defensiva. O sa port ce am acum, si nu vreau sa mai aud despre asta. Punct. Esti norocoasa in primul rand pentru ca merg la chestia asta. Am murmurat ultima parte mai mult pentru mine, dar destul de tare ca ea sa auda. Vedeam ca ea chiar vroia sa obiecteze si i-am laudat in sinea mea autocontrolul cand nu a facut asta. Stiam ca i-a luat mult. Am mancat restul cinei cu conversatii amiabile. Adica, vreau sa spun ca Alice a vorbit foarte mult, si eu am ascultat… in majoritatea timpului.
La ora 10, Alice era aranjata de parca mergea la o sedinta foto pentru Vogue, nu la o petrecere de liceu, iar eu mi-am tinut cuvantul, purtand aceleasi haine ca si la scoala. Probabil voi avea o nevoie cumplita de gluga, am observat.
Am parasit casa, pantofii cu toc decupati in fataai lui Alice de 200 de dolari rasunand pe sosea, si am pornit spre casa alaturata. Nu stiam prea multe despre Culleni, in afara de ceea ce mi-a zis Alice. Carlisle Cullen era un fel de doctor chipes care a adoptat doi fii: Emmet, si inca un tip pe care nu l-am intalnit. Edmund, sau Edward sau ceva asemanator. Nu mi-a spus multe despre el, pentru ca Jasper este prietenul lui cel mai bun, si bineinteles conversatia nu mergea mai departe, caci era incapabila sa rosteasca numele lui Jasper fara sa lesine dupa el. Ma gandeam pe de o parte sa-l gasesc pe Jasper asta si sa il duc la ea. Mori daca vorbesti doar cu sarmana fata?!
Am fost smulsa din ganduri de muzica galagioasa din casa mare si alba din fata mea. Alice era asa de incantata incat m-am gandit ca va avea un anevrism. Mergea inaintea mea pe carare si a disparut prin usa lasata deschisa pentru invitati. Nu erau multi oameni afara, asa ca mi-a luat un moment sa am o mica conversatie cu mine inainte sa o urmez. Gluga sus, capul jos. Am oftat in sinea mea. Cu un suspin lung si martiric, mi-am pus gluga si am mers spre usa.
Acolo parea sa fie o adevarata multime, dar nu a fost atat de rau pe cat am crezut. Am observat o fata din clasa mea de trigonometrie stand pe fotoliu, cu buzele lipite de ale unui tip pe care nu-l cunosteam. Cred ca numele ei era Jennifer, sau Jessica, sau ceva de genu`. Am decis ca intr-adevar nu ma descurcam la retinut nume. Am trecut rapid peste sesiunea de intalnire, care aproape se dezbracau, si am intrat mai mult in casa sa o caut pe Rose. Odata ce am intrat in living, am putut auzi vocea bubuitoare a lui Emmet care spunea cuiva sa nu arunce ceva pe covor. Mi-am intors privirea inspre locul de unde se auzea vocea, crezand ca Rose va fi pe undeva prin apropiere, cand mi-am auzit numele, spus de o voce dezamagitor de familiara.
- Bella!
Mike era in cealalta parte a camerei, langa un colt, cu un grup mic de oameni si agitandu-si mainile in aer ca sa il vad. Am gemut si mi-am tinut capul in jos, sperand ca el o sa creada ca nu l-am auzit din cauza muzicii rap galagioase care canta si ca va renunta. M-am inselat. A inceput sa-si faca loc prin jurul oamenilor traversand livingul, dand cu umarul intr-o fata si facand-o sa-si bea verse bautura. Totusi, continua sa mearga. Odata ce a ajuns la 10 pasi de mine, m-am panicat si am inceput sa caut o cale de scapare. M-am gandit ca Mike a baut si o sa fie si mai insistent decat de obicei, un risc pe care nu vreau sa mi-l asum. Din nefericire, cand m-am intors, am observat un grup foarte mare care bloca intrarea, si am stiut ca nu era nicio sansa sa trec de ei. M-am uitat in dreapta si am vazut niste scari care duceau la urmatorul etaj al casei si nu era niciun petrecaret acolo. Vazand ca nu am nicio alta sansa care sa ma salveze si vrand sa evit alt episod jenant si oribil, am inceput sa urc scarile in graba.
Inca puteam sa il aud pe Mike strigandu-mi numele, asa ca am continuat sa fug pe holul de la urmatorul etaj. Am ajuns la ultima usa de acolo si am incercat sa o deschid, insa era incuiata. Am observat atunci un alt rand de scari, spre ultimul etaj la casei, cred, asa ca am alergat spre ele si am continuat sa fug pana cand am dat de un perete.
- Bella! Und` te duci?
Mike a strigat din capatul scarilor. Vocea lui era neclara, intarindu-mi suspiciunile in legatura cu bautura. Panicandu-ma la apropierea vocii lui, am putut vedea o singura usa si am incercat-o. Descuiata. M-am aruncat spre usa deschisa si am inchis-o cat de incet am putut in starea alarmata in care eram, si mi-am inclinat capul spre ea.
Gafaiam si tremuram usor acum, si am lucrat la reglarea respiratiei cu ochii inchisi, in timp ce ascultam cu atentie, sa vad daca il mai auzeam pe Mike. Mana mea tremurand inca mai era pe maner, asa ca mi-a luat un moment sa incui usa si apoi am luat-o inapoi incet.
Cand nu am mai auzit nimic de partea cealalta a usii, am lasat sa-mi scape un suspin si am deschis ochii. Chiar atunci, cineva din camera, in spatele meu, si-a dres glasul. Am sarit in sus imediat si mi-am lovit spatele de usa, scotand un sunet surprins, si instinctiv mi-am pus mana peste gura. Acolo, stand turcestepe un pat mare, era un tip care parea sa aiba varsta apropiata de a mea. Avea cele mai ciudate nuante in parul lui aramiu ciufulit, tenul palid, semanand cu al meu, si ochi verzi impresionanti care aveau cearcane sub ei si erau serios umflati. Arata aproape la fel de obosit pe cum ma simteam eu, doar ca era foarte… frumos? Da, frumos. Era unul din acele momente in care mi-as fi dorit sa ma pot apropia de cineva de sex opus, pentru ca arata foarte bine, aproape inuman.
Dar el statea acolo uitandu-se la mine, asteptand cu sprancenele ridicate. Am ramas in liniste pentru un moment, inainte sa realizez ca asta probabil era camera lui si eu eram ca o intrusa.
- Oh, eu… imi pare atat de r-rau… nu s-stiam… eu doar i-incercam… M-am balbait, incercand fara success sa-mi explic prezenta. Am respirat adanc si mi-am miscat picioarele inconfortabil, uitandu-ma peste tot, in afara de ochii lui.
- A, nu, chiar nu este nicio problema. Tot timpul intra in camera mea fete ravasite cu stari emotionale depresive ciudate. A ranjit.
Stari emotionale depresive ciudate? M-am gandit cu amaraciune. Nici n-ai idee. Am afisat o fata cu o expresie umila de care eram in stare si am incercat sa explic mai coerent. Inima mea inca batea rapid si inca tremuram usor din cauza surprizei de a gasi acest strain aici, dar am incercat din rasputeri sa explic.
- Eu doar incercam sa scap de tipul care ma urmarea si am fugit pe scari, dar usa pe care am incercat-o era incuiata, asa ca am mai urcat un eraj, si el tot venea dupa mine, asa ca am intrat aici. Am murmurat cu o vocea inalta. M-am oprit, incercand sa-i descifrez expresia, care parea sa fie amuzata. Am luat o gura mare de aer ca sa ma calmez si sa o iau usor. Te rog, imi cer scuze ca te-am deranjat. Am terminat sincer.
M-am intors sa plec inainte sa-mi dea un raspuns, dar am auzit o voce de partea cealalta a usii care mi-a facut mana sa inghete pe maner.
- Bella!
Il puteam auzi pe Mike strigand pe hol. Am stat acolo pentru un moment, auzindu-l cum imi repeta numele inainte sa ma intorc incet spre tipul din pat care se uita la mine cu frustrare si amuzament.
- Te ascunzi de Newton.
A spus-o ca pe o afirmatie, nu ca pe o intrebare. I-am intalnit ochii verzi, profunzi si obositi, si am dat din cap aproband. Apoi a chicotit. Era un sunet moale si muzical care ma-a distras atentia momentan de la situatia incomoda care se desfasura inaintea mea. Ma simteam foarte inconfortabil sa fiu in camera unui tip strain, frumos sau nu, dar nu puteam sa ma intorc in hol unde astepta Mike. Am decis ca as putea sa plec si sa infrunt un Mike insistent si foarte beat, sau as putea sa stau aici pana pleaca, si sa ma risc cu acest strain. Facand o alegere intre cele doua, m-am gandit bine.
- Aa… Am inceput, implorandu-l cu ochii. Te superi… daca astept aici pana cand pleaca Mike? Am intrebat in soapta, muscandu-mi buza inferioara. Ochii lui verzi s-au uitat la mine apoi la usa si inapoi la mine cu fruntea incruntata.
Dupa un moment de indecizie, a scos un suspin greoi.
- Da, bine. A spus pe un ton infrant. Numai sa nu freci nimic. M-a avertizat el pe un ton aspru.
Mi-am inclinat capul cu o miscare rapida, in timp ce el s-a intors la o carte cu schite, un jurnal sau ceva asemanator din poala sa. Cand si-a intors privirea, m-am uitat la spatiul larg care era dormitorul lui. Patul pe care statea era in dreapta mea, ocupand cam jumatate din camera. In dreptul peretelui din stanga era o canapea mare din piele neagra si o biblioteca in capat. Peretele din fata mea avea o fereastra mare si niste usi frantuzesti din sticla in mijloc care avea vedere spre curtea interioara. Camera era cam dezordonata, cu cateva articole de imbracaminte atarnand de pe canapea sau de pe pat, caiete pe podea, dar nu era chiar atat de oribila.
- Deci, care este numele tau? Vocea lui catifelata mi-a intrerupt explorarea. M-am intors sa-l vad, fruntea lui era usor incretita, concentrat pe cartea din poala lui, creionul se misca inainte si inapoi cu o miscare lenta.
- Bella Swan. Am raspuns repede. El a dat din cap, dar nu si-a ridicat privirea. Am asteptat sa-mi spuna numele lui, dar n-a facut-o. Care este numele tau? Am intrebat, tragand stanjenita de manecile jachetei.
- Edward Cullen, a raspuns distras.

EDWARD
M-am uitat in sus de la cartea mea cu schite ca sa o vad tragandu-si manecile si uitandu-se stanjenita in jur. Am profitat de momentul ei de distragere sa ma uit cu adevarat la ea. Avea par saten lung, bineinteles, dar asta stiam deja. Era imbracata cu aceleasi haine cu care a venit azi la scoala. Inca mai avea gluga pe cap, incercand sa-si ascunda fata. Dar acum puteam sa o vad. Era… atragatoare, presupun. Cel putin, fata ei era. Dar n-am putut sa trec pur si simplu peste ochii ei. Aveau urme mari si intunecate sub ei, si aratau umflati, tristi… obositi. Arata aproape la fel de obosita pe cat ma simteam eu. Ceea ce n-are cum naiba sa fie posibil. M-am gandit, amintindu-mi puiul de somn de la biologie din dupa-amiaza aceasta.
- Poti sa stai jos, sa stii. Am spus ridicandu-mi sprancenele, aratand din cap spre canapea.
Mi-a intalnit privirea pentru un moment, apoi a pasit ezitant spre peretele de langa patul meu, unde era canapeaua. Cand s-a asezat, si-a tras genunchii la piept si i-a imbratisat. M-am incruntat, vazandu-i papucii uzi si murdari pe noua mea canapea de piele.
- O sa-mi murdaresti naibii canapeaua mea de 5000 de dolari, macar ai decenta si scoate-ti papucii. Am strigat. Ochii is-au marit pentru un moment, inainte sa se ridice de pe canapea si sa curete cu palmele murdaria din locurile pe care le-au atins papucii ei.
- O, Doamne, imi pare asa de rau! Nici macar nu m-am gandit! Imi pare rau. A continuat sa-si ceara scuze, in timp ce inca curata locul. Isi cerea naibii prea multe scuze. M-am simtit aproape vinovat pentru ca am zis ceva in primul rand.
- E in regula. Nu-ti face griji. Am suspinat. Mainile i s-au oprit si ea s-a ridicat, inspectand canapeaua. Odata ce a parut multumita de starea canapelii mele italiene, s-a asezat din nou, de data aceasta cu picioarele pe podea.
M-am intors la schitele mele pentru cateva minute. Cand m-am uitat in sus, Bella era inca in locul ei, dar parea ca inspecteaza cutia de langa canapea cu interes si… dor? Ii place sa citeasca?
- Iti plac cartile? Am intrebat cu voce tare.
Capul ei s-a indreptat inspre mine si a aprobat incet, o usoara lumina rosie urcandu-i in obraji, jenata ca am prins-o holbandu-se la literatura mea. Am chicotit in sinea mea.
- Poti sa te uiti daca vrei. Am spus aratand spre carti.
Ochii ei s-au luminat putin, si s-a ridicat incet, indreptandu-se spre cutia cu carti, ochii ei cercetand titlurile. Mi-am achizitionat o colectie extinsa de cand m-am mutat aici. Carlisle nu se dadea niciodata inapoi de la a-mi cumpara carti.
Mana Bellei s-a ridicat ca si cum ar fi vrut sa ia una, dar apoi s-a oprit si s-a intors spre mine.
- Pot? A intrebat incet, uitandu-se la o carte. Mi-am miscat mana intr-un gest care insemna “Bineinteles”. A luat o carte din cutie si a deschis-o, mana ei miscandu-se repede in josul paginilor intr-un mod respectabil. Da, ii plac cartile, am decis.
S-a mutat inapoi la locul ei pe canapea si a inceput sa citeasca. N-am putut sa vad ce carte era, dar parea foarte interesata de ea, asa ca m-am intors la schitele mele.
A fost o liniste confortabila pentru o perioada lunga, singurele sunete care se auzeau erau de la petrecerea de jos, creionul meu pe hartie si paginile intoarse ale cartii Bellei.
Nu si-a ridicat privirea de la cartea pe care o citea, si eu eram atat de absorbit de schita mea, incat am realizat ca au trecut 2 ore cand am terminat-o. Atunci m-am uitat la ea. Ea arata linistita citindu-si cartea, si chiar daca era foarte groasa, parea ca a citit deja jumatate din ea. Arata de asemenea atat de obosita.
- Stii, am inceput eu, spargand linistea. Cand privirea ei a intalnit-o pe a mea am continuat. Pariu pe douazeci de dolari ca Newton deja zace in propria lui voma. Am ranjit.
- Oh. A spus ea, parand distrasa de ceva, apoi: Oh, OH! A inchis cartea si s-a ridicat. Imi pare atat de rau! Am fost atat de prinsa in carte, nu mi-am dat seama. Sincer, n-am vrut sa fiu nepoliticoasa. S-a indreptat catre cutia de carti.
- Nu, nu ma deranjeaza, doar ca… M-am incruntat atunci, nu prea stiind de ce nu ma deranjeaza, dar am continuat. Doar ca arati foarte obosita. Ar trebui sa te duci acasa si sa dormi putin. Am spus sincer.
S-a intors atunci, dupa ce a pus cartea inapoi la locul ei, si a scos un chicotit amuzat.
- Da, ar trebui sa merg acasa si sa dorm putin. A spus si a sunat sarcastic. Mi-am incruntat sprancenele si m-am uitat la ea intrebator. S-a strambat si si-a intors capul. Eu nu dorm. A spus, si apoi, cand a vazut expresia socata care sigur imi era intiparita pe fata, a continuat: Vreau sa spun, incerc sa nu dorm. Vise urate. A terminat neconvingator.
Dar acum totul avea un sens pentru mine. Expresia obosita a fetei sale, faptul ca adoarme la scoala, cosmarul pe care l-a avut azi la biologie. Nici ea nu dormea. Ca mine.
- Nici tu nu dormi? Incerci sa stai treaza? Am intrebat cu o voce uimita. Ochii i s-au marit si fata i-a devenit palida. Apoi, deodata si-a incruntat sprancenele de confuzie.
- Nici eu? Tu nu dormi? A intrebat incet. Nu am vorbit niciodata cu nimeni despre problemele mele cu somnul, dar s-a dovedit ca ea era in aceeasi situatie. Mi-am intors capul incet, sustinandu-i privirea. Cosmaruri? A soptit incet. Am facut o pauza de o secunda, nu prea imi placea termenul.
- Poti sa le spui si asa… Am raspuns cu ochii ingustati.
Avea o expresie de neintelegere pe fata. Deci ea stia la ce ma refer? Am stat acolo pentru cateva momente, holbandu-ne unul la altul intr-o liniste mutuala, ca respect pentru toate porcariile peste care a trebuit sa trecem, stiind cum este sa faci ceva atat de greu precum a sta treaz. Vorbind despre ceea ce…
- Cum o faci? Sa stai treaza? Am intrebat curios.
- Cafea, gatit, teme… A ridicat din umeri. Incerc sa prind cate putin pe aici, pe colo, pe la scoala cand pot, pentru ca e foarte greu sa dormi acolo. A facut o pauza, apoi a intors capul. Cel putin, pana astazi. Probabil n-o sa mai fac asta niciodata. A terminat, intorcandu-si privirea spre carpeta mea aurie.
M-am simtit vinovat atunci, dandu-mi seama ca se referea la puiul de somn de la biologie de astazi, in care eu am lasat-o pur si simplu sa doarma. Daca “cosmarurile” ei semanau putin cu ale mele, si nu aveam de unde sa stiu, probabil s-a trezit complet panicata. M-am incruntat.
- Cum o faci tu? A intrebat ea, inclinandu-si usor capul.
M-am sprijinit de capatul patului.
- Carlisle e doctor. Mai iau cateodata niste porcarii de la el. Pastile, stii? S-a uitat la mine mirata de discutia normala pentru mine despre folosirea drogurilor. Am ridicat din umeri. Sau, pot pur si simplu sa fac niste schite si asta ma tine treaz.. concentrare si toate alea. Am adaugat, nevrand ca ea sa creada ca eram vreun dependent de droguri. Vreau sa spun, cafea? Am ras ironic.
Serios? Tot ce lua era cafea? Cum dracu` face asta. Si sa doarma la scoala? N-as face niciodata asa o greseala.
Ea doar a ridicat din umeri, apoi s-a uitat inspre usa si inapoi la mine, parand sa ezite.
- Aa… Probabil ar trebui sa plec. Nu vreau sa se ingrijoreze Alice din cauza mea. Dar multumesc ca m-ai lasat sa ma ascund de Mike. Apoi o parte a gurii ei s-a ridicat intr-un zambet.
Am dat din cap si i-am raspuns si eu cu un zambet. Aceasta Bella Swan nu era asa de rea pana la urma. Cand se indrepta spre usa, m-am gandit un moment inainte sa-mi fac observatia.
- Hey! Am strigat-o. Ea s-a intors si mi-a dat o privire intrebatoare. Stii chioscul din spate? Am intrebat referindu-ma la chioscul acoperit pe care Carlisle si Esme, mama lui Alice, l-au construit pe linia neutra a celor doua curti.
Bella a dat din cap, asa ca am continuat.
- Cateodata, noaptea, imi place sa merg acolo. Racoarea ma ajuta sa stau treaz. Am facut o pauza, gandindu-ma cum sa formulez ceea ce vreau sa intreb. Poate ne vedem acolo intr-o seara. Am terminat cu un ton obisnuit. Ochii Bellei s-au luminat putin la ideea de a ma vedea din nou, si a dat din cap, zambind, inainte sa deschida usa si sa iasa din camera mea.
O sa merg la chiosc maine seara. Ideea ca aveam macar pe cineva cu care sa vorbesc noaptea era suficienta sa ma faca sa merg. Dar eram de asemenea, foarte interesat sa o cunosc pe Bella. Era draguta, pentru inceput, sa nu se simta singura.

BELLA
Edward avea dreptate. Mike era, de fapt, zacand in propria voma… intins in baia de la etajul doi cu usa larg deschisa. Si se duc douazeci de dolari. M-am gandit. M-am uitat mai de aproape si am vazut ca avea nasul insangerat. Arata de parca s-a lovit de chiuveta sau ceva, atunci cand a cazut. Am lasat un chicotit intunecat sa-mi alunece dintre buze. Incet, m-am indreptat catre scari, evitand oamenii constienti ramasi, adormitit in fotoliu.
Am iesit din casa Cullen cu moralul mai ridicat, si m-am plimbat inspre casa, respirand din plin aerul cetos. Noaptea s-a incheiat surprinzator intr-o nota buna. Edward era de neinduplecat cateodata, si iritabil, dar eram interesata sa aflu mai multe despre el. Nu eram neaparat de acord cu consumul lui de droguri, dar cine eram eu sa spun asa ceva? Stiu cat de greu este sa stai treaz.
Cand am ajuns acasa, am observat ca Alice era deja culcata in patul ei, inca purtand rochia verde. Am zambit in sinea mea, sperand ca l-a gasit pe Jasper in seara asta, si am mers spre camera mea sa-mi schimb hainele.
Am ezitat in fata usii, cu mana inca tinand manerul. Decizand sa fiu curajoasa si injurandu-ma mental pentru ca nu mi-am schimbat hainele mai devreme, am deschis usa, si am alergat spre sifonier cat de repede am putut. Am insfacat primul lucru pe care am pus mana si am rupt-o la fuga din camera spre bucatarie fara sa ma uit inapoi.
Gafaind de nervi, mi-a venit dintr-o data inspiratia pentru o noua reteta de prajituri, asa ca mi-am abandonat hainele pe masa din bucatarie si am inceput sa gatesc o multime de Bloody Newtons. In timp ce amestecam zmeura cu aluatul, m-am gandit din nou la Edward Cullen. O sa ma duc la chiosc maine seara, si sper din toata inima ca el va fi acolo

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

5 Re: Wide Awake la data de Lun Ian 18, 2010 9:55 pm

Dookie

avatar
Para-Fan
Para-Fan
hihi xD
ce frumossss =p~
btw next

Vezi profilul utilizatorului http://www.itsthejudgesdaughter.tumblr.com

6 Re: Wide Awake la data de Lun Ian 18, 2010 11:57 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
3. Double Fudge Rendezvous

BELLA
Chiar m-am chinuit sa stau coerenta astazi. Era sambata, deci nu era scoala, asa ca a trebuit sa imi gasesc ceva de facut ca sa-mi ocup timpul. Alice, din fericire, inca imi murmura in ureche, ceea ce facea aproape imposibil sa adorm.
- Vreau sa spun… a spus Alice dramatic, cu un aer ofensat - toata lumea de la liceul din Forks a fost la petrecerea aia, Bella! A zis exasperata in timp ce eu spalam podeaua din bucatarie. De ce naiba el nu era acolo! Crezi ca din cauza mea? Nu. Nu, nu poate sa fie asta. Poate nu-l place pe Emmet. Dar Edward era acolo, si e prietenul lui cel mai bun! Te-ai gandi ca ar merge la petrecerea celui mai bun prieten! S-a vaitat ea. La mentionarea numelui lui Edward, atentia mi-a fost distrasa. M-am oprit din spalat si m-am intors incet catre ea.
- Hey, Al… Am inceput precauta. Cum sa o intreb fara sa ii atrag atentia asupra mea?
S-a oprit din tirada ei la sunetul vocii mele, si s-a uitat la mine intrebator din scaunul ei de la bar.
- Aa, tipul asta Edward de care ai vorbit? Care e treaba cu el, oricum? Am intrebat cat de nonsalant posibil. Am fost ingrijorata ca va deveni suspicioasa si ma va intreba despre motivele mele de a intreba despre el asa ca am adaugat: Adica, daca Jasper e cel mai bun prieten al lui, poate as putea sa-ti fiu mai mult de ajutor in legatura cu prezicerile tale, daca stii mai multe despre persoanele cu care sta. Am sfarsit parand neinteresata.
Curios lucru, Alice s-a strambat la mentionarea lui Edward.
- Ei bine… Edward este… a inceput, inclinandu-si capul intr-o parte, parand ca incearca sa gaseasca un cuvant potrivit care sa-l descrie.
M-am gandit ca as putea sa ajut cu asta. Minunat? Interesant? Colectia lui impresionanta de carti si canapeaua lui de piele neagra de 5000 de dolari?
- Problematic. A terminat hotarata, dand din cap.
M-am incruntat.
- Necaz? Am evitat sa continui.
Bineinteles, Edward poate parea putin cam… abraziv, dar problematic? A dat din cap si apoi a continuat.
- El este… ei bine, sa zicem ca Edward nu se intelege cu altii prea bine. A adaugat critic. Asta parea sa fie singura data cand as fi putut beneficia de abundenta ei de entuziasm in conversatie, dar ea a inceput sa se joace cu cojile de ou.
- Alice, ai putea sa fii mai explicita? M-am fastacit, ingrijorandu-ma de faptul ca eu tocmai i-am cerut sa continue. Ea si-a dat ochii peste cap.
- El are necazuri, ok? Face numai probleme. Samanta rea. E nepoliticos cu toata lumea in afara de Jasper, nu-i place sa vorbeasca cu oamenii, a fost arestat inainte, il uraste pe Emmet, are cel mai urat limbaj pe care l-am auzit vreodata, si in primul lui an aici mi-a busit BMW-ul din “greseala”, si nici macar nu si-a cerut scuze. A terminat pe un ton mai aspru decat m-am asteptat vreodata sa aud de la Alice.
Fata mi-a devenit inexpresiva, putin socata de tonul ei si de descrierea lui Edward. Nu a parut asa de rau noaptea trecuta. Din nou, poate putin abraziv, dar eu stiu cat de mult afecteaza dispozitia lipsa somnului, asa ca pot intelege asta cu usurinta. Alice, aparent, nu putea. Am simtit o nevoie puternica de a-l apara pe Edward din nu stiu ce motiv, dar stiam ca daca faceam asta pierdeam, asa ca m-am intors la conversatia de mai devreme cu intentia falsa de a afla mai multe despre Jasper.
- Hmm, Jasper e si el asa? Se poarta urat cu oamenii, adica? Am intrebat, nepasandu-mi cu adevarat. Am decis sa las informatiile despre Edward la o parte, pentru o inspectie mai tarziu.
Alice si-a scuturat capul innebunita.
- Nu! Nu, Jasper nu e asa deloc. Face petreceri cateodata, dar nu mai mult decat Emmet. Odata cand am stat intr-o noapte cu Rose, l-am vazut cum o ajuta pe mama lui cu treaba – e profesoara la colegiul din Port Angeles – si era foarte dragut cu ea… A terminat cu o voce capricioasa.
Eu doar am ridicat din umeri si am continuat sa spal podeaua in timp ce Alice analiza punctele tari ale lui Jasper.
Sperand sa-mi fac o impresie mai buna despre Edward in seara asta, am decis sa nu-l judec bazandu-ma numai pe ceea ce mi-a spus Alice. Stiam ca daca el ma judeca dupa spusele celorlalti, probabil credea ca sunt complet dementa. Umerii mi s-au lasat putin cand am realizat ca probabil exact asta crede el acum despre mine. Cum ar putea sa nu creada, cu toate zvonurile care circulau prin scoala? Pentru un motiv pe care nu-l stiu, chiar am vrut ca Edward sa ma placa… sau cel putin sa ramana in termeni amiabili in conversatiile cu mine, despre care Alice a spus ca erau o raritate.
Intr-o dispozitie proasta, am continuat sa fac curat in toata casa tot restul zilei, anticipand o alta intalnire cu Edward cu incantare si groaza in acelasi timp.
La ora 11, am decis sa fac ceva sa castig aprobarea lui Edward si mi-a venit in minte o noua reteta de prajituri. Esme mi-a spus odata ca nimeni nu rezista fara compania mea cand prajiturile sunt implicate. Am sperat ca a fost sincera, in timp ce framantam aluatul si preparam blatul pentru prajituri. Alice si Esme – obosita din cauza calatoriei de azi noapte la Seattle – au mancat deja si speram ca dorm linistite in paturile lor. De obicei ma simteam putin invidioasa pe ele in momentul asta din noapte, dar eram prea nervoasa ca ma intalneam cu Edward ca sa ma gandesc si acum la asta. Apoi, m-am gandit cat de stupid m-as simti daca el nici macar nu aparea pe la chiosc. Apoi am realizat ca suna prea mult a “Alice” si m-am plesnit mental pentru ca sunt “atat” de adolescenta.
Odata ce prajiturile mele s-au copt, le-am pus in cutia lor si le-am scris numele asa cum fac intotdeauna. Double Fudge Rendezvous. Aratau delicioase si chiar erau, lucru care m-a satisfacut pentru ca eram foarte critica in legatura cu chestii din astea. M-am asezat la barul pentru micul dejun si bateam cu degetele in granit, in timp ce beam o noua cana de cafea. Oficial nu aveam nimic de facut si imi puteam simti pleoapele cazand impotriva vointei mele. M-am intrebat la ce ora iesea Edward de obicei si am decis sa-mi salvez bunul-simt si sa-mi fac aparitia exact la miezul noptii. Nu trebuia sa par atat de dornica. M-am plesnit din nou mental pentru ca eram atat de dornica. M-am simtit putin mai bine cand mi-am dat seama ca rochiile scurte verzi nu sunt implicate.
Odata ce ceasul de la microunde a aratat miezul noptii, m-am ridicat si mi-am pus gluga. Luand cutia cu Double Fudge Rendezvous, m-am indreptat spre usa din spate, ducandu-ma spre curte. Era cam burnitat afara, cu destula lumina de la luna incat sa pot observa silueta chioscului aflat la marginea curtii. M-am uitat spre casa Cullen si am observat ca in camera care am estimat eu ca ar fi a lui Edward era inca lumina aprinsa. Am expirat lung si mi-am facut cale spre magazin prin intuneric. Era destul de mare, cu vita de vie intinsa pana in lateral si intinzandu-se pana pe acoperis. Am facut doi pasi inauntru si m-am uitat in jur. N-am mai venit niciodata aici inainte. Era o masa de picnic in mijloc, cu banci de fiecare parte. M-am intors cu spatele la case si m-am uitat spre micul rau extins care traversa proprietatea. Ochii mi s-au acomodat destul ca sa pot vedea reflexia norilor in undele apei. Toate ca toate, acesta era un loc foarte linistit.
Edward avea partial dreptate. Raceala brizei ma tinea coerenta, dar sunetele linistite venite dinspre rau ma faceau si mai obosita. Mi-am frecat ochii cu pumnii si am inceput sa mananc o prajitura, imaginandu-mi ca o cantitate mare de zahar nu face rau nimanui.
Am stat acolo pe banca pentru o vreme mancand prajituri si uitandu-ma la rau, inainte sa aud niste pasi in spatele meu. Am fost initial alarmata inainte sa-mi dau seama ca astept pe cineva. M-am intors incet pe banca si l-am vazut pe Edward apropiindu-se de chiosc. Purta o jacheta de piele neagra si blugi inchisi la culoare. Nu i-am putut intelege expresia atat de clar pe cat as fi vrut, dar nu parea sa aiba o expresie “nepoliticoasa” pe fata. S-a asezat in locul opus la capatul bancii pe care stateam fara sa vorbeasca, uitandu-se inspre rau.
Mi-am permis sa fiu putin fericita in sinea mea pentru ca el a venit sa petreaca timp cu mine, luandu-i in considerare lipsa socializarii, inainte sa realizez ca nu vorbea. Doar statea acolo uitandu-se la rau. Briza luminoasa fremata usor in parul lui, trimitand spre mine parfumul lui, plutind usor in directia mea. Edward mirosea divin. Ca sapunul, si samponul, si o urma vaga de tigara, care nu era asa repulsiva cum ar fi trebuit sa fie. Nestiind prea bine ce sa fac, mi-am adus aminte de arma mea secreta.
- O prajitura? Am intrebat in soapta, si am impins cutia spre Edward, la capatul mesei.
El s-a uitat la cutie si si-a incruntat sprancenele. Ostentativ, a bagat mana in cutie si a scos o prajitura, inspectand-o de parca i-am oferit un cap de catel, nu o prajitura. Cu un oftat infuriat, am bagat mana in cutie si am luat o prajitura. Am luat o muscatura incet, aratandu-i ca nu se prabuseste de apoplexie daca mananca ce am gatit eu. A ridicat o spranceana la mine, apoi si-a bagat prajitura in gura, luand o muscatura mare si mestecand-o. Ochii lui s-au luminat putin cand a gustat prajitura, si mi-am reluat mental starea de fericire. Stiam ca o sa-i placa.
- Acestea chiar sunt prajituri bune. Ce fel sunt? A intrebat cu vocea lui de catifea dupa ce a terminat de mestecat…
Un colt al gurii mele s-a ridicat intr-un zambet.
- Double Fudge Rendezvous, am raspuns incet.
- Hmm… a murmurat in timp ce a mestecat o alta muscatura si a inghitit-o. E un nume destul de ciudat pentru o prajitura, a spus el.
Am ridicat din umeri.
- Intotdeauna ma inspira evenimentele din ziua respectiva. Apoi pun acel nume prajiturii. Am declarat neprietenos. Aseara am facut Bloody Newtons. Am adaugat cu un ranjet.
Edward a fost tacut pentru un moment inainte sa-si arunce capul pe spate in ras, ambele fiind senzationale si ametitoare pentru mine. Odata ce s-a adunat s-a intors catre mine, amuzamentul luminandu-i trasaturile, un zambet mic aparandu-i pe fata.
- Asta e al naibii de nepretuit. Trebuia sa-mi faci cateva din alea odata. Si apoi a facut cu ochiul. Da, a facut cu ochiul. Dumnezeule, a facut cu ochiul!
Mi-a luat un moment sa compun o fata de 17 ani chicotind in interiorul meu inainte sa aprob dand din cap. Am fost tacuti din nou pentru cateva minute, uitandu-ne la raul luminat de luna prin ceata provocata de ploaia care continua sa cada, si mancandu-ne prajiturile. Ma gandeam ca ma simteam atat de confortabil in preajma acestui tip, si eram sigura ca daca era vorba de altcineva as fi tremurat si m-as fi uitat incontinuu dupa o cale de scapare.
- Despre ce sunt cosmarurile tale? A intrebat Edward in soapta, smulgandu-ma din gandurile mele.
M-am intors spre el; avea privirea fixata pe mainile lui. M-am incruntat, nevrand sa-i povestesc trecutul meu sumbru. Cand a vazut ca nu raspund, ochii lui verzi i-au intalnit pe ai mei si s-a incruntat.
- Nu trebuie sa-mi spui, eram doar curios. Nu incercam sa-mi bag nasul. A spus incet cu o expresie sincera.
- Nu… am spus repede. E in regula, serios. Doar ca… nu vorbesc despre asta cu nimeni. Am spus uitandu-ma in jos la mainile mele indoite pe masa. Probabil crezi ca sunt destul de nebuna cu zvonurile care circula prin scoala, nu e nevoie sa mai pun paie pe foc. Am adaugat cu amaraciune.
El a suierat, dar nu a respins acuzatiile mele. Statea acolo tacut si se uita pierdut in departare. Dupa cateva minute s-a intors spre mine cu o expresie hotarata.
- O sa-ti spun despre ce sunt ale mele daca-mi spui despre ce sunt ale tale. A spus ferm.

EDWARD
Ea statea acolo cu o expresie uluita pe fata, clipind de cateva ori. Nu am vrut sa ma dau de gol mai mult decat s-a dat ea, dar trebuia sa stiu ce se intampla cu fata asta.
Am vorbit cu Emmet mai devreme astazi, ceea ce era un semn ca eram mai intersat de Bella Swan decat era necesar avand in vedere caracteristicile comportamentului meu normal. Din fericire, Em suferea de o mahmureala urata, si se simtea prea rau ca sa se mai bata cu mine cand m-am apropiat de el. Odata ce cuvintele “Bella Swan” au iesit din gura mea, el a avut cea mai ciudata expresie pe fata.
- Nu te baga in seama cu Bella, snobule. A spus pe un ton iritat, cu ochii ingustati, incercand sa faca asta sa sune puternic, insa esuand mizerabil. Eram al nabii pe furios din cauza ca el incerca evident sa abandoneze subiectul.
- Nu mai fi naibii asa de dificil si spune-mi ce stii, tampitule. Am suierat pe un ton destul de ascutit incat sa-l faca sa tresara. Am zambit putin ca l-am facut sa-l doara capul mai tare.
- E doar ciudata, snobule. A gemut, punandu-si mainile pe urechi intr-o incercare de a se pazi de orice sunet. A avut un fel de experienta traumatizanta inainte sa se mute aici, si nu-i place sa fie atinsa. Alice nu vorbeste niciodata despre asta, si noi nu suntem in masura sa punem intrebari.
Dupa ce a spus asta, a parasit bucataria sa se duca sa vomite undeva si eu mi-am petrecut restul zilei punandu-mi intrebari. Intrebadu-ma ce i s-a intamplat Bellei inainte sa se mute aici, atat de grav incat sa nu putea sa doarma sau sa fie atinsa. M-am gandit la toate posibilitatile. Dupa ce mi-am petrecut ziua si seara construind cele mai rele scenarii, mi-am jurat cand am iesit din casa ca o sa aflu.
Asa ca iata-ma aici, oferind singurul lucru pe care pot sa i-l dau, si sperand ca era si ea la fel de curioasa despre trecutul meu pe cat eram eu de al ei. Puteam doar sa-mi imaginez toate prostiile pe care Alice i le-as pus despre mine. N-a putut niciodata sa treaca peste accidentul cu BMW-ul ei. Nici macar n-am fost eu cel care i-a zgariat chestia blestemata. Doar mi-am asumat vina in locul lui Jasper care era speriat asa de rau din cauza asta incat n-am avut cum sa-l ajut in afara de a lua vina bietului ticalos.
- Spune tu primul.
Vocea moale a Bellei m-a trezit din ganduri. Mi-am aruncat privirea in ochii ei caprui adanci si i-am analizat declaratia. La dracu`. Eu primul. Am scos un suspin frustrat si mi-am trecut degetele prin par. Mi-am tintuit privirea pe masa de lemn si am incercat sa ma decid cat eram dispus sa dau in schimbul povestii ei. Simtindu-ma mai nervos decat eram obisnuit, am bagat mana in buzunarul jachetei si am scos pachetul de tigari si o bricheta. Punandu-mi o tigara in gura, am aprins-o, dar m-am uitat un moment lung la flacara inainte sa sting bricheta si sa fim din nou invaluiti in intuneric. Luand o decizie, am tras cu putere din tigara, facand scrumul portocaliu sa straluceasca, inainte sa expir fumul.
- Cand aveam 9 ani, am fost intr-o casa plina cu flacari, si m-am uitat cum tatal meu a ars pana a murit. Am schimbat repede tonul intr-unul mai taios. Am decis sa sar peste cauza care a declansat incendiul. Nu m-am uitat la reactia ei dupa aceasta afirmatie inainte sa continui. Mama m-a trimis departe dupa asta. Am spus pe un ton amar, zgariind cu unghiile masa de lemn. Despre asta sunt cosmarurile mele. In unele nopti este focul, in alte nopti despre plecarea ei. Uneori sunt despre lucrurile tampite care mi s-au intamplat in centrele de plasament.
Am terminat cu o ridicare din umeri si tragand din nou din tigara.
Ea a fost tacuta un moment, asa ca m-am uitat in sus la ea sa-i analizez reactia. Ochii ei caprui erau larg deschisi, obositi, plini de soc, concentrare si… mila. La dracu`, uram sa vad oamenii ca se uita la mine cu mila, asa ca mi-am indreptat privirea spre rau cu o expresie acra pe fata.
- Imi pare rau… a soptit cu o voce indurerata.
Am lasat un chicotit amuzat sa-mi scape, reamintindu-mi de ipoteza mea de mai devreme, ca isi cere scuze prea mult. Doar am ridicat din umeri si am fluturat mana in care aveam tigara intr-un semn de abandonare, si am continuat sa-mi fumez tigara. Era arsa aproape in intregime asa ca am aruncat-o dinspre chiosc, urmarind mucul cu ochii, asigurandu-ma ca atinge pamantul ud si nimic altceva.
Sunetul silentios pe care l-a facut cand si-a dres glasul, mi-a readus atentia asupra ei. Se uita la mainile ei impletite pe masa, avand o expresie nervoasa, obosita.
- Acum un an, mama mea si cu mine am fost victime ale unei invazii in casa timp de o luna.
A soptit atat de incet, incat de-abia am auzit-o. Ochii mi s-au marit, neasteptandu-ma la acest scenariu – care spune multe, pentru ca m-am gandit la multe in sinea mea. Am asteptat rabdator ca ea sa continue. Ochii ii erau ingustati, parca revazandu-si trecutul ingrozitor, dar se uita numai la mainile ei.
- Barbatul… Phil, era unul dintre fostii iubiti ai mamei. A intrat inauntru si ne-a tinut in casa aproape patru saptamani.
Atunci s-a oprit; se uita tematoare in jurul curtii, de parca cineva avea sa sara pe neasteptate din intuneric. Si-a umezit buzele si a continuat.
- Ne-a torturat pe mine si pe mama… facand lucruri oribile…
S-a cutremurat si si-a inchis ochii strans. Am vrut sa ma duc langa ea si sa o consolez intr-un fel, dar stiam ca nu pot. Emmet mi-a spus ca nu-i place sa fie atinsa. Asa ca am stat acolo si am ascultat, sperand ca simpla mea prezenta sa o faca sa se simta mai bine.
- A omorat-o in fata mea.
A terminat cu o voce emotionata, acum uitandu-se la rau cu o expresie dura, inasprindu-i trasaturile. Apoi si-a incrucisat bratele pe masa in fata ei si si-a lasat capul pe ele, uitandu-se la mine.
- Despre asta sunt cosmarurile mele. A terminat cu o voce obosita si neclara, si a inchis ochii.
Am stiut instinctiv ca a mai editat experienta, facand-o sa para mai putin rea, din motive pe care nu le stiu. Dar stiind ca si eu am facut acelasi lucru, am lasat-o asa. Aveam ideea principala a ceea ce s-a intamplat. Era ingrozitor sa ma gandesc la Bella fiind… torturata. Am vrut sa o intreb ce s-a intamplat cu tipul acela Phil, dar cand a deschis ochii sa-mi intalneasca din nou privirea, expresia ei mi-a dat de inteles clar ca discutia era incheiata. Si n-am vrut sa o supar mai mult, asa ca doar am dat din cap, si adresandu-i un mic zambet, aratandu-i ca eu nu cred ca era nebuna. A incercat sa imi raspunda si ea cu unul, dar a iesit mai mult ca o grimasa, asa ca s-a distras mancand o alta prajitura.
M-am intors si am inceput sa analizez povestea Bellei. Dupa o bucata de vreme, am decis, cum incidentul ei s-a petrecut recent, as putea gasi mai multe informatii pe internet despre asta.
- Deci… A spus Bella pe un ton mai animat, spargand in sfarsit linistea. Capul ei era inca intins peste maini. Care este prajitura ta preferata? A intrebat cu un zambet mic, incercand evident sa schimbe subiectul conversatiei.
I-am intors zambetul, lasandu-mi capul jos pe maini cu fata la ea, imitandu-i pozitia.
- Ei bine… Erau cele cu unt si arahide, dar acum ma gandesc la Double Fudge Rendezvous. Am spus cu un ranjet. Prajiturile Bellei erau intr-adevar divine, posibil sa fie cele mai bune din tot ce am mancat vreodata. In casa Cullen, cand venea vorba de mancare, era o situatie de genu` “ Fiecare pentru el”, si cum nici unul dintre noi nu avea abilitati culinare, rar aveam posibilitatea sa mananc ceva cu adevarat atractiv.
Fata Bellei s-a mai luminat putin la complimentul meu ascuns, si a chicotit.
- Stiu cinci retete de prajituri cu unt si arahide. Ti-ar place toate. A replicat putin incantata, inainte ca fata ei sa se intristeze putin. Poate… A facut o pauza si s-a uitat in alta parte muscandu-si buza, inainte sa-mi intalneasca ochii din nou. Poate as putea sa-ti aduc maine cateva. Declaratia ei suna mai mult ca o intrebare.
Mi-am dat ochii peste cap, incerca evident sa ma intrebe daca mai vin sau nu.
- Da, da o sa fiu aici maine. Cine sunt eu sa refuz niste prajituri perfecte? Am glumit eu. Ea a zambit si am putut sa vad putin lumina roz din obrajii ei cand a rosit. A dracului de dragut.
Si-a eliberat bratul stang si trasa usor modele cu degetul aratator pe masa de lemn.
- Deci cum e viata in Forks? A intrebat incet.
Am ridicat din umeri.
- Plictisitor ca dracu` in majoritatea timpului. De obicei ies cu Jazz sau ceva, ca sa treaca timpul mai usor in week-end. Am suierat. Cand nu e complet obsedat in legatura cu tarfa de verisoara-ta.
Bella s-a ridicat sus cu o expresie furioasa pe fata.
- Hei! Alice NU este o tarfa! A ras batjocoritor. M-am ridicat incet cu mainile in aer intr-un gest defensiv. Apoi, curios lucru, si-a incretit fruntea micuta. Cum adica obsedat? A intrebat precauta.
Am scos un oftat frustrat si mi-am trecut piciorul peste banca ca sa stau exact in fata ei si mi-am pus cotul pe masa.
- E indragostit nebuneste de Alice inca de cand l-am cunoscut. Trebuie sa aud despre ea in fiecare zi. Am oftat.
Bella a inghetat pentru un moment, apoi a inceput sa rada, cel mai dulce ras pe care l-am auzit vreodata. Mi-am strans buzele incercand sa nu zambesc la amuzamentul ei, apoi mi-am ridicat intrebator o spranceana. S-a adunat inainte sa se opreasca din rasul ei ciudat.
- Scuze, doar ca… S-a oprit cu un chicotit. Am afisat o privire incruntata. Era al naibii de enervant sa fiu pe dinafara. S-a uitat la mine cerandu-si scuze din priviri si a continuat. Inca de cand am ajuns aici, acum o saptamana, n-am auzit altceva decat Jasper asta, Jasper aia. A chicotit din nou, si apoi a adaugat cu un ton ridicat, evident incercand sa o imite pe Alice. Oh Doamne Bella! Nu-i asa ca Jasper e de vis? Apoi am ras amandoi. Ce personalitati. Nici unul dintre astia doi nu avea curaj.
Cand in sfarsit ne-am oprit din ras, am ridicat capul spre Bella si l-am scuturat.
- Ei bine, eu cred ca ar trebui sa ne tinem gura o perioada. Sa-i pedepsim ca ne-au facut sa suferim. Am ranjit. Bella a chicotit si a dat din cap aprobator.
Ne-am reintors la pozitiile noastre cu capul pe maini, si am stat in liniste un pic mai mult, doar ascultand murmurul raului si bucurandu-ne unul de prezenta altuia. Aveam ochii inchisi, bucurandu-ma de briza rece care-mi trecea peste fata. Inca eram obosit… epuizat de fapt. Dar avand-o pe Bella cu mine, era mai usor sa stau treaz. Am fost pentru un moment incantat ca ea era atat de dornica ca eu sa ma intorc, salvandu-ma pe mine de la jena de a-i spune ei sa vina caci eram evident incantat de compania ei. Era cu siguranta o raritate pentru mine. Eram cunoscut pentru lipsa mea de socializare. Ca o regula generala, am invatat acum cativa ani ca oamenii sunt al naibii de fraieri. Era o regula dupa care am trait. Daca nu te apropii de oameni, nu te pot dobori toate porcariile din lume, si nici nu poti rani persoanele dragute care nu merita.
- Alice a spus ca ai fost arestat. A spus Bella cu o voce neclara si acuzatoare.
Am deschis ochii sa ma uit la ea, dar inca ii avea inchisi. Am suierat.
- Mda, ei bine, Alice ar trebui sa stie. Ea a fost cea care m-a acuzat. Am spus lenes si am lasat ochii sa mi se inchida iar.
- A, da? E o poveste pe care s-o aud? Jumatate a cascat, jumatate a chicotit.
Am oftat adanc si mi-am tinut ochii inchisi.
- A fost tot incidentul ala cu BMW-ul ei din primul an. Ea era amarata ca naiba. N-a depus acuzatie pentru asta, probabil pentru ca Jazz a implorat-o sa nu faca asta, dar ea a stat cu ochii pe mine, in eventualitatea de a ma prinde cu ceva… mai putin legal. Am ridicat din umeri, ezitand si cascand, si am sperat ca o lasa asa.
- Deci… ce a fost?
A intrebat pe jumatate adormita cand eu n-am continuat. Am deschis ochii atunci ca sa o vad pe ea uitandu-se la mine, asteptand. N-am fost in niciun caz mandru de faptele mele penale, asa ca eram cumva frustrat de insistenta ei, dar am decis sa fiu sincer. Trecutul e trecut pana la urma.
- Detinere de substante interzise. Am spus cu grija, urmarindu-i reactia. Apoi, Dumnezeu sa binecuvanteze inima ei, ea doar a ridicat naibii din umeri si a inchis ochii din nou, de parca nu era cine stie ce treaba. Am zambit putin, placut surprins de reactia ei.
- Va trebui sa o scuzi pe Alice. Are o usoara tendinta de a tine pica. Cateodata mi se pare admirabil, dar in alte cazuri e putin mai dureros. A spus incet. Am suierat, apoi am inchis din nou ochii. Putin dureros?Mai mult ca un inconvenient nenorocit.
Am mai avut niste incidente si cu foile de la politie, dar am decis sa nu dau totul intr-o noapte. E mai usor asa pentru ea, decat ca-si petrece noaptea cu un fraier. Inca o data, am fost tacuti pentru ceva vreme, doar sunetele respiratiei noastre si ale raului umpleau spatiul.
Linistea a fost sparta de un sforait usor, pe care l-am recunoscut imediat ca fiind al Bellei. Deschizandu-mi ochii si uitandu-ma la fata ei linistita, am realizat ca a adormit. Ezitant, am ridicat piciorul si i-am atins piciorul cu cizma. Ea a deschis ochii si a sarit ca arsa de pe banca, frecandu-si innebunita ochii cu pumnii. Am chicotit, mormaind “Amator” pe sub barbie.
S-a uitat pentru un moment dezorientata, dar si-a revenit repede.
- Scuze. Mersi. A murmurat, punandu-si incet capul inapoi jos, dar tinandu-si ochii deschisi.
Asta era ceva ce nu puteam sa ma abtin sa nu intreb.
- De ce faci tot timpul asta? La expresia ei confuza am adaugat: Iti ceri scuze. Spui ca-ti pare rau de prea multe ori. Am spus cu ochii ingustati.
Ea a ridicat din umeri si s-a uitat de parca vroia sa-si ceara scuze ca-si cere scuze inainte sa-mi prinda privirea de avertizare, apoi a chicotit.
- Nu stiu de ce o fac. Banuiesc ca e doar ceva cu care m-am obisnuit, si acum e ca a doua mea natura. A admis incet.
Am inchis din nou ochii.
- Ei bine, nu trebuie sa-mi ceri scuze tot timpul. Asa ca dezobisnuieste-te de tampenia asta. Am spus cu o voce dura. Serios, era enervant sa petreci timp cu cineva care isi cerea atat de mult scuze. Te face sa te simti aiurea.
Inca stateam confortabil cu capul in jos, ascultand din nou apa, si fiind calmat de sunetele sale linistitoare. Dintr-o data am simtit o lovitura usoara in picior, si ochii mi s-au deschis imediat. Bella zambea spre mine.
- Ai adormit. M-a necajit pe un ton muzical. Mi-am dat ochii peste cap, dar mi-am tinut ochii larg deschisi.
Atunci am observat ca soarele dadea sa rasara. M-am ridicat pe banca si mi-am frecat fata cu mainile.
- Soarele o sa rasara curand. Am mormait in mainile mele, si apoi am aruncat o privire spre nori, care deveneau mai luminosi. Cu un oftat adanc, m-am ridicat de pe banca si am inceput sa-mi intind membrele. Bella a facut la fel, luandu-si cutia cu prajituri din mijlocul mesei.
Ea statea acolo, tarandu-si picioarele intr-un gest neindemanatic pe langa banca.
- Ei bine, banuiesc ca ne vedem maine. S-a uitat in sus la mine si si-a muscat buza. Da, si asta era al naibii de dragut.
Am dat din cap.
- Maine. Am fost de acord cu un zambet.
Cu asta, am iesit amandoi alene din chiosc, si inapoi spre casele noastre, victoriosi in lupta cu inca o noapte.



si mie imi place ficu' de morrr:)) il ador pe edi:)) e absolut genial=))

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

7 Re: Wide Awake la data de Vin Ian 22, 2010 12:03 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
- Ei bine… Edward este… a inceput, inclinandu-si capul intr-o parte, parand ca incearca sa gaseasca un cuvant potrivit care sa-l descrie.
M-am gandit ca as putea sa ajut cu asta. Minunat? Interesant? Colectia lui impresionanta de carti si canapeaua lui de piele neagra de 5000 de dolari?
- Problematic. A terminat hotarata, dand din cap.
M-am incruntat.
- Necaz? Am evitat sa continui.
Bineinteles, Edward poate parea putin cam… abraziv, dar problematic? A dat din cap si apoi a continuat.
- El este… ei bine, sa zicem ca Edward nu se intelege cu altii prea bine. A adaugat critic. Asta parea sa fie singura data cand as fi putut beneficia de abundenta ei de entuziasm in conversatie, dar ea a inceput sa se joace cu cojile de ou.
- Alice, ai putea sa fii mai explicita? M-am fastacit, ingrijorandu-ma de faptul ca eu tocmai i-am cerut sa continue. Ea si-a dat ochii peste cap.
- El are necazuri, ok? Face numai probleme. Samanta rea. E nepoliticos cu toata lumea in afara de Jasper, nu-i place sa vorbeasca cu oamenii, a fost arestat inainte, il uraste pe Emmet, are cel mai urat limbaj pe care l-am auzit vreodata, si in primul lui an aici mi-a busit BMW-ul din “greseala”, si nici macar nu si-a cerut scuze. Aterminat pe un ton mai aspru decat m-am asteptat vreodata sa aud de la Alice.

seamana cu mine=))oarecum=)) bine:)) seamana apropae leit=))mai ales la limbaj=))

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

8 Re: Wide Awake la data de Vin Ian 22, 2010 12:05 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
4. Peanut Butter Panaceas

EDWARD
Cand soarele in sfarsit a rasarit, am fost inca o data limitat de peretii camerei mele. Emmet era cu mica curva a lui, Rosalie, care a ramas peste zi, si am vrut sa evit orice fel de contact cu ea. Am sperat putin ca Jazz va veni sa-mi tina putina companie, dar el inca era in slujba maicasii tot weekend-ul. Deci, eram singur din nou, schitand absent pe pat, ascultand o muzica galagioasa in casti.
Cand s-a apropiat amiaza, mi-am adus aminte de observatiile mele de mai devreme in legatura cu internetul. Ceva atat de dramatic precum ceea ce i s-a intamplat Bellei, se gaseste cu siguranta in stirile locale, indiferent de unde e ea. Am fixat usa cu o privire banuitoare, stiind ca o intalnire cu Rose ar degenera imediat intr-o confruntare. Ea ma detesta. In primul rand, ii uram iubitul si nici macar nu ascundeam asta. In al doilea rand, avea impresia ca i-am corupt dragul ei frate geaman. Am suierat interior la asta. Daca ar sti macar din cate necazuri l-am scos.
Cu un oftat resemnat, m-am ridicat din cap si am deschis incet usa, ca si cum o bomba nenorocita era gata sa explodeze afara. Am tras cu ochiul in josul holului, m-am indreptat usor spre al doilea etaj al casei, mergand jos pe scari in cea mai mare liniste posibila. Am observat ca holul era gol, si toate usile inchise, asa ca m-am indreptat incet spre capatul holului, spre biroul lui Carlisle, unde era calculatorul. Odata ajuns inauntru, am inchis usa si am incuiat-o, dand drumul unei respiratii pe care nici nu stiam ca o tineam.
Am mers langa masinaria scumpa si am deschis-o, scotand un mic bazait; m-am prabusit in scaunul din spatele biroului si mi-am trecut mana peste fata ca sa fiu atent. Mi-am inceput cautarea fara prea multe rezultate la inceput, inainte sa realizez ca Bella a fost probabil mai retinuta dintr-o cauza anume. In cele din urma, am avut success cand am dat cautare pe numele ei de familie. Un ziar local din Phoenix, Arizona avea un articol despre incident. Inainte sa dau click pe link, m-am simtit putin vinovat un moment pentru ca am cautat mai multe informatii fara ca Bella sa stie. Era, oarecum, scurta povestirea. La naiba.
Am deschis pagina si am inceput sa citesc.

Invazie intr-o casa din linistita suburbie a Phoenix-ului, lasand o persoana moarta si una ranita

Philip Dwyer, in varsta de 30 de ani a fostacuzatt marti de uciderea unei profesoare de 34 de ani, Renee Swan. Pe langa acuzatia de omor, Dwyer este de asemenea acuzat de rapire, asalt si detinerea unei arme de foc cu scopul de a ucide si intrarea prin efractie in casa. Mai sunt si alte acuzatii.
Autoritatile au fost chemate pe Maple Avenue 250 dupa un telefon primejdios primit saptamana trecuta. Ofiterii au gasit corpul femeii Swan inauntrul casei. Cauza mortii a fost un cutit infipt in gat. Dupa o inspectie detaliata, autoritatile au gasit fata de 16 ani a femeii Swan intr-un dulap, legata si cu un calus in gura. Avea numeroase oase rupte si sfasiate si este tinuta sub observatie de Centrul Medical din Phoenix pentru tratament, pentru a trata malnutritia si deshidratarea. Ea pare sa fie intr-o conditie stabila. Numele ei este ascuns, asteptand notificarea de la rude.
Dwyer a recunoscut duminica ca a intrat in casa fostei sale iubite cu patru saptamani in urma, si a tinut-o pe femeia Swan si pe fiica ei ostatice pentru aproape o luna. Datele exacte ale incidentului sunt inca neclare, dar Dwyer recunoaste ca si-a ranit intentionat victimele si nu arata nicio remuscare pentru faptele sale. Starea sa mentala este inca neclara, asteptand evaluarea psihiatrica inainte de proces…

M-am oprit din citit si am inchis calculatorul, dezamagit ca nu am obtinut asa de multe informatii pe cat speram, dar usurat ca barbatul a fost arestat. Am decis ca, curiozitatea mea poate fi satisfacuta numai de Bella insasi si m-am indreptat spre camera mea. Am putut sa aud cele mai repulsive zgomote din dormitorul lui Emmet, si amandoi ar fi tresarit la faptul ca eu eram atat de aproape de… intimitatea lor, si am zambit la faptul ca ei erau prea ocupati ca sa observe.
M-am intors in dormitorul meu si am oftat multumit. Camera asta era sanctuarul meu. Chiar daca nu putea sa-mi ofere somnul pe care mi-l doream cu atata disperare, imi oferea intimitatea de care aveam mai mare nevoie. Eram o persoana foarte retrasa. Nici macar lui Jasper nu-i dau voie sa intre in dormitorul meu de cele mai multe ori. Nu cred ca Bella a inteles cu adevarat gravitatea situatiei de vineri cand mi-a cerut permisiunea de a ramane in camera mea. Dar bineinteles, cum ar putea? Nu ma cunoaste.
M-am dus spre usile de la balcon cu intentia de a fuma o tigara, dar dintr-o data am avut un moment de ameteala. M-am oprit, leganandu-ma in mijlocul camerei, si am stiut instinctiv ca privarea de somn a atins punctul culminant. Experienta imi spunea ca daca nu incerc sa dorm putin cat mai curand, o sa fiu cuprins simptome mai grave. Cum nu aveam nicio dorinta sa am halucinatii in dupa-amiaza asta, m-am leganat pana la noptiera si mi-am setat alarma la ceas peste doua ore.
Nici macar nu-mi amintesc cand m-am intins pe pat, dar trebuie sa o fi facut, pentru ca doua ore mai tarziu sunetul alarmei de la ceas m-a smuls din visul pe care il aveam. Am sarit ca ars din pat, gafaind si transpirand, si mirosind ca Emmet in zilele de practica. Am intins o mana tremuranda spre ceas, sa opresc zgomotul zbarnaitor si neplacut. Mi-a luat ceva vreme sa imi revin, dar nu m-am miscat deloc, doar am stat naibii in pat tremurand si cu lacrimi alunecandu-mi pe obraz ca un bebelus idiot. Eram dezgustat de mine insami.

Carlisle s-a intors in seara asta intr-o casa neobservabil de curata. I-am trimis un salut scurt in drumul meu spre bucatarie sa-mi fac un sandwich, pe care l-am mancat singur in camera mea. M-am gandit sa merg afara in seara asta la miezul noptii. O sa trebuiasca sa ma strecor prin balcon ca sa il evit pe Daddy C, dar eram destul de experimentat cu chestii din astea. Aproape m-am gandit sa-mi iau caietul cu schite sau o carte pentru Bella, apoi mi-am dat seama ca va fi prea intuneric pentru a ne bucura de activitati de genul asta.
Asa ca exact la miezul noptii, am iesit pe balcon cu mainile goale. Balansandu-mi picioarele peste grilajul de lemn cu o gratie pe care nu eram sigur ca o am in starea lenesa in care eram, am coborat pe zabrelele care acopereau peretele sudic al casei. Cu o bufnitura usoara, am aterizat mladios pe iarba moale si umeda din curtea din spate. Al naibii de linistit. M-am simtit multumit si m-am intors ca sa ma indrept spre chiosc.
La fel ca noaptea trecuta, Bella era deja asezata pe banca asteptandu-ma, parul ei castaniu lung scos din gluga. S-a intors cand m-a auzit apropiindu-ma si mi-a adresat un zambet, la care i-am raspuns.
- Cam tanar pentru un delincvent. A spus ea incet cat eu m-am asezat pe partea mea de banca. Mi-a luat un moment ca sa inteleg la ce se referea.
- Oh. Am spus putin surprins ca ea m-a urmarit. Deci ai vazut asta? Am intrebat cu un ranjet. Ea dat din cap in intuneric aproband, si eu doar am ridicat din umeri.
Si-a dat ochii peste cap la nonsalanta mea in legatura cu furisatul si a pus o cutie de plastic pe masa. Mai multe prajituri. Am zambit si am bagat mana in cutie ca sa iau una. Nu am ezitat ca noaptea trecuta, avand mai multa incredere in aptitudinile Bellei la gatit. Am luat o muscatura din prajitura si imediat am recunoscut-o ca fiind cu unt si arahide. Dar nu orice fel de prajituri cu unt si arahide… ale naibii de delicioase prajituri cu unt si arahide. Ochii mi s-au invartit putin.
- Mmm. Am mormait. Care este numele acestei prajituri? Am intrebat in timp ce consumam prajitura reverentios.
- Peanut Butter Panacea (Tratament cu unt si arahide). A raspuns ea pe un ton încrezut, luand o prajitura din cutie si muscand din ea.
Am lasat sa-mi scape un chicotit la folosirea limbajului ei impresionant.
- Panacea… Am spus incet, uitandu-ma la prajitura din mana mea. Un tratament. Adecvat. Am spus cu un ranjet si mi-am terminat prajitura.
Ea a ridicat modest din umeri.
- E o reteta veche; cea mai buna din colectia mea de retete de prajituri cu unt si arahide. A spus confidential.
Am stat in liniste pentru o vreme, bucurandu-ne de tratamentul cu prajituri. Nu a plouat in noaptea asta, ceea ce era ceva neobisnuit pentru Forks, dar era o usoara ceata umeda in aer, si pentru ca era mijlocul lui noiembrie, inca era frig ca dracu`. Asta era un lucru bun, oricum. Mi-a luat un moment sa apreciez mirosul Bellei care plutea spre mine, adus de briza usoara. Mirosea ca prajiturile si florile. Foarte feminin. Dupa o vreme lunga, sunetul vocii catifelate a Bellei a spart linistea.
- Am adormit astazi. A spus Bella pe un tot suparat.
M-am intors la ea si am observat ca avea capul lasat in jos, parul ei ascunzandu-i fata de privirea mea. Si tu,a ?
- Mda, de fapt si eu. M-am incruntat. Cat timp? Am intrebat, balansandu-mi piciorul si lasandu-l sa atarne peste marginea bancii asa ca am putut sa ii vad fata.
Bella a ridicat din umeri.
- Trei ore poate. Eram singura acasa pe canapea si ma uitam la televizor cand am adormit. Apoi m-am trezit… dintr-un vis…
S-a oprit cu o voce joasa si s-a intors sa se uite la mine. Ochii ei nu aratau la fel de obositi ca noaptea trecuta, dar totusi puteai observa clar cearcanele din jurul lor, chiar si in intunericul din chiosc. Si-a umezit buzele si a aruncat o privire rapida spre curtea incetosata inainte sa-mi intalneasca din nou privirea. S-a aplecat spre mine incet si a continuat in soapta.
- Eram in dormitorul meu din nou.
Fruntea mi s-a incretit si m-am aplecat spre ea sa o aud mai bine.
- In vechea mea casa.
S-a uitat din nou spre curte si si-a umezit buzele, ceva ce am recunoscut ca un obicei al ei cand era agitata.
- El ma astepta… din nou in dulap… ascunzandu-se acolo cand am mers in pat.
Atunci s-a oprit, cu o expresie sovaielnica pe fata, asa ca am dat din cap aprobator, incurajand-o sa continue. Eram prea curios acum. Atunci si-a intors tot corpul spre mine, si-a ridicat genunchii la piept, tinandu-i strans.
- A iesit cand a crezut ca am adormit… dar nu adormisem. Am vazut usa de la dulap deschizandu-se… dar eram… inghetata sau ceva. N-am putut sa tip sau sa fac ceva. Tot ce am putut sa fac era sa ma uit cum se intampla din nou.
Si-a miscat din nou ochii apoi a inceput sa se legene incet inainte si inapoi. Eram complet fascinat si sunt sigur ca ochii imi erau mariti de anticipatie.
- El doar… m-a atacat in timp ce eu inca stateam intinsa in pat. Si urmatorul lucru pe care il stiu, eram legata in dulap, sangerand.
A facut o grimasa si si-a pus barbia pe genunchi.
- De lucrurile neimportante iti aduci aminte cel mai bine, stii? A soptit pe un ton ganditor. Asa cum mirosul de sange imi face greata, dar cand incerc sa vomit… ma sufoc din cauza calusului din gura.
Avea o privire pierduta in ochi. Dupa cateva secunde, a parut ca s-a reintors la realitate, scuturandu-si putin capul dezaprobator, apoi mi-a intalnit din nou privirea. Si-a invartit capul, asa ca obrazul ei era asezat pe genunchi si se uita spre râu.
- Oricum… despre asta a fost visul meu. Si a fost mai rau pentru ca eram singura acasa. A oftat.
Eu eram cumva buimacit si tacut in momentul acela, gandurile mele indreptandu-se spre dulapuri, si sange, si voma, si am inteles exact la ce s-a referit Bella despre amintirea lucrurilor neimportante. Povestea Bellei era - fara indoiala – aiurea din mai multe puncte de vedere. Era dragut sa stiu ca nu sunt singurul. Posibil ca Bella sa se fi descurcat mai bine decat mine, dar ea face asta doar de un an. Eu am facut asta in cea mai mare parte din viata mea.
- Imi pare rau.
Soapta inceata a Bellei m-a smuls din ganduri. M-am intors atunci, usor infuriat. Vroiam sa ma rastesc la ea pentru ca si-a cerut scuze, inainte sa observ expresia suparata pe care o avea pe fata.
- De ce anume iti pare rau acum? Am intrebat, incercand sa vorbesc cu cel mai moale ton pe care iritarea mi-l putea permite.
Ea si-a muscat buza si si-a intors trupul inapoi pe banca.
- N-am vrut sa te incarc cu toate probleme mele, n-ar fi trebuit. A raspuns, ca si cum n-ar fi inteles linistea mea ganditoare.
- Nu fi proasta Bella.
Am oftat si am luat o alta prajitura din cutia de pe masa.
- Poti sa continui sa-mi aduci prajituri si sa ma incarci cu probleme cat vrei. I-am raspuns cu un ranjet.
Vreau sa spun, nu puteam sa o las sa se simta rau din cauza ca imi povestea mie visele ei, cand eu muream sa stiu despre ele oricum. Din pacate, puteam sa vad inca sceptismul ei, asa ca, cu un alt oftat greoi am pus prajitura inapoi in cutie si mi-am impreunat mainile.
- Ok.
Am spus incet, incurajandu-ma pentru toate prostiile pe care eram dispus sa i le spun Bellei ca sa se simta usurata.
- Te-ai simti mai bine daca ti-as spune despre visul din care m-am trezit astazi? Am intrebat, fortandu-ma sa zambesc.
S-a intors spre mine cu o expresie curioasa pe fata si a dat din cap aproband.

BELLA
Vreau sa spun, pare corect. E cum a spus el aseara, eu i le arat pe ale mele, acum el mi le arata pe ale lui. Si am incetat sa mai mai simt asa speriata. Inca statea pe banca, trecandu-si mainile prin par intr-un gest frustrat, uitandu-se peste tot in afara de ochii mei.
- Eram in camera mea si am inceput sa ma simt ametit. A inceput el, si apoi mi-a intalnit in sfarsit privirea. Stii ca atunci cand nu dormi pentru foarte mult timp devii al naibii de ametit? A intrebat el.
Eu am dat din cap aprobator. Stiam sentimentul ala asa de bine. Cel mai rau pentru mine e in week-end-uri, cand nu am ore in care sa dorm.
- Deci, m-am intins pe pat ca sa dorm putin… doar de ajuns cat sa fie suportabil. Stii? A intrebat nervos.
Am dat din cap aprobator din nou. Totul era de inteles. Treci la partea interesanta. In loc de asta, el a bagat mana in buzunarul jachetei, a scos o tigara, si a inceput sa o fumeze. Parea sa il relaxeze, si mi-a trebuit un moment sa-mi dau seama de ironia faptului ca el fuma ca sa-si diminueze tensiunea provocata de cosmaruri, de parca ar fi implicat focul. M-am inselat putin de data asta, oricum.
- Am visat-o pe mama mea. A soptit el, expirand lung fumul de tigara. Era noaptea de dupa inmormantarea tatalui meu, si eram singur.
A facut o pauza si s-a incruntat putin, inainte sa-mi intalneasca privirea cu o expresie usor jenata pe fata.
- Vezi tu, mama mea obisnuia sa-mi fredoneze in fiecare noapte inainte de culcare. Era cantecul acesta… All the Pretty Little Horses. A oftat si apoi si-a scuturat capul, in timp ce si-a dat ochii peste cap.
Stiam despre ce cantec vorbea. Cand eram in corul scolii in gimnaziu obisnuiam sa il cantam. Asta inainte sa-mi dau seama ca nu am absolut deloc talent la cantat. Dar nu i-am spus lui Edward asta; doar am dat din cap spre el ca sa continue.
- Oricum, ea n-a venit in noaptea aia. S-a uitat in jos la masa si a continuat sa-si fumeze tigara. Dar nu puteam sa dorm daca nu o auzeam, asa ca am mers sa o caut. A continuat el, cu umerii lasandu-i-se putin. Era in bucatarie… bea.
Atunci s-a intors sa se uite la mine.
- Foarte mult. Ca si cum era totul dat dracului.
Si-a scuturat capul si a mai tras un fum din tigara.
- Plangea, si nici macar nu s-a uitat naibii la mine. Doar mi-a spus ca o sa plec in alta parte. Mi-a spus ca nu ma mai vrea acolo.
A spus ultima parte intr-o soapta atat de joasa incat abia l-am auzit. Dupa un moment, a terminat tigara, aruncand-o afara din chiosc, uitandu-se dupa mucul aprins, neintalnindu-mi privirea. Apoi a ridicat din umeri, parasind conversatia, si luand o alta prajitura, continuand sa nu se uite la mine.
Inima mi s-a frant putin. De ce era mama lui asa de cruda cu el? Stiu ca pierderea cuiva drag iti poate schimba personalitatea, dar cu siguranta asta nu era o scuza sa-ti eviti propriul copil. Am vrut sa-i spun ca-mi pare rau, sa-i spun ca mama lui pare o persoana ingrozitoare, sa-l intreb de ce ea era atat de lipsita de compasiune, dar stiam ca erau lucruri gresite cele pe care le-as fi spus. Asa ca in loc de asta, am dat din cap, chiar daca el nu se uita la mine ca sa vada, si am luat o prajitura si am inceput sa o mananc.
Nu ne-am mai spus nimic altceva ore intregi. Doar am stat acolo si ne-am uitat la râu, la ce se putea vedea prin curtea întunecata si cetoasa. Era o liniste confortabila, ganditoare. Cel putin nu incomoda. Mintea imi zbura la visul lui Edward, si la povestea pe care mi-a zis-o cu o noapte inainte. Eram sigura ca el se gandeste la acelasi lucru despre mine.
In cele din urma am putut sa vad norii luminandu-se usor, si cu o privire la ceasul pe care il aveam ascuns in buzunar am realizat ca eram in chiosc de aproape 6 ore.
- Trebuie sa ma pregatesc pentru scoala. Am oftat cu regret, rupand linistea. Petrecand timp cu Edward, chiar si in liniste, imi dadea o senzatie ciudata de confort si siguranta.
Atunci s-a intors spre mine, uitandu-se aproape cu la fel de mult regret ca mine si a aprobat din cap. M-am ridicat si mi-am intins mainile deasupra capului, in timp ce Edward si-a pus pachetul de tigari si bricheta in buzunar. Cu un zambet mic, am luat Peanut Butter Panaceas care au mai ramas si apoi ne-am indreptat amandoi spre casele noastre.

M-am simtit jenant de parasita cand l-am lasat pe Edward, pana cand am realizat ca mergem la aceeasi scoala, si pot sa il vad toata ziua. Aproape mi-am zambit in oglinda in timp ce imi spalam dintii, inainte sa ma plesnesc mental pentru a mia oara in ultimele trei zile.
Alice era neobisnuit de tacuta in dimineata asta, probabil inca dezamagita de absenta lui Jasper de la petrecerea de vineri seara. Drumul spre scoala a fost lipsit de evenimente pana cand am ajuns, si ea l-a vazut pe Jasper coborand dintr-o masina argintie. Incerca sa para neinteresata si a esuat mizerabil, cand am realizat ca Edward cobora din aceeasi masina. Arata inca si mai minunat la lumina zilei… gresit… il ajuta doar putin vremea din Forks. Acum eu eram cea care incerca sa para neinteresata. Alta palma mentala.
Gluga sus, capul jos. Fredonam in sinea mea in timp ce coboram din Porsche. Alice si cu mine ne-am oprit in spatele lui Edward si a lui Jasper de partea cealalata a trotuarului in drum spre scoala. Eram destul de departe incat sa nu aud conversatia lor, dar destul de aproape incat sa observ felul in care parul aramiu al lui Edward scanteia in lumina slaba a soarelui. Mi-am dat ochii peste cap pentru mine.
Mi-am petrecut primele doua ore intrebandu-ma daca era bine sa vorbesc cu Edward la scoala, intrebadu-ma daca lui i-ar placea sau nu asta. In drumul spre a treia ora, mi-am primit raspunsul.
El mergea spre mine de partea cealalta a trotuarului. Toti elevii mergeau imprejur, schimbandu-si clasele si evitandu-ma, asa cum vroiam. Edward purta jacheta de piele, pantaloni negri si cizme. Avea ghiozdanul atarnandu-i pe un umar, si uitandu-se imprejur cu o expresie indiferenta. Cand in sfarsit mi-a intalnit privirea, i-am trimis un zambet micut si mi-am incetinit pasii.
Era o intrebare.
Asta este bine?
Nu era.
S-a uitat la mine cu ochii ingustati si si-a marit ritmul pasilor, trecand rapid pe langa mine si trimtand mirosul lui minunat in jurul meu. Am ramas inghetata in mijlocul trotuarului pentru un moment, pe de o parte pentru ca mirosul lui mi-a blocat efectiv toate simturile si pe de alta parte pentru ca nu eram sigura de ceea ce tocmai s-a intamplat. M-am incruntat si mi-am indreptat privirea spre picioare, ca de obicei. Am continuat sa merg spre clasa, incercand sa ignor toata durerea pe care o simteam, si certandu-ma pentru ca m-am asteptat la altceva.

Cand am intrat in cantina, a trebuit sa ma lupt cu dorinta de a ma uita prin camera dupa Edward Cullen. In loc de asta, am mers spre masa mea, mi-am mancat prajiturile, si mi-am citit cartea, ca de obicei. Nici macar nu m-am uitat in sus cand a sunat clopotelul, anuntand sfarsitul pranzului. Doar mi-am strans lucrurile si am iesit din camera, simtindu-ma putin multumita ca am petrecut toata ora fara sa ma uit dupa el. As putea sa ma descurc cu asta.
Sau cel putin asa am crezut pana cand am mers la biologie si l-am vazut pe nimeni altul decat Edward Cullen stand la masa mea de biologie. Decizand ca universul ma uraste, m-am indreptat spre masa de laborator cu capul jos. Ce face el aici?! Mintea mea tipa din interior; pe dinafara mi-am pastrat fata indiferenta si lipsita de orice fel de emotie. E ceva ce stiam foarte bine sa fac.
M-am asezat la locul meu fara sa ma uit spre Edward. Era clar ca biologia era de departe cea mai rea ora din intreaga zi. Spun asta pentru ca toata lumea din clasa se holba la mine de parca aveam o bomba atasata pe gluga. Spun asta si pentru ca puteam simti mirosul lui Edward. Era ca sapunul, menta, si fum de tigara si… placut. Cu siguranta placut. Am riscat o privire la el prin parul meu, pentru ca nu puteam sa nu ma uit la el.
Se uita in fata clasei, evitand sa se uite in directia mea, ceea ce era complet opus cu ceea ce restul clasei, inclusiv domnul Banner, faceau. Evitarea lui clara si evidenta ma facea sa ma intristez atat de tare, incat nici n-am putut sa ma bucur asa cum trebuia de nasul grotesc si vanat al lui Mike.
Din fericire, ora a inceput in cele din urma, si toti si-au luat ochii de la mine pentru moment, dandu-mi ceva timp sa ma incrunt fara sa fiu vazuta. Bineinteles ca Edward nu vroia sa fie vazut cu mine la scoala; eu eram ciudata liceului pana la urma. Dar chiar trebuia sa fie atat de meschin in legatura cu asta? Mi-am petrecut restul orei incercand sa ma concentrez la profesor, in ciuda cetii in care starea de somnolenta si mirosul lui Edward ma trimiteau.
Cand in sfarsit a sunat clopotelul, Edward a tasnit din locul lui si a iesit afara din clasa mai repede decat creierul meu obosit putea intelege. M-am intors si m-am incruntat la scaunul gol de langa mine inainte sa-mi iau lucrurile si sa ies din camera. Si, pentru ca universul ma ura, Mike era in fata usii si ma astepta.
- Hei, Bella! M-a strigat el, sprijinit de perete. Am tresarit inainte sa-mi intorc incet fata spre el.
Era la 10 metri distanta de mine, ceea ce era oarecum confortabil. Cel putin, confortabil pentru mine. Nu pentru Mike. A inceput sa vina spre mine, strecurandu-se printre oamenii care ieseau din clasa. Nasul lui mare si albastru venea tot mai aproape. Anticipand imediat ce urma sa se intample, respiratia a inceput sa mi se accelereze. Adrenalina a inceput sa-mi curga prin vene, facandu-ma sa tremur usor. Vroiam sa fug, sa tip, sa-i spun lui Mike sa ma lase naibii odata in pace. Dar picioarele imi erau inghetate pe podea, in timp ce el a ajuns langa trupul meu tremurand… si si-a trecut mana dupa umerii mei.
Imediat licariri si imagini au inceput sa-mi treaca prin minte. Phil prinzandu-mi umarul si aruncandu-ma spre perete. Phil soptindu-mi in ureche. Phil prinzandu-mi parul si tragandu-mi-l de pe scalp. Limba rece si uda a lui Phil trecandu-mi peste obraz…
- Lasa-ma! Am tipat, impingand bratul lui Mike de pe umarul meu care tremura.
Forta loviturii mele m-a propulsat inapoi spre dulapurile de pe perete cu un sunet zgomotos. Mi-am odihnit spatele de ele, gafaind si tremurand, cu lacrimi curgandu-mi pe obraji. Toti de pe hol erau complet nemiscati, holbandu-le la mine nevenindu-le sa creada. Capul meu pulsa de sunete si fasaieli in timp ce stateam lipita de dulapurile reci de metal, strangandu-mi pumnii atat de tare incat m-am gandit ca unghiile o sa-mi sangereze.
Mike a parut amuzat de reactia mea, si a fost primul care a spart linistea de pe hol chicotind, facandu-mi cu mana si zambindu-mi inainte sa-si continue drumul spre urmatoarea lui ora. Vorbesti serios?
Dupa un moment, toti ceilalti s-au indreptat incet spre activitatile lor, auzind acum mai multe soapte si chicoteli decat am observat inainte. Mi-am lasat capul in jos si m-am indreptat spre cea mai apropiata baie. Ma simteam claustrofoba, sufocata in hol cu toti oamenii aceeia uitandu-se la mine. Am deschis usa toaletei si am zburat spre un loc ferit, incuind usa in urma mea. M-am asezat, aducandu-mi genunchii la piept si imbratisandu-i, respirand adanc aerul dezgustator din baie. Am stat acolo tot restul zilei incercand sa ma adun indeajuns incat sa fac fata tuturor celor care erau cu ochii pe mine.
Era foarte posibil, in ritmul asta, sa nu merg niciodata la sport










ps,daca sunt prea lungi le pot pune si pe aprti daca vreti:)

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

9 Re: Wide Awake la data de Sam Feb 13, 2010 12:54 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
5. Maniacal Mints

BELLA
Stateam la usa bucatariei la miezul noptii, rozandu-mi nervoasa unghiile, cu o cutie de prajituri in mana. O parte din mine vroia doar sa stau inauntru. Ii arat eu lui. M-am gandit cu amaraciune. Pana cand in cele din urma mintea mea a inceput sa se panicheze de faptul daca el macar o sa apara si o sa imi observe absenta. Probabil n-ar trebui sa-mi pese avand in vedere felul in care m-a tratat… rece si necrutator. Chiar si Tyler Crowley putea sa-mi adreseze un zambet incordat cand ma vedea. Ar fi mai bine daca as sta inauntru. Sa las chestia asta sa treaca inainte sa ma implic mai mult. Stiam ca daca mergeam afara si ii vedeam zambetul mic pe care mi-l adreseaza si ochii aia profunzi minunati… As uita ca am fost complet furioasa pe el. Ar fi cel mai josnic semn de prostie daca as apasa manerul usii.
Mi-am petrecut toata dupa-amiaza si seara pe de o parte nepasandu-mi, pe de alta parte meditand la faptele lui Edward de astazi. Nu am putut sa-mi dau seama de ce a putut sa ma raneasca asa de tare. Nu eram fericita sa fiu evitata? Ba da. Eram. Perfect multumita sa fiu evitata. De toata lumea. De intreaga populatie din orasul asta. In afara de Edward Cullen.
M-am uitat la manerul usii cu dispret, fixandu-l cu o privire ostila ca si cum ar putea cumva Edward sa simta asta, indiferent unde era; in dormitorul lui sau la chiosc, nu conta. Lucrul inteligent pe care ar trebui sa-l fac ar fi sa stau aici, in bucatarie. Bucataria draguta, calda, primitoare. Era specific mie sa stau aici unde eram in siguranta. Daca ieseam pe usa aia, insemna ca eram oficial patetica, si Edward Cullen avea cel mai bolnav fel de putere asupra mea.
Am scos un fel de jumatate geamat-jumatate suspin agitat, plin de enervare si dispret de sine. Apoi am invartit manerul idiot si am iesit pe usa. Pentru ca eram patetica.
Era rece in seara asta. Mai rece decat de obicei. Ceea ce parea sa se potriveasca destul de bine cu ocazia aceasta. Exista o usoara ceata in aer, la fel ca noaptea trecuta, dar se simtea de parca urma sa ploua. Apucandu-mi cutia cu Maniacal Mints pentru draga viata, am inceput drumul rusinii spre chiosc cu capul atarnandu-mi usor. Am incercat sa-mi spun ca era ok sa merg acolo, pentru ca mergeam sa-l pun la locul lui. O sa-l fac sa-si ceara scuze. Asta a fost, bineinteles, inainte sa-l vad, si sa simt un junghi de fericire la gandul ca el a venit in seara asta.
El statea pe masa in interiorul chioscului cu picioarele pe banca si cu capul in maini. Si, bineinteles, pentru ca eram complet patetica, primul meu gand a fost sa ma ingrijorez… pentru el. M-am certat pentru ca am vrut sa-i ofer macar putin confort. Cand m-a auzit apropiindu-ma, s-a uitat in sus. Arata mult mai obosit decat noaptea trecuta, dar arata de asemenea si… ingrijorat? Eram acum si mai frustrata. El isi schimba dispozitia ca pe haine. A sarit jos de pe masa plin de gratie si si-a trecut nervos mana prin par. Bun. M-am gandit. Am incercat cu fiecare doza de auto-control sa mentin supararea in ochii mei obositit, am aruncat prajiturile pe masa si m-am asezat neceremonios in locul meu pe banca, incrucisandu-mi mainile in fata mea pe masa.
Am putut sa-i simt sapand gauri intr-o parte a fetei mele, dar am refuzat sa ma uit la el sau sa vorbesc.
- Esti furioasa pe mine, a? A spus el pe un ton suparat.
Am suierat, neavand incredere ca vocea mea ca n-o sa tradeze toata durerea pe care am simtit-o astazi. N-ar trebui sa-l las sa vada cat de mult m-a afectat.
A scos un oftat adanc plin de regret si a alunecat in locul lui pe banca.
- N-am vrut sa ma port ca un tampit astazi. Doar ca nu putem face asta – a fluturat mana dinspre mine inspre el – la scoala. Chiar nu pot face fata la toata atentia.
A spus ofensat. Am ramas tacuta. Adica, evident ca nu vrea sa ma vada la scoala, dar n-am auzit nicio scuza in discursul lui. Asa ca doar am stat si m-am uitat la masa, intr-o liniste completa, asteptand scuzele care probabil nu vor veni niciodata.
- Hei, uita-te la mine.
A ordonat el moale. Si pentru ca inca eram patetica, m-am uitat. Eram asa de proasta. El se uita la mine cu ochii aceia verzi obositi si cu o expresie rugatoare pe fata. De parca nu era de ajuns ca se uita la mine in felul acela ca sa-mi zdruncine hotararea, o briza a trimis mirosul lui spre mine.
- Ma ierti? A intrebat incet cu vocea lui de catifea.
Respiratia mi s-a dereglat putin. Patetic! Mintea mea tipa la mine. N-am trecut cu vederea faptul ca el probabil nu si-a cerut niciodata scuze. Dar felul in care se uita la mine…
Un geamat interior era cat pe ce sa-mi scape dintre buze asa ca le-am presat dur una de alta, si am dat din cap intr-un gest de dezgust de sine in timp ce am impins cutia cu prajituri pe masa. El si-a ridicat unul dintre colturile gurii in zambetul mic la care visam uneori cu ochii deschisi si a luat o prajitura.
M-am gandit… daca tot aveam sa il las pe Edward Cullen sa-si aplice puterea bolnava pe mine impotriva vointei mele, as putea foarte bine sa ma bucur de asta. Asa ca mi-am lasat capul pe maini, intorcandu-mi fata spre el sa-l vad cum mananca prajiturile mele. L-am auzit vag spunand ceva despre prajiturile cu ciocolata si menta pe care le manca reverentios, dar tot la ce ma puteam concentra era linia maxilarului lui in timp ce mesteca. Felul in care il incorda si il relaxa cu fiecare muscatura. Am murmurat distrasa numele prajiturii cu menta, complet concentrata pe miscarile gurii lui si de barba nerasa de pe maxilarul si barbia lui. Simtind ca m-am afundat inca mai adanc in starea mea patetica decat mi-as fi permis in mod constient, mi-am intors capul sa ma uit la masa de sub bratele mele.
- Obosita? A intrebat el incet cu o voce ingrijorata.
M-am ridicat atunci ca sa ma uit la el. Nevoia fizica de a-i atinge parul care fosnea incet in bataia brizei era atat de coplesitoare incat degetele mele zvacneau. Asta trebuia sa inceteze. Acum. Nici macar nu-l puteam atinge pe Edward Cullen fara sa fiu cuprinsa de istericale… si chiar puteam, el n-ar vrea sa aiba de-a face cu mine. A facut faptul asta destul de clar astazi la scoala. Asa ca mi-am facut in momentul acela o promisiune tacuta. O sa dau toate astea… orice ar fi ele… la o parte, si o sa-l folosesc pe Edward pentru ce este. Un fel de confident prietenos in timpul noptii. Nimic mai mult.
Intarindu-mi hotararea cu o nou-gasita incredere, i-am adresat cel mai bun zambet de care eram in stare si am ridicat din umeri, luand o prajitura, si luptandu-ma sa aflu ce ar fi “normal” pentru noi. O sa lucrez la asta. O sa-i ofer lui Edward putina prietenie pe care parea ca o vrea. O sa fac asta, si o sa fiu putin patetica cu asta. Si as castiga si eu destul cu asta. Cineva cu care sa-mi petrec noptile lungi si intunecate. Cineva care ma face sa ma simt confortabil si in siguranta. Nu e nimic patetic in asta.

Ploaia a inceput la putin timp dupa promisiunea mea tacuta, si Edward si cu mine am inceput o conversatie placuta despre colectia lui de carti. Era un fac al clasicilor, ca mine. A incercat sa-mi vorbeasca despre muzica, dar habar n-aveam despre ce vorbea.
- Nu prea ascult muzica. Am recunoscut scuzandu-ma.
- Sa fiu al naibii, Swan! Nu poti vorbi serios. Ochii i s-au deschis larg si a simulat o expresie terifiata.
Am tresarit putin la felul neglijent in care mi-a folosit numele de familie. Imi placea sa-l aud spunandu-mi numele. Bella. Spunandu-mi pe numele de familie parea atat de… formal. Le spunea oamenilor ca Alice si Mike pe numele lor de familie si pe ei ii dispretuia sincer. Am vrut sa-i spun sa nu-mi spuna asa, dar asta cam intra in zona patetica, asa ca am lasat asta deoparte si am ridicat din umeri la intrebarea lui.
- Oh, eu… El a oftat. Am asa de multe lucruri sa te invat. A ranjit rautacios, avand o scanteie necunoscuta in ochi. Muzica era ceva de care era evident foarte pasionat.
Asa ca si-a petrecut restul noptii “invatandu-ma” despre toate genurile de muzica moderna. Majoritatea formatiilor despre care mi-a vorbit aveau cele mai ciudate nume. Cateva m-au facut sa chicotesc, ceea ce era cam hilar pentru dispozitia mea obisnuita,ceea ce parea sa-mi redea senzatia de dezgust de sine de fiecare data cand ma simteam din nou patetica… ceea ce s-a intamplat de mai multe ori decat imi permit sa recunosc. Din fericire, nu am mai vorbit despre visele noastre. Si nu i-am spus despre incidentul de mai devreme cu Mike. Simteam de parca evitam precauti unele subiecte. Vorbeam unul cu altul ca niste… prieteni, banuiesc, ceea ce era putin diferit fata de atmosfera obisnuita din celelalte nopti. M-am luptat inca o data sa descopar ce normal era pentru noi.
Cand in sfarsit soarele a inceput sa rasara, Edward a promis ca maine o sa-si aduca iPod-ul.
- Pe mai tarziu, Bella! A strigat el, trimitandu-mi zambetul lui mic peste umar in timp ce se retragea spre curtea lui. Am murmurat o rugaciune tacuta pentru revenirea vesela a numelui meu mic.
Am suspinat visatoare in timp ce ma uitam la el cum esacaldeaza peretele casei ca sa ajunga la balcon. Patetic. Cu un geamat si o scuturare dezaprobatoare din cap, m-am intors spre casa mea si m-am pregatit pentru scoala.

Am pregatit micul dejun pentru Alice si Esme in dimineata asta; oua cu bacon si o parte mare din framantarea Bellei. Esme de obicei manca in graba in timp ce iesea pe usa, asa ca m-a surpins cand s-a asezat la masa.
Afisand o evidenta sovaiala la aceasta turnura a venimentelor, m-am asezat incet la locul meu, in fata ei si am inceput sa manac nervoasa. Ceva se intampla.
Imediat ce gandul mi-a trecut prin cap, ochii ei i-au intalnit pe ai mei si ea s-a incruntat, punandu-si furculita jos si stergandu-si elegant gura cu un servetel.
- Bella, a inceput ea incet cu un ton ingrijorat. O, nu! Am primit ieri un telefon de la unul dintre profesorii tai. Domnul Banner?
Si-a inclinat putin capul intr-o parte, parul ei ondulat de culoarea caramelului atingandu-i usor cotul. M-am incruntat. Tradatorul. Mi-am pastrat ochii fixati pe o bucata de bacon.
- Mi-a spus ca dormi uneori la ora si asta…
A facut o pauza, ezitand. M-am strambat si am lasat bucata de bacon. Pofta de mancare mi-a disparut mai repede decat Edward cand a trecut langa mine pe trotuar.
- Si apoi… ai avut o… cadere emotionala si ieri in hol? A intrebat ea, mila razbatand din tonul ei. Grozav. Deci si el era acolo?
Am tresarit departandu-ma de farfurie si am luat o gura adanca de aer. Fara sa-i intalnesc ochii, mi-am compus precauta o fata calma.
- Am adormit o data sau de doua ori, dar ora era asa de plictisitoare. Am invatat toate chestiile alea in Phoenix. Dar nu se va mai intampla, promit.
Atunci i-am intalnit in sfarsit privirea si i-am adresat ceea ce cred eu ca era un zambet increzator.
- Si pe hol?
A soptit ea, inca uitandu-se la mine cu felul acela de mila pe care il uram. I-a fost mila de mine pentru ca stia deja ce urma sa spun. Pentru ca era tutorele meu, doctorii din Phoenix au vorbit cu ea despre aversiunea mea la atingeri. A incercat sa ma duca sa fac terapie aici in Forks, la un cabinet particular, dar am ridicat din umeri dezaprobator, stiind ca nu m-ar ajuta niciodata cu nimic. Nici gand sa cheltuie bani pentru asta.
Am expirat lung.
- Este un tip la scoala care nu ma lasa in pace. Am spus pe un ton furios, scuturandu-mi capul.
Prin ochii lui Esme a trecut scurt o scanteie furioasa si am fost socata pentru o secunda. Atat de rar o vedeam sa se infuria de ceva.
- Cum se numeste baiatul asta?! E nevoie sa merg la scoala? Pot sa-i sun parintii. A spus, incercand sa aiba o expresie calma.
Am fost uimita de furia ei tacuta. Nu era ceva ce obisnuiam sa vad la Esme. Am iubit-o inca si mai mult in momentul ala. Vroia sa ma portejeze de Mike Newton si de toata lumea. Era cel mai dragut gest pe care l-am primit in atata timp. I-am zambit cu adevarat de data asta, si fata ei s-a relaxat putin.
- E in regula Esme, pot sa ma descurc cu Mike. La intoarcerea furiei tacute pe fata ei, am adaugat: Daca se intampla din nou o sa-ti spun. Am ranjit putin, bucuroasa de descoperirea spiritului matern al lui Esme.
- Bella, stii ca poti sa-mi ceri ajutorul pentru orice, nu?
A intrebat cu expresie dulce, materna.
- Stiu ca Renee era mama ta, si n-o sa vreau niciodata sa o inlocuiesc, dar imi place ma consider si mama ta.
A spus cu lacrimi in ochi cand a vorbit despre sora ei, mama mea. Ochii mi s-au umezit putin inainte sa trimit lacrimile inapoi, si am dat din cap aprobator afisand un alt zambet real.
A dat din cap indoielnic, si si-a terminat micul dejun inainte sa se grabeasca spre usa, luandu-si ţesăturile în mână şi încercând să-şi ascundă lacrimile de mine.

Alice, inca o data, nu a mentionat despre incidentul din hol. M-am simtit de parca toata lumea mergea ca pe coji de oua pe langa mine. Era un sentiment pe care il uram si il iubeam in acelasi timp. Trebuie sa fiu persoana teribil de inconfortabila in jurul cuiva. Intotdeauna incercand sa evit subiectele care ma deranjeaza. Trebuia sa fie o sarcina epuizanta. Din fericire, Alice nu era niciodata epuizata, asa ca nu avea nicio problema sa ma includa intr-o conversatie despre necesitatea si functiile gulerelor scurte in drumul spre scoala. Lucrurile erau cat de normale se putea sa fie in viata mea. De parca asta ar avea vreun sens.
Edward si Jasper erau in masina argintie cand am parcat, Alice insistand sa mergem in fata lor de data asta. Ea era convinsa ca pantalonii pe care ii purta ii facea fundul sa arate “sexy” si vroia sa ii arata lui Jasper “bunurile” ei. Mi-am dat ochii peste cap si am mers langa ea, chicotind in sinea mea cand m-am gandit ca Jasper probabil se holbeaza la ea chiar in secunda asta. Mi-am scuturat capul, sperand ca Edward sa poata aprecia gluma tacuta cand el (sper) ma privea indepartandu-ma.
Cand am trecut pe trotuar din nou in drumul spre a treia ora, el din fericire nu s-a uitat urat la mine, ignorand neglijent orice semn al existentei mele. Am inghitit incet senzatia usoara de durere, spunandu-mi ca asta este bineinteles o imbunatatire a comportamentului de ieri.
Dar cand am intrat in cantina, mi-am permis o mica rasplata pentru ca m-am descurcat atat de bine cu evitarea pe trotuar. M-am simtit mai putin patetica. Asa ca m-am uitat dupa el. Nu mi-a luat mult sa-i localizez smocul de par aramiu. El statea in fata lui Jasper in coltul opus al camerei unde stateam eu si Alice. Am crezut ca era probabil o aranjare metaforica. Nu parea sa vorbeasca cu Jasper, doar manca si se uita la tava lui cu obisnuita lui expresie de indiferenta totala. Mi-am tras ochii departe de fata lui, simtindu-ma usor mai patetica, dar nu atat de teribil si m-am asezat la locul meu langa Alice, continuandu-mi ritualul obisnuit de citit si ignorat.
Era la biologie din nou, dar nu se uita la mine si nici in fata clasei. Curios lucru, se uita urat la Mike. M-am asezat la locul meu incet, incercand fara succes sa inteleg schimbul silentios pe care il aveau. Mike se uita cu rautate la mine ca de obicei. Asta nu era nimic nou. Dar evident, Edward arunca pumnale cu privirea spre capul lui. Asa a fost in mare parte din ora, si mi-am spus ca o sa il intreb pe Edward ce problema are cu Mike. Cel putin nu eram singura care il detesta.
Clopotelul a sunat in cele din urma, smulgandu-ma din ganduri. Edward a tasnit din locul lui si s-a indreptat spre usa, la fel ca ieri. Desi de data asta eram pregatita. Mai putin patetica. Am zambit in sinea mea. Am iesit aproape ultima din clasa. Din fericire, Mike a plecat inaintea mea, asa ca am putut sa evit usor o alta confruntare. Incomoda ca cea de ieri. In timp ce mergeam pe trotuar, i-am observat pe Edward si pe Mike mergand spre padure, trecand de parcare. Hmm. Asta e ciudat. O secunda se uita urat la el, si in urmatoarea merge langa el? Asta era Edward… de neinteles in mod constant.

EDWARD
Eram la pranz cand Jasper mi-a spus despre ce i-a facut spalatura de Mike Bellei ieri. Jasper vorbea despre ea de parca era vreun pacient scapat de la nebuni. Asta ma irita.
- Jur, omule, din cauza oamenilor ca asta – a dat din cap spre Bella, care statea in spatele lui Brandon in partea cealalta a camerei, citind o carte – scolile oraselor mici ajung la CNN in timp ce campusul e innebunit din cauza strigatelor si a gloantelor nenorocite. A chicotit si si-a scuturat capul.
Mi-a trebuit tot controlul de care eram in stare sa-mi retin furia pe care o simteam pentru Jasper. Cine dracu` era el ca sa spuna rahatuirile astea oricum? Nici macar n-o cunoaste pe Bella. M-am uitat urat la felia mea de pizza desgustatoare si am luat cateva guri adanci de aer, lasand incet gandul asta sa-mi topeasca furia. Nu o cunoaste. Asta m-a ajutat sa imi mentin masca de calm si plictiseala pe care obisnuiam sa o adopt la scoala.
Totusi, am luat masuri. Pentru ca era mai mult rahat decat poate temperamentul meu suporta.
- Nu cred ca lui Brandon i-ar placea sa spui porcariile astea despre verisoara ei. Am spus eu siret, folosindu-i slabiciunea impotriva lui, si ridicand o spranceana. S-a uitat imediat in jos la tava lui, plin de remuscari. La naiba, esti asa naiv.
In timp ce capul lui era inca lasat in jos, am profitat de moment ca sa ma uit la Bella, in locul unde statea ea. Arata la fel ca de obicei, cu gluga neagra pe cap, citind si mancandu-si prajiturile ale naibii de delicioase. Puteam sa simt cum aproape salivez numai gandindu-ma la ele. Deconcentrat complet, mi-am mancat felia de pizza fara entuziasm.
Am fost ingrijrat ieri, sa o vad pe Bella in public dupa conversatiile noastre. Cand m-am intalnit cu Jazz inainte de scoala, aproape i-am spus despre toata chestia asta. Dar ceva in mine m-a facut sa-mi tin gura si in loc de asta l-am intrebat despre week-end-ul lui plicitisitor. Ceva in mintea mea m-a facut sa-mi tin sesiunile de noapte cu Bella numai pentru mine. Si efectiv, sa o tin pe Bella numai pentru mine. Fata mea.
Nu in stilul posesiv ciudat, romantic sau alte tampenii. Nu mi-am permis sa o vad pe Bella astfel. Cateodata mai gresesc cand face ceva al naibii de dragut cum ar fi sa roseasca, dar mi-am alungat prostia asta din cap, pentru ca nu eram dispus sa stric asta din cauza a ceva stupid cum ar fi hormonii de adolescent. Bella era mai mult decat asta pentru mine. Era un fel de spirit prietensc sau ceva. Si am vrut sa pastrez chestia asta intre mine si Bella. I-am spus lucruri despre mine pe care nimeni nu le stia. Am vrut sa pastrez confortul asta intre noi. In efortul de a pastra aceasta prietenie neatinsa, am trecut limita care m-a facut sa reactionez in felul acela. Sfarsitul povestii. As putea sa-mi descarc grijile altundeva.
Totusi, Bella era fata mea. In secret. Gandul m-a facut sa oftez. Cand am vazut-o ieri pe trotuar, m-am panicat ca naiba cand mi-a zambit si s-a oprit. Recunosc… poate ca am exagerat putin la posibilitatea ca toata lumea sa stie secretul. Incercand sa nu par prietenos cu ea, nu m-am purtat corect si probabil i-am ranit sentimentele. Ea m-a iertat pentru asta.
Dar noaptea trecuta a fost diferit. S-a purtat ciudat. Asa ca mi-am tinut gandurile in picioare, in speranta ca inca nu am speriat-o prea tare cu povestea mea tampita. Eram deja, in mod uimitor, dependent de compania Bellei. Si acum, dupa ce l-am auzit pe Jasper reconstituind evenimentele a ceea ce este acum “Ciudata cu caderi emotionale numarul 4”, am vazut inca o parte surprinzatoare ca efect al prieteniei mele cu Bella. Mi-a luat o secunda sa inteleg, dar eram protector cu ea. Jasper chiar ma irita cu felul in care vorbea despre ea. Am putut doar sa sper ca, comentariul meu despre Brandon o sa opreasca rahatul asta. Asta pentru ca am macar incredere in dragostea lui nemuritoare pentru micuta tarfa sarita de pe fix.
Odata ce m-am asezat la locul meu la biologie, am inceput sa simt sentimentul acela protector in toata fiinta mea atunci cand Bella a intrat. Newton era cu doua banci mai in fata de fata noastra, holbandu-se la Bella; totusi, holbat nu e cuvantul corect. O dezbraca dracului cu privirea, salivand ca un golden retriever legat in fata unei bucati de carne de porc. Il tintuiam cu privirea in timp ce ea se aseza la locul ei, dorindu-mi ca el sa imi intalneasca privirea. Dar nu s-a uitat deloc la mine, asa ca mi-am petrecut toata ora incercand sa descifrez asta… nevoia asta… sa-l trantesc pe Newton pentru ce i-a facut Bellei ieri. Si ceea ce va mai face din nou cand va avea ocazia. Pentru ca Newton era un idiot de genul ala. Tampitul n-a putut niciodata sa se stapaneasca… nici macar cand ea tremura si plangea in fata lui. Mania mea tot crestea pe masura ce ora trecea.
Cand a sunat clopotelul, am iesit din clasa, asigurandu-ma ca Newton iese in spatele meu. Si a iesit. Nasul inca ii era invinetit de la incidentul din baie, si m-a amuzat putin. Vroiam sa-i invinetesc fata idiotului. Odata ce mi-a intalnit privirea, am zambit strengar la el, uitandu-ma la el cu o fata prietenoasa. Mike incerca intotdeauna sa intre in gratiile mele si ale lui Jasper. A muscat momeala.
A msucat-o.
- Hei Cullen! Care-i treaba, frate? A spus el mergand tantos spre mine de parca era darul lui Dumnezeu pentru toata planeta. M-am strambat in sinea mea. Oricum, mi-am pastrat zambetul si mi-am pus planul in actiune.
- Tocmai ieseam afara la o tigara, vrei sa vii?
Am intrebat nepasator, stiind ca Mike era complet dependent, si cel mai probabil a crezut ca ma refeream la iarba in loc de tigari. Fata i s-a luminat si m-a urmat inspre usile cladirii ca un mare spalatura ce este. Am facut o incercare de a pastra distanta intre noi. Pe de o parte pentru ca ma inroseam de furie din cauza imbecilului si pe de alta parte pentru ca nu vroiam sa fiu vazut cu el. Niciodata. Chiar daca faceam asta ca sa-l trag o mama de bataie.
Odata ce eram la adapost intre copaci, dincolo de parcare, m-am intors spre el.
- Deci, de ce dracu` te tii dupa Bella Swan? Am intrebat, in sfarsit lasandu-mi vocea sa se umple cu furia pe care o simteam.
Ochii i s-au invartit putin pentru o secunda, la mentionarea ei.
- Sa fiu al naibii, frate. Vezi cat e de timida si de sfioasa? Nici macar nebunia nu e de ajuns sa imblanzeasca monstrul. A suierat si si-a prins cu mana scrotul.
Pana aici a fost.
Am zburat spre el si l-am prins de gat, trantindu-l de unul dintre cei mai mari copaci. Ochii i s-au marit cand a realizat gravitatea situatiei. M-am uitat la el cu ochii ingustati, respiratia oprindu-mi-se din cauza momentului de adrenalina pe care il aveam.
- Asculta bine, la dracu`, Newton. Am sasait spre fata lui socata. L-am strans mai tare de gat pentru a-mi sublinia ordinul, iar ochii lui se uitau haotic. Stai dracului departe de ea. N-o atinge, nu te uita la ea, nici macar nu te gandi naibii la ea. Am marait, cu vocea plina de venin.
Il cunosteam pe Newton suficient ca sa stiu ca era terifiat de mine. A fost terifiat inca din prima zi, in primul an, cand m-a vazut trantindu-l pe prietenul lui cel mai bun Josh. Si chiar acum, Newton arata de parca mai avea putin si facea in pantaloni. Ce muiere. Si nici macar nu l-am lovit inca.
Dar nu puteam pleca si sa-l las pe magar complet nevatamat, asa ca mi-am tras pumnul inapoi si l-am lovit in stomac cu cata forta am putut, fara sa-i las rani interne. I-am dat drumul la gat si el a cazut in genunchi tinandu-si stomacul si gafaind. Arata al dracului de patetic, tremurand si gafaind. Cum te simti, magarule. Imediata lui aprobare era aproape dezamagitoare. Nu l-am pedepsit nici macar pe aproape din cat as fi vrut.
Stiind ca trebuie sa fac un control al pagubelor, am ingenuncheat aproape de fata lui.
- Spune cuiva despe asta si te trantesc de nu te vezi. Ai inteles? Am intrebat cu vocea calma, de speriat.
La aprobarea lui agitata din cap, m-am ridicat, stergandu-mi mainile una de alta, intr-o miscare galagioasa de aplauze. Satisfacut ca nu se va mai atinge de fata mea din nou, m-am intors pe calcaie, lasandu-l sa zaca pe pamantul ud din padure, afisand un ranjet.

Momentul de adrenalina mi-a imbunatatit conditia. M-a tinut complet atent in tot restul zilei de scoala si chiar in drumul spre casa. Ceea ce era un lucru bun, pentru ca Jasper nu putea sa taca dracului din gura, vorbind intruna despre pantalonii pe care Brandon ii purta astazi, si era plictisitor ca naiba pentru mine.
- Deci, si-a scapat creionul, da? Apoi s-a aplecat exact in fata bancii mele.
Jasper a gemut. Eu mi-am dat ochii peste cap. Ce tarfa mica ticaloasa, Brandon. Fetele au aptitudini. Pantalonii aia ai ei o sa apara in fiecare fantezie de-a lui Jasper. Era atat de amuzant sa-i vezi pe astia doi in dansul bolnav al imperecherii. Amuzant, si usor gretos.
S-a grabit sa iasa din masina mea si sa intre in casa lui. Probabil la duş. Am chicotit in linistea din Volvo-ul meu in timp ce mergeam spre casa. Emmet era la practica astazi, deci casa era linistita. Cand ma indreptam spre camera mea, adrenalina mi-a parasit complet sistemul, si, din pacate, m-a facut si mai epuizat. M-am leganat putin pe scari, apucand grilajul pentru sprijin. Am mers incet spre ultima scara cu picioarele grele si ochii obositi.
- Rahat. Am murmurat intre respiratii cand mi-am vazut patul.
Era cald si primitor si ma invita sa ma intind, si ziua mea buna s-a dus dracului. Cu un geamat, mi-am pus ceasul sa sune peste doua ore, si m-am uitat urat la peste perne. Te rog, numai de data asta…
De indata ce am atins salteaua, ochii mi s-au inchis, si am cazut intr-un somn adanc.

De data asta a fost focul. Rosu, fierbinte, inabusitor, murdarind si arzand tot in drumul sau. Serios, nu pot invinovati focul. Focul e ceva de care sa-ti fie teama si pe care sa-l respecti. Numai daca as fi stiut asta atunci. In lod de asta, stateam ghemuit intr-un colt al camerei uitandu-ma la flacarile care ii ardeau pielea tatalui meu, focul ma inconjura, ma sufoca. Am putut recunoaste mirosul. Mirosul ala tampit de carne arsa, in timp ce el striga la mine sa fug si sa ies afara. Dar nu am putut sa-l las acolo singur. Asa ca am stat, uitandu-ma cu groaza cum incerca sa se tarasca de pe podeaua in flacari.
In sfarsit, m-am trezit inca o data la sunetul alarmei ceasului. Am scos un strigat frustrat si agonizant si mi-am lovit ochii inlacrimati cu mainile inainte sa tac. Am simtit cumva sensul karmei, stand in pat, transpirand, tremurand, plangand si gafaind.
Mi-a luat putin mai mult sa-mi revin decat data trecuta. Eram mai obosit sa fac asta cu fiecare z ice trecea. Intotdeauna avea acelasi rezultat. Mi-am ridicat tricoul si mi-am pipait carnea cicatrizata de pe stomac. Un suvenir tampit din noaptea care mi-a ruinat viata.
In final, am sarit din pat, si m-am dus pe terasa, disperat sa fac ceva care sa ma calmeze. Era aproape ora sase, Carlisle va fi acasa in curand. Am stat acolo, bucurandu-ma de aerul rece care-mi trecea peste pielea lipicioasa, si m-am uitat cu atentie spre chiosc. Arata mult mai luminos ziua, dar mult mai atragator noaptea, cand stiam ca cineva ma asteapta acolo. Gandindu-ma la fata mea mi-a imprastiat nervii indeajuns incat sa-mi sting tigara chiar inainte sa fie terminata.
Cu gandul acesta, mi-am apucat iPod-ul si am inceput sa-l umplu cu cele mai bune cantece la care ma puteam gandi. Nu-mi pot lasa fata sa aiba gusturi proaste in muzica

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

10 Re: Wide Awake la data de Sam Feb 13, 2010 8:37 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
6. Caramel Comforts

EDWARD
Restul saptamanii a mers dupa un ritual uimitor cu chioscuri, prajituri, si par castaniu umed. Noptile erau intotdeauna cele mai bune. Era cumva ciudat cum noptile erau inainte partea cea mai rea din timpul zilei, si acum era complet schimbat.
Mi-a trebuit ceva timp sa-mi fixez niste reguli stricte in legatura cu acest aranjament. In primul si in primul rand, nu puteam sa o fac pe Bella sa se simta inconfortabil in niciun fel. Cu aversiunea ei fata de barbati, stiam ca si cea mai mica greseala ar supara-o. In al doilea rand, nu puteam sta cu Bella la scoala. Asta era ceva necesar, dar regula asta a trebuit sa o fixez fara respect. In al treilea rand – unde puteam sa o protejez pe Bella fara greseli neprevazute care sa descopere chestia asta si sa fac fata maniei lui Alice si a tone de oameni – o voi face.
Marti noaptea, am introdus-o pe Bella in simfoniile sucite, care era muzica lumii mele. Ea lua o casca, si eu la fel. Apoi aratam melodiile mele preferate, stand la o distanta foarte precauta de ea, ca sa nu fiu motivul pentru “ Ciudata cu caderi emotionale numarul cinci”. Am inceput cu chestiile mai usoare, fireste. Putina muzica clasica inainte sa o introduc in ramurile heavy. Ea a parut ciudat de curioasa de tot ceea ce ii aratam, de parca n-a mai vazut lumea exterioara inainte. Intotdeauna ma surprindea cu reactiile ei la cantece. Cateodata puneam ceva si imi tineam respiratia, asteptand grimasa plina de dezgust, si in loc de asta, ea isi ridica un colt al gurii si isi inlclina capul odata pe ritmul melodiei. Fata mea avea gusturi bune.
In cele din urma s-a intors spre mine cu o expresie precauta.
- Te-am vazut cumva azi cu Mike? A intrebat pe un ton dezaprobator.
M-am panicat putin, nestiind ca ea ne-a vazut impreuna, si, ca atare, nu m-am gandit la o poveste de rezerva. M-am strambat.
- Voiam doar sa vorbesc cu el despre ceva ce s-a intamplat la petrecerea de vineri.
Nu era o minciuna. Practic, el s-a apropiat de Bella la petrecere, si practic, am vorbit cu el. S-a uitat la mine de parca urma sa ma intrebe mai multe despre situatia cu Mike, asa ca am schimbat lejer cantecul, cu unul hard si galagios. Ca sa-mi mareasca surpriza, Bellei parea ca aproape ii place. N-a mai adus vorba despre asta.
Si ziua urmatoare la scoala, Newton si-a tinut ochii necinstiti si antrenati spre tabla cand Bella a intrat la biologie. Am fost multumit ca a trecut o zi fara sa aud vesti noi despre “ Ciudata cu caderi emotionale numarul cinci”. Si, din fericire, Jazz n-a mai comentat despre Bella, focalizandu-si toata atentia pe ceea ce facea Brandon. Bun baiat.
Miercuri seara am intampinat o Bella distrata. Era ceva ce am inceput sa observ. A adormit. Puteam oricand sa spun cum isi indrepta ochii in jurul curtii, inconjurata de tensiune. Instinctiv, desi am incercat sa mentin lucrurile usoare, stiam ca avea nevoie sa se descarce. Asa ca am renuntat. Am afisat cea mai buna expresie “Edward ingrijorat si bland” si am sperat ca era confortabil pentru ea, in timp ce ma asezam la locul meu pe banca.
- Ce este? Am intrebat incet, luand o prajitura.
A parut usor luata prin surprindere de intrebarea mea, ca si cum nu se astepta sa fie atat de remarcabil. Si probabil ca pentru altii nu era. Dar ea ma lasa s-o vad pe Bella Reala, cum o lasam si eu sa-l vada pe Edward Real. A inceput sovaielnic sa povesteasca despre cel mai recent vis al sau. Semana mult cu ultimul. Exact ca ultimul, de fapt. Dar de data asta n-a ocolit. A intrat direct in detaliile chinuitoare. Am remarcat sunetul degetelor ei frangandu-se cand a incercat sa reziste, si cat de mult sange a tasnit din buza ei cand a muscat-o. Mi-a spus despre cum auzea ea tipetele mamei ei prin perete in linistea intunecata din dulapul ei. Si la mentionarea mamei ei, Bella a facut ceva ca m-a buimacit complet. A plans. Nu hohote de plans sau ceva, doar randuri de lacrimi rostogolindu-se peste obrajii ei palizi. La dracu`, mi s-a frant inima cand am vazut-o plangand. Muream sa o fac sa se simta mai bine, sa fac altceva in afara de doar sa stau acolo pe banca ca o statuie. Dar stiam mai bine. Cel mai bun lucru pe care puteam sa-l fac era sa ascult. Si asa am facut.
Cand i-a aparut remuscarea pe fata din cauza ca m-a “impovarat” cu visele ei, i-am spus automat despre cel pe care l-am avut eu cu o zi in urma; i l-am aratat pe al meu. Cu aceeasi moneda. Sange pentru foc. Si dupa ce am terminat cu visele noastre horror, doar am stat acolo si am mai ascultat muzica, mancand prajituri. Incercand si reusind sa recastigam atmosfera linistita de mai inainte. Amandoi refuzand visele blestemate sa distruga inca o secunda din viata noastra, ceea ce nu era necesar.
De aceea si joi noaptea a fost placut. Doar eu si fata mea stand in jurul cutiei cu prajituri, chicotind incet la numele stupide ale formatiilor. Mi-a povestit putin despre viata ei din Phoenix, lasand deopartea tot ceea ce avea legatura directa cu mama ei. Apoi am mai descoperit ceva despre Bella, inca un lucru pe care il aveam in comun.
- Ai fost intr-un camin? Am intrebat, nevenindu-mi sa cred.
Am fost in cateva camine inainte sa ma adopte Carlisle. Erau scarboase a dracului.
- Mda, a oftat. N-am vrut sa fiu o povara pentru Esme si toate alea.
A murmurat si a ridicat din umeri. Suna tipic Bella sa nu-si faca griji pentru sine.
- Dar… in cele din urma a trebuit sa plec din locul ala. Erau prea multi… oameni.
A murmurat uitandu-se intens in jos la iPod. Stiam ca atunci cand zicea “oameni” se referea la barbati. Baieti. Ma rog. M-am simtit surprinzator de induiosat. A riscat toata porcaria aia si Ciudatele caderi emotionale numai sa o scuteasca pe Esme de prezenta ei. Avea o expresie de regret pe fata cand a pus iPod-ul pe masa, cu umerii inconvoiati, ca si cum se gandea la esuarea planului ei de a sta in Phoenix. Si pentru ca sa fim chit, i-am spus despre mine.
- Am fost in cateva camine inainte ca Daddy C – am aratat peste umar cu degetul mare spre casa, si am ridicat iPod-ul – locul ala sa ma adopte.
Am continuat distras in timp ce schimbam cantecele.
- Totul a fost destul de varza. Oamenii vroiau tot timpul sa te testeze si alte prostii, ca si cum le incalcai teritoriul. Am marait si am ridicat din umeri, amintindu-mi toate bataile pe care le-am primit in caminele din Chicago.
Bella s-a gandit tacuta un moment inainte sa vorbeasca din nou.
- Cum v-ati intalnit, tu si Dr. Cullen? A intrebat incet.
Ahh. Asta era o amintite placuta pentru mine, asa ca am zambit automat.
- Eram in spital, bolnav de gripa. Carlisle era doctorul meu acolo, in Chicago. Ne-am apropiat in timpul in care am stat acolo. Tarfa care avea grija de mine a venit intr-o zi complet manioasa pentru ca cineva a furat ceva de la ea – am facut o pauza, uitandu-ma la Bella scuturandu-mi capul – tampenii din caminul ala. Prea multi copii inchisi intr-o cladire tind sa faca asta.
Mi-am dat ochii peste cap si am continuat.
- Oricum, Daddy C a intrat inauntru si a vazut-o pe nebuna aia tipand la mine, intins pe patul de spital, blonav si dezgustator, si el – am facut o pauza, chicotind si zambind larg la amintirea pe care mi-o aduceam aminte perfect. El i-a spus sa se care dracului din spital si sa vina inapoi cand isi gaseste nu stiu ce organ zbarcit din inima ei.
Am ras cu adevarat acum, deplin si consistent. Acela a fost momentul definitoriu al existentei mele. Zacand bolnav si transpirat pe patul de spital, pe moarte, si expresia fetei mele cand l-am auzit pe seriosul Daddy C spunand “la dracu`” a fost probabil un moment cheie. Bella radea cu mine, moale si muzical, cu capul dat pe spate, si si parul ei umed leganandu-se in briza cetoasa.
Odata ce m-am oprit din ras, am continuat, scuturandu-mi capul.
- Deci, cand m-a stabilizat si m-am facut mai bine, m-a adus la el acasa intr-o noapte, facand toate prostiile alea legale, si m-a adus pe mine si pe Emmet aici, o luna mai tarziu. Am spus ridicand din umeri.
- Pare un om minunat daca te-a luat la el pur si simplu. Cred ca il iubesti foarte mult. A spus moale, cu un mic zambet jucandu-i pe buze.
- Il iubesc pe Carlisle in felul meu. Incearca sa nu poarte prea patern cu mine… din cauza trecutului meu… dar e destul de cool. Am spus sincer.
Am petrecut o buna parte din noapte povestind despre camine. Aveam cateva povestiri destul de bune. Dar si Bella. Unele erau triste, altele erau vesele. Eram incantat de faptul ca mai aveam ceva in comun.
In cele din urma, conversatia a condus catre scoala si oamenii ingrozitori care o frecventau. Cand Bella a mentionat-o pe Jessica Stanley, m-am strambat de dezgust din reflex.
- Ce? A intrebat cu un mic zambet amuzat, muscand dintr-o prajitura.
Am pus prajitura mea jos, pentru ca sunetul numelui aluia imi provoca greata. Eram usor sovailenic in a-mi discuta trecutul romantic cu Bella, pentru ca imi era frica ca s-ar simti inconfortabil.
- Ce? Trebuie sa-mi spui! A spus ea chicotind, inca amuzata. Si pentru ca fata mea avea felul acela de putere asupra mea, am stiut ca trebuia sa torn tot despre tarfa Stanley.
Mi-am sucit capul si am oftat.
- Nu e nimic. Numai ca Jessica si cu mine am avut un fel de… - am facut o pauza si mi-am incruntat sprancenele, inclinandu-mi putin capul intr-o parte, incercand sa gasesc cuvantul potrivit pentru ceea am avut, si esuand - … chestie. Am terminat neconvingator.
Pentru un moment ceva a scanteiat in ochii Bellei, desi nu puteam decide ce anume. Imediat a adoptat expresia lipsita de emotii pe care o avea la scoala. Nu-mi placea prostia asta. Se presupunea ca trebuia sa fie Bella cea normala in prezenta mea, si acum am spus ceva ce a stricat asta, incalcand regula numarul unu.
- Oh. A spus incet. Cel fel de chestie?
A intrebat, inca avand expresia aceea lipsita de emotii pe care o uram ca dracu`. Imediat am stiut ca sub nicio forma nu aveam sa-i spun despre noaptea mea de napasta cu Stanley. In loc de asta, m-am dat inapoi de la subiect, nevrand sa mint, dar stiam ca s-ar putea sa fie nevoie de asta, ca sa-i alung expresia aia blestemata de pe fata.
Am suierat neglijent intr-un sens batjocoritor.
- Ea are niste tendinte prostesti de hartuire care, pe scurt, ma includ si pe mine.
Asa. Asta nu era o minciuna. M-am rugat sa fie de ajuns si sa nu fie nevoie sa inventez o poveste intreaga. Din fericire, era de ajuns. Doar si-a sucit capul si a mormait ceva de genul “blonde tampite” care m-a facut sa rad. Dupa cateva glume in legatura cu Newton, expresia aceea i-a disparut, si noaptea era salvata.
Eram obositi. Chiar foarte obositi. Si cand Bella a venit la biologie vinerea urmatoare la amiaza, stiam ca trebuie sa doarma putin. Ochii ei erau complet deconcentrati, rotindu-se incet in capul ei. Eu uteam sa prind o ora sau doua de somn dupa scoala in fiecare zi, dar parea ca Bella nu face asta. Ingrijorat ca ar putea intra pe teritoriul periculos, si luand in considerare profesorul inlocuitor pe care il aveam, am decis sa incalc una dintre regulile mele. Rupand o bucata de hartie din cartea cu schite in care desenam, i-am scris un bilet scurt.
O sa te trezesc. Spunea tot ce era de spus. Va intelege la ce ma refer.
L-am impaturit si l-am impins sub partea ei de masa cand nu se uita nimeni, toti prea ocupati cu libertatea oferita de absenta domnului Banner ca sa observe altceva in afara de conversatiile lor. L-a deschis incet, chinuindu-se sa citeasca cuvintele, inainte sa-l mototoleasca dand din cap aprobator, si apoi si-a intins ezitant capul acoperit de gluga jos pe masa.
Mi-am luat treaba foarte in serios, stiind exact cat de mult Bella nu vroia sa viseze. Asa ca am ascultat intens cum respiratia ei s-a incetinit intr-un ritm incet si constant. Dupa cateva minute am inceput sa aud sunetul moale, aproape sforait, pe care fata mea il facea intotdeauna cand dormea. Era cel mai linistit si mai calm sunet. Ma facea si mai obosit decat eram deja, dar m-am luptat sa stau atent, agatandu-ma de fiecare respiratie a ei… asteptand ca visul sa inceapa, si sperand foarte tare sa nu inceapa.
Dar a inceput. Patruzeci si cinci de minute mai tarziu, l-am auzit. Era o diferenta slaba intr-adevar; respiratia ei devenea sacadata… mai grea, si accelerandu-se de la minut la minut. Am luat asta ca un semn, si mi-am ridicat cizma de pe podea si am impins-o usor in piciorul ei fara sa-mi iau privirea de la cartea cu schite. Nimic. Mai tare de data asta, exact la fluierul piciorului.
S-a ridicat brusc, invartindu-si ochii inrositi in jurul clasei. Noroc ca in sala era galagie din cauza conversatiei si nimeni nu a observat deranjul. Si-a frecat ochii furioasa si mi-a trimis o privire plina de multumire, inainte sa-si scoata o carte din ghiozdan si sa o citeasca concentrata.
M-am simtit ca dracu` toata ziua. M-am gandit ca o sa ma prinda un fel de raceala cand am stranutat pentru a suta oara in ziua aia, bagand mana in ghiozdan sa caut servetele. Mi-am suflat nasul zgomotos, nebagand in seama cu adevarat oamenii care s-au intors sa se uite la mine. Doar le-am adresat o privire care spunea clar Duce-ti-va la dracu` toti.
Bella s-a uitat la mine prin valul ei de par pentru un moment cu o expresie concentrata pe fata, dar eu am continuat sa schitez. Doar o raceala, ce mare lucru. Asta se intampla cand petreci in noiembrie 5 ore pe noapte afara, in ploaia rece si cetoasa. A meritat.
Cand a sunat clopotelul, mi-am tarat fundul obosit, infrigurat si mucos afara din clasa si am decis ca ma simteam destul de rau incat sa merg acasa mai devreme. M-am intalnit cu Jazz pe hol cand mergea spre clasa lui si i-am spus sa mearga acasa cu Rose. El s-a uitat la mine de parca era pe cale sa se planga, inainte sa ia cu adevarat in considerare aspectul meu. A lasat prostia aia deoparte. Edward bolnav era Edward iritat.
Am mers intai pe la spital sa-i spun lui Daddy C care era treaba, si poate sa iau ceva pastile ca lumea. Trecand pe langa toate asistentele care isi stiau numele, m-am indreptat spre biroul lui Carlisle, fornaind si simtindu-ma ca dracu`, si decizand ca poate ar fi mai bine ca la noapte sa stau inauntru. Umerii mi s-au lasat putin cand m-am gandit la asta.
Carlisle s-a uitat la nasul meu rosu si la ochii mei inrositi si i-a aparut pe fata o expresie de cunoastere.
- Esti bolnav. A spus incruntandu-se in timp ce eu m-am asezat in scaunul lui de piele de cealalta parte a biroului. Eu doar am dat din cap aprobator spre el si mi-am suflat nasul, gemand de dezgust.
A zambit linistitor, dar a inceput sa-mi faca o multime de teste tampite, ingrijorat sa nu ma prinda iar gripa. Dupa multe ghionturi si impulsuri si multa rezistenta din partea mea, a concluzionat cu ceea ce deja stiam. Venea nenorocita de raceala. Multumesc foarte mult pentru inutilitate Daddy C. M-a trimis acasa cu niste medicamente si mi-am petrecut toata noaptea simtindu-ma mizerabil. Pentru ca eram bolnav, pentru ca nu era nicio nenorocita de cale sa ies toata noaptea in frig si umezeala, pentru ca pentru prima noapte din saptamana in care nu aveam sa-mi vad fata.

BELLA
Eram singura in bucatarie din nou sambata noaptea, cum eram de obicei inainte sa apara Edward. Ma uitam din cand in cand precauta pe fereastra, asigurandu-ma ca el chiar statea inauntru in seara asta, in timp ce mestecam in oala cu supa de legume. Stiam ca era bolnav. Rose i-a spus lui Alice dupa scoala cand a trimis o privire intrebatoare spre Jasper, stand ghemuit in Jeep-ul lui Emmet. Asa ca nu am fost surprinsa cand nu a aparut la chiosc noaptea trecuta. De fapt, eram incantata. Nu vroiam sa raceasca si mai tare din cauza sesiunilor noastre nocturne.
Aceasta ultima saptamana a fost divina. Edward a venit in fiecare seara cu iPod-ul lui, aratandu-mi o parte foarte personala a lumii sale. Adoram fiecare parte din ea. Adoram ca ii placea muzica clasica, desi daca vorbeai cu el nu aveai sa ghicesti niciodata asta. Adoram ca iubea atat de mult prajiturile mele si intotdeauna facea cumva sa-mi spuna asta. Adoram felul politicos in care pastra distanta fata de mine cand ascultam muzica, fara ca macar eu sa ii cer. Adoram faptul ca stia cand am avut un vis si aveam nevoie sa vorbesc despre asta. Adoram ca intotdeauna imi povestea si el visele lui si nu ma mai simteam asa o ciudata.
Avea defectele lui, bineinteles. Nu sunt complet oarba. Cateodata aveam impresia ca nu-mi spunea adevarul gol-golut. Era precaut in raspunsurile pe care mi le dadea, nevrand sa ma minta, dar in acelasi timp imi ascundea unele lucruri. Chestia cu Mike de exemplu… Stiam ca era ceva mai mult. Desi nu mi-as baga nasul niciodata. Pentru ca el niciodata nu ar face-o. Am vrut atat, dar atat de mult asta incat aproape ca ma sufocam, cand mi-a spus despre Jessica. Am avut un scurt moment de gelozie inainte sa-mi compun masca. M-am rugat ca el sa n-o poata vedea, dar mi-a fost frica ca a vazut-o cand se tot invartea pe langa subiect. Gandul ca el ar putea fi cu… paraşuta aia fara creier m-a facut nefericita. Nu era corect. Ca cineva ca Jessica Stanley putea fi cu Edward, dar eu eram fortata sa stau la patru metri distanta de el in fiecare noapte ca sa nu ma isterizez la atingerea lui. N-as putea niciodata sa fiu ceva de genul asta cu el. Cum ar spune Edward… ma irita.
Dar mi-am retinut comentariul sarcastic si amar pe care am vrut sa-l fac despre felul cum el s-ar putea descurca mult mai bine, si doar sa trec peste asta. Fiindca, chiar daca nu aveam aversiunea asta nebuneasca, cine spune ca va fi interesat oricum? Cand Edward este implicat, ar trebui sa iau ceea ce pot obtine. Si sunt foarte sigura ca Edward era mult mai deschis si mai sincer cu mine decat a fost vreodata cu Jessica Stanley. Asta este singurul lucru care m-a tinut sanatoasa la minte in noaptea aia, si faptul ca facea mişto de Mike.
Si vineri la scoala, si-a incalcat propria regula, si mi-a trimis un biletel intr-o clasa plina de oameni. Nu a fost prea mult. Dar ma facea sa ma simt bine stiind ca el ma urmarea prin scoala destul de indeaproape incat sa observe cat de epuizata eram. Probabil nu la fel de mult pe cat il urmaream eu pe el, dar… din nou… iau ce pot.
Dar el era acum bolnav, si eu nu m-am putut abtine san u ma simt usor responsabila. Bineinteles, nu l-am fortat eu sa petreaca timp cu mine afara in fiecare noapte, dar, dintr-un oarecare motiv m-am simtit cam rau. Si in timp ce ma indreptam spre intunericul din curtea din spate a Cullenilor, la peretele acoperit cu grilaj de sub balconul lui, purtand in spate un ghizdan vechi plin cu prajituri Caramel Conforts si supa fierbinte, gluga pe cap hoţeşte, mi-am spus ca asta este motivul pentru care fac asta. Ma simteam rau… chiar responsabila. Nu avea nimic de-a face cu faptul ca am alimentat fara rusine nevoia de a-l vedea in ultimele treizeci si doua de ore. Nu ca nu tin socotealat sau altceva. Sa ma asigur macar ca e bine. Adica, sigur, Carlisle era doctor, dar cateodata ai nevoie de mai mult decat medicina ca sa te faci bine. Si tinerea lui Edward in casa cu siguranta se lipsea de acest tip de ingrijire.
Asa ca stateam sub balconul lui uitandu-ma la ferestrele luminate, tensionata, agitata si incantata ca aveam sa-l vad din nou. As putea sa faca sta. Pot sa fac asta. L-am vazut pe Edward facand asta de multe ori inainte, asa ca doar va trebui sa ii urmez exemplul. Agitata, mi-am pus piciorul pe grilaj, testand daca este destul de puternic incat sa sustina cele patruzeci si opt de kilograme ale mele, si am inceput incet sa ma catar, simtindu-ma din ce in ce mai patetica cu fiecare pas care ma aducea mai aproape de balconul de la etajul al treilea. Cu cine naiba incerc sa glumesc? Am lasat patetismul acum cateva zile.
M-am catarat mai sus, aproape de balcon si m-am simtit si mai tensionata cand inima imi bubuia zgomotos in piept. Mi-era frica sa ma uit in jos, asa ca nu m-am uitat, doar am continuat sa ma catar. Parea ca e mai inalt decat mi se paruse cand eram pe pamant.
In sfarsit, am ajuns la balconul lui si m-am urcat putin mai sus ca sa-mi fac niste spatiu sa trec peste grilaj. Ridicandu-mi piciorul peste grilaj cat de incet am putut, piciorul meu a atins gentil podeaua balconului. Am expirat lung cand mi-am lasat toata greutatea pe podea. Incet, mi-am ghidat piciorul stang peste grilaj, si in cele din urma stateam in balconul lui Edward Cullen. M-am indreptat spre usile frantuzesti care dadeau spre camera lui. Aveau o cortina trasa, asa ca nu am putut vedea nimic inauntru.
Dintr-o data am inceput sa ma panichez. Cuvintele lui Edward imi rasunau zgomotos in cap, alegandu-si un moment destul de prost sa-si faca loc in memoria mea. Tendinte prostesti de hartuire. M-am strambat la mine insami cand am intins un pumn spre usile de sticla. Injurandu-ma pe mine si tendintele mele prostesti de hartuire, am batut usor cu articulatiile degetelor in sticla, si m-am dat inapoi, tinandu-mi respiratia. Mi-a luat un moment sa ma gandesc cat de rau putea fi daca saream de aici. Apoi am realizat umilirea pe care aveam sa o simt daca, caderea nu ma omora, si maine dimineata ma va gasi Dr. Cullen cand se va uita pe fereastra de la bucatarie. Dintr-o data parea mai intuneric afara. Puteam simti intunericul sufocandu-ma in timp ce asteptam ca Edward sa raspunda la usa.
Deodata, una dintre usi s-a deschis brusc, facandu-ma sa tresar. Am ramas cu gura usor deschisa de soc in timp ce ma holbam nestanjenita la Edward stand in cadrul usii. Ochii lui erau o combinatie intre confuzie si soc, si arata ingrozitor. Nasul lui drept perfect era acum rosu si lucios, si avea o patura stransa in jurul lui. Parul lui era si mai dezordonat decat de obicei, si era neobisnuit de palid.
Stand acolo in balconul lui, in aerul rece si umed, frangandu-mi agitata mainile, am realizat ca trebuie sa fac ceva, si inca repede. El doar se uita la mine cu o expresie de necitit pe fata.
- Bella? A intrebat ragusit.
Am tresarit la sunetul vocii lui nazale, ingrosate. Neavand destula incredere in mine sa vorbesc, mi-am tras geanta in fata si am cautat in ea rapid, scotand afara bolul mare acoperit, cu supa inca fierbinte. I-am intins-o cu capul jos, simtindu-ma ca o fata de 4 ani care ii arata taticului un desen vulgar pe care l-a desenat, uitandu-ma la cizmele mele ude.
Dupa un moment, am simtit ca bolul a fost luat din mainile mele, asa ca m-am uitat in sus. Si aproape m-am prabusit de usurare cand Edward si-a intors o parte a gurii sale intr-o jumatate de zambet si a ridicat o spranceana la mine. Expirand, am decis ca ar trebui sa profit de ocazie ca sa-mi explic prezenta aici. Dar uitandu-ma in ochii verzi profunzi si intensi ai persoanei din fata mea, am spus cel mai rau lucru posibil.
- Promit ca nu am tendinte prostesti de hartuire.
Am trantit-o inainte sa detin destul control incat sa ma opresc. Imediat, fata mea a devenit fierbinte. Oh, sper ca glumesti cu mine…
Edward a stat nemiscat pentru un moment, inainte sa-si arunce capul pe spate intr-un ras ragusit. Dezbateam daca asta este un semn bun sau nu, asa ca am stat nemiscata, asteptand ca el sa-si stapaneasca rasul. Sperand ca pe seama Jessicai Stanley, si nu a mea.
In cele din urma a incetat si s-a uitat in jos la mine, ochii plini de o bucurie usoara si amuzament.
- La naiba, Bella. Asta-i prima data in ultimele doua zile cand rad.
A spus el prin gatul ragusit, inainte sa intre inapoi in camera si sa spuna peste umar:
- Misca-ti fundul inauntru inainte sa te imbolnavesti si tu.
Cu un zambet atat de larg incat am crezut ca o sa mi se franga fata in jumatate, am intrat in caldura dormitorul luminat al lui Edward, inchizand usile de sticla in intunericul din spatele meu

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

11 Re: Wide Awake la data de Dum Feb 14, 2010 11:40 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
7. Bittersweet Butterscotch

BELLA
Lui Edward i-a placut supa de legume. Foarte mult. Am stat pe canapeaua lui de piele, uitandu-ma complet fascinata cum el consuma gradual intreg bolul cu supa, in mijlocul patului sau mare, inca invelit in patura. Parea ca n-a mancat de cateva zile. Acest gand m-a facut sa ma incrunt. Am inspectat inca o data camera lui din locul in care stateam, observand gramada de servetele care dadeau pe dinafara cosului de gunoi de langa pat. Camera era putin mai dezordonata decat ultima data cand am fost aici. Mai multe haine si hartii si carti aruncate neglijent. M-am simtit ridicol intrusa, catarandu-ma pur si simplu in camera lui ca si cum nu era o invazie extrema a intimitatii.
Simtindu-ma jalnic din cauza comportamentului meu, am decis sa fac ceva ce probabil il va infuria mai mult.
- Imi pare rau ca am dat buzna asa aici. Mi-am cerut scuze incet. Eram doar ingrijorata ca esti bolnav si toate alea.
Capul lui Edward s-a ridicat brusc de la bolul lui cu supa si si-a ingustat ochii înroşiţi spre mine.
- Am spus eu ceva in legatura cu asta?
A spus el ragusit, incercand sa sune manios si enevat, dar iesind extrem de nazal. Colturile buzelor mele s-au ridicat putin ca raspuns la hilaritatea cu care durul Edward Cullen parea mai mult o fetita de doisprezece ani. Si-a inmuiat expresia fetei si si-a dat ochii peste cap la amuzamentul meu, in timp ce s-a intors spre bolul cu supa.
- Nu ma supar. Supa este al naibii de delicioasa. Plus ca, m-am simtit rau ca te-am lasat sa stai singura afara noaptea trecuta. S-a incruntat.
Am continuat prin a-i spune ca stiam ca nu va veni, si ca va sta in casa, ceea ce a parut ca-l consoleaza putin. Asa ca am continuat sa ma uit la el cum devoreaza supa, si nu am putut sa trec peste teama irationala ca Edward nu era ingrijit corespunzator.
- Carlisle nu-ti face niciodata supa sau ceva?
Am intrebat, cerand mai mult decat ar fi trebuit, dar incercand sa scap de grija irationala pe care o simteam.
Edward a marait la lingura lui si a ridicat din umeri.
- Mi-a adus niste mancare de la spital, dar e rea ca naiba.
Am dat din cap cu intelegere. Mancarea de la spital si cu mine avem de asemenea o istorie lunga.
- Carlisle e un bucatar foarte prost. Si probabil sunt singura persoana de pe planeta care o poate strica atunci cand o incalzesc. A chicotit incet, apoi a inceput o tuse usoara care m-a facut sa tresar.
Dar moralul meu era usor ridicat. Edward nu a avut pe nimeni in viata lui care sa-i faca mancare buna, sau care sa-i aduca supa cand e bolnav. Pana acum. Am zambit putin. Acesta era un lucru pe care-l puteam face cu placere pentru Edward… si inca bine. Cand a terminat supa, am scos din ghiozdan cutia cu prajituri si i-am aruncat-o pe pat. Ochii i s-au luminat putin la vederea lor, si asta m-a facut sa zambesc. Ii placeau prajiturile mele.
Ne-am stabilit intr-o versiune mai extinsa a rutinei noastre, stand in camera lui in loc de chiosc, destul de confortabil. Mi-a aruncat iPod-ul, anuntandu-ma despre albumul nou pe care il avea. L-am iubit, bineinteles, dand din cap odata sunetele dure ale tobelor si la sunetul usor industrial al muzicii, cu un zambet.
N-am realizat cat de mult mi-a lipsit noaptea cu Edward pana in momentul acela, stand pe canapeaua de piele si uitandu-ma la el cum schita linistit ceva in cartea lui, in timp ce vorbea cu mine despre ultimul cel mai nou album achizitionat. A fost a doua oara cand l-am vazut fara jacheta lui neagra de piele, si chiar daca arata rau cu nasul rosu si fornaind aspru, tot era minunat. O suvita de par ii cadea peste ochi, si degetele mele erau cat pe ce sa faca gestul cel mai patetic si enervant, vrand sa o puna la loc.
Am petrecut toata noaptea in felul acesta. Eu nu m-am miscat din locul meu de pe canapea, inca simtindu-ma usor jenata ca i-am invadat intimitatea, el schitand si vorbind cu mine pe acelasi ton nazal demn de mila.
In cele din urma am intrat in alerta cand am privit ceasul lui Edward de pe masa de langa pat, si am realizat ca au trecut cinci ore. Era uimitor cum zbura intotdeauna timpul cand eram cu el noaptea, discutand atat de linistit. Cu un suspin, mi-am ridicat ghiozdanul si m-am ridicat si eu de pe canapea, mi l-am pus in spate si mi-am pus si gluga. Edward parea aproape la fel de dezamagit ca mine de plecarea mea cand s-a uitat in sus din cartea cu schite.
- Trebuie sa plec acum, inainte sa se trezeasca Esme, dar… o sa vin maine cu mai multa supa? Am intrebat agitata mai mult ca o intrebare decat ca o delcaratie, jucandu-ma cu manecile hanoracului meu.
El a zambit putin inainte ca fata lui sa cada.
- Nu stiu cum ma simt in legatura cu ideea ca tu escaladezi trei etaje.
Cand a vazut fata mea tipator de dezamagita, a adaugat:
- Adica, n-o sa mi-o iert niciodata daca te ranesti facand asta.
Gandul ca Edward era protector in legatura cu siguranta mea aproape m-a facut sa ametesc, dar mi-am comprimat incantarea dandu-mi ochii peste cap spre el.
- Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine. Am spus batjocoritor fluturandu-mi mana. Ar fi trebuit sa ma vezi, eram ca o profesionista. Am adaugat mandra, batand cu palmele peste spatele meu si balansandu-ma pe calcaie.
Edward a chicotit incet, scuturand dezaprobator din cap.
- Ei bine, atata timp cat modurile mele juvenile de delincventa te corup in siguranta, nu ma supar.
I-am zambit, fericita ca vroia sa ma intorc, si m-am intors spre usa, inainte sa-mi treaca ceva prin minte.
- Hei, am spus, intorcandu-ma spre el. Care e culoarea preferata a lui Jasper?
Am intrebat misterioasa cu un ranjet pe fata. Edward si-a ridicat sprancenele intrebator spre mine, dar eu doar am asteptat, cu mana pe manerul usii.
- Verde. A spus incet, ingustandu-si ochii.
Am dat din cap aprobator si m-am intors, fluturand mana in urma mea.
- Mersi, ne vedem maine!
Am chicotit amenintator cand am iesit pe usile fratuzesti si apoi in balcon. Am inceput sa cobor pe grilaj cu pricepere spre surprinderea mea, ajungand pe pamant cu un “buf” usor. Era cumva ciudat, uitandu-ma in intuneric, sa fac ceva atat de… rau. Mi-am scuturat capul si m-am intors acasa cu moralul ridicat, stiind ca Edward era bine.

Esme mi-a facut sugestii subtile toata saptamana in legatura cu Ziua Recunostintei. La inceput n-am inteles, dar in dimineata asta au venit toate deodata.
- Deci…
A inceput Esme neglijent, in timp ce se uita intr-o revista cu design-uri interioare, stand pe canapeaua de langa mine.
- Vrei sa gatesti pentru Ziua Recunostintei, draga mea? A intrebat.
Am aprobat din cap cu entuziasm cand si-a ridicat privirea din poala. N-am avut niciodata sansa sa fac ceva atat de fastuos. Si o sarbatoare cu Alice sigur era extravaganta in vreun fel. Deja aveam tot felul de idei de retete noi.
- Asta e bine. A spus ea, inca rasfoind revista. Eu am gatit anul trecut.
A continuat ea pe un ton plictisit. Prea plictisit.
- I-am invitat pe Culleni. A ridicat ea din umeri. Bineinteles ca sunetul numelui aceluia mi-a captat toata atentia.
- Chiar? Am meditat eu in liniste, incercand sa mi-l imaginez pe Edward stand la masa din sufragerie pe care niciodata nu o foloseam, stand in fata lui Alice si urand fiecare secunda din ea.
- Da, a fost dragut. A zambit ea, si avea o stralucire melancolica in ochii ei caprui.
- Bine… Am spus incet, neintelegand de fapt ce a vrut sa zica.
S-a reintors la rasfoit dupa ce si-a scuturat capul de la orice isi amintise ea ce o facuse sa zambeasca.
- Esti total impotriva sa-i invitam din nou?
S-a uitat la mine cu o expresie precauta.
- Nu vreau sa te fac sa te simti inconfortabil. A intrebat ea cu ochii stransi, lasati la capete.
Oh. OH! Era ingrijorata ca vor fi barbati in casa.
- Oh, Esme. Am respirat, inchizand ochii si scuturandu-mi capul. Te rog nu schimba nicio traditie de sarbatori din cauza mea. Am rugat-o in soapta.
Mi-a luat mainile in ale ei, uitandu-se in jos la ele cu mila. Din nou asta?
- Nu fi ridicola, draga mea. Esti de departe mai importanta pentru mine decat orice traditie stupida. A soptit suav.
Intotdeauna ma face sa zambesc cand imi arata felul acesta de afectiune. Era rar pentru mine sa primesc orice fel de afectiune.
- E in ordine, Esme. Nu ma deranjeaza. Am spus cu un zambet convingator.
N-o sa las iesirile mele sa o afecteze pe Esme in felul acesta. Ii vroia pe Culleni aici de Ziua Recunostintei. Si s-ar putea sa vina si Edward. Asta era destul de incurajator pentru mine. S-a uitat sceptic, asa ca am adaugat cu cat entuziasm era in stare creierul meu obosit:
- Plus ca, gandeste-te la toata mancarea pe care o voi putea face cu Emmet aici. Am chicotit, imaginandu-mi-l manacand doi curcani de unul singur.
Cu un oftat lung, mi-a batut mana cu dragoste si a aprobat din cap, intorcandu-se la activitatea ei lenesa de duminica.
In dupa-amiaza aceea, Alice m-a supus tipului sau preferat de tortura hedonista. Cumparaturile. Chiar nu as fi mers, dar inca erau destule lucruri esentiale pe care trebuia sa mi le procurez de cand m-am mutat in Forks. Asa ca mi-am petrecut aproape toata dupa-amiaza urmand-o in jurul mall-ului din Port Angeles, tarandu-mi picioarele obosite dupa mine. Incepeam sa ma legan din nou, si-mi era teama ca va trebui sa dorm putin cand ajung acasa. Cel putin o ora.
Mergeam cu gluga pusa, si capul in jos, evitand pe toata lumea din jur, si multumindu-i tacut lui Alice ca a ales ziua cea mai putin aglomerata a saptamanii pentru a ma pune sa fac asta, cand s-a oprit in fata unui magazin, lasand sa-i scape un tipat mic. Cunosteam sunetul ala destul de bine. Era jacheta perfecta, sau topul perfect, sau pantofii cu tocuri perfecti. M-am uitat in sus spre vitrina si am vazut ca era de fapt fusta perfecta. Asa ca am stat in cabina de proba cu ea, fericita macar de izolare, cand a iesit din cabina si m-a intrebat ceea ce am asteptat toata ziua.
- Ce culoare arata cel mai bine,Bella? A intrebat ea, purtand fusta scurta plisata si vulgara, si tinand doua pulovere identice ca aspect in fata mea ca sa le inspectez. Am ranjit automat cand am vazut ca una dintre ele era verde.
- Verde. Cu siguranta verde. Am raspuns increzuta cu o aprobare din cap.
Ea a fost putin luata prin surprindere de interesul meu nou descoperit in alegerile ei la cumparaturi, cand de obicei dadeam din umeri la intrebarile ei; dar a aruncat-o pe cea rosie pe locul de langa ea si s-a imbracat cu cea verde. A trebuit sa-mi fortez buzele sa stea impreuna ca sa-mi stapanesc chicotitul care vroia sa evadeze atunci cand a imbracat puloverul. Era stramt. Foarte, foarte stramt. Si sanii ei erau usor turtiti, terminandu-se cu un decolteu in forma de V pe gatul ei. Eram sigura ca expresia lui Jasper cand se va uita la asta va fi nepretuita.
Multumita de alegerile ei, ea a mai luat niste haine stramte verzi ca sa se potriveasca cu bluza, ceea ce m-a facut sa zambesc si mai mult. Dar in timp ce ieseam din cabina de proba, imaginea fetei mele intr-o oglinda m-a facut sa ma opresc, omorandu-ma in ganduri. Aveam aceeasi blugi simpli negri, acelasi hanorac negru ca intotdeauna. Ascunzandu-ma. O necesitate care pentru mine a fost intotdeauna in regula. Dar pentru prima data, mi-as fi dorit sa nu fi fost in regula. Mi-as fi dorit sa fiu ca Alice doar o data; privindu-i reflexia in oglinda, incercand sa gasesc exact lucrul care ar face-o sa fie remarcata de un baiat. Si stiind ca toata aranjarea si dichiseala ei precauta va avea efect, si Jasper va lesina dupa ea la prima vedere. Familiara amaraciune la faptul ca nu va putea niciodata fi acest lucru infiltrat in comportamentul meu, si nefamiliara gelozie pe Alice pentru ca era in stare sa se poarte ca o adolescenta normala.

Dispozitia mea amara nu s-a diluat prea mult cand ma aflam sub balconul lui Edward in noaptea aceea. Aveam vechiul meu ghiozdan incarcat cu mai multa supa fierbinte si prajituri, si de data asta am adaugat si un termos cu ceai fierbinte de plante pentru gatul inflamat al lui Edward si un sandwich ridicol de mare facut la gratar… doar in caz ca supa nu era de ajuns sa se sature. Acesta era singurul lucru pe care il aveam. Nu puteam sa ma imbrac si sa-l impresionez cu trupul meu sau cu abilitatile mele de flirt, dar puteam cu siguranta sa-i fac mancare buna. Si daca primeam macar un zambet de la el, era de ajuns pentru mine.
Asa ca m-am catart din nou pe grilaj, atat de silentios cat am putut, multumita ca am dormit azi o ora si jumatate si ca acum nu ma mai leganam. Am imitat miscarile de noaptea trecuta perfect, si m-am aflat in perfecta siguranta in balcon exact la miezul noptii.
Cand Edward a deshcis usa, arata putin mai bine decat noaptea trecuta. Parul lui era inca in dezordine, si inca nu se barbierise, dar nasul lui era roz in loc de rosu, si ochii lui mai putin inrositi, desi inca avea cearcanele familiare in jurul lor. Mi-a trimis un zambet mic si s-a dat la o parte ca sa pot intra.
Odata ce usa a fost inchisa, m-am indreptat spre locul meu pe canapea si am inceput sa despachetez bagajul, stand in picioare si punand tot la marginea patului lui Edward, unde stiam ca avea sa manance din nou, inainte sa ma asez din nou pe canapeaua de piele.
- Sa fiu al naibii, Bella. Ai adus toata bucataria?
A chicotit in timp ce s-a asezat in mijlocul patului sau si a inceput sa le analizeze pe toate. Vocea lui a pierdut aproape tot sunetul nazal, dar inca era putin ragusita.
Mi-am dat ochii peste cap, desi eram putin jenata.
- Imi place sa gatesc noaptea cand sunt plictisita. Ma tine ocupata. Mai bine ti-o aduc tie decat sa o las sa se strice.
Am ridicat din umeri, incercand sa fac sa sune ca si cum n-am nimic mai bun cu care sa-mi ocup timpul. Ceea ce era complet adevarat.
Dar atentia lui Edward era deja distrasa caci incepuse sa manace supa si sandwich-ul cu un entuziasm evident care a sters toata amaraciunea pe care am simtit-o mai devreme in timpul zilei. A inceput sa mormaie multumit, spunandu-mi cat de delicios era totul… si adaugand prin propria alegere destul de plina de injuraturi colorate, care sa sublinieze faptul. Asa ca eu doar l-am privit mancand cu un zambet mic, lasand placerea incantarii lui la ceea ce eu am facut pentru el sa ma invaluie. Ia asta, Stanley.

EDWARD
Ea ma privea cum mancam. In mod normal asta m-ar fi stanjenit, dar fetei mele ii placea sa ma priveasca cum ii mancam mancarea. Asta o puteam spune. Si eu eram cu siguranta incantat sa o mananc. Mi-a fost foame, simtindu-ma prea nenorocit ca sa depun efortul necesar pentru a-mi gati ceva. Si, la naiba, Bella putea gati. Asa ca am inceput sa infulec tot, neascunzand cat de mult imi placea, si aruncand cate un “Sa fiu al naibii” din cand in cand.
M-am simtit teribil toata sambata. Imi era frica ca Bella m-a asteptat afara la chiosc, dar cand am iesit pe balcon vineri noaptea parea gol. Nu am vrut sa creada ca o abandonez sau ceva. Dar adevarul era… chiar ma simteam ca dracu`.
Asa ca atunci cand am auzit bataia in usa de la balcon, n-aveam habar la ce sa ma gandesc. Am raspuns, partial asteptand sa bat fundul cuiva, si vrand sa fac ceva atat de fizic solicitant cat se poate in actuala mea conditie. Dar cand am deschis usa, ea era acolo. Toata mirosind a prajituri, si parul castaniu, si roseala adorabila a naibii. Parea atat de agitata si jenata; n-am putut sa ma abtin cand am chemat-o inauntru fara sa ezit prea mult. A mai fost in dormitorul meu inainte, asa ca eram oarecum mai linistit in legatura cu asta. M-a surprins felul in care era ingrijorata de sanatatea si de bunastarea mea. Bella avea partea aceasta maternala de a avea grija, de care n-as fi stiut niciodata ca exista. Fata mea vroia sa aiba grija de mine. Gandul m-a facut sa zambesc. Eram cu adevarat ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Si pentru ca eram, am fost speriat ca dracu` ca o sa-si rupa gatul catarandu-se pe grilaj in seara asta. De fapt, m-a tinut treaz numai gandindu-ma la asta. Ceea ce era un lucru bun si rau in acelasi timp. Dar iat-o aici, complet nevatamata, surprinzandu-ma cu talentul ei de a escalada trei etaje ale unei vile.
- Deci, ai de gand sa imi spui de ce m-ai intrebat despre culoarea preferata a lui Jasper?
Am intrebat inainte sa-mi umplu gura cu o alta lingura plina cu supa. Era de-a dreptul curios. Stiam ca avea ceva de-a face cu Alice. Bella statea pe canapea din nou, in fata patului, in timp ce eu mancam.
- Daca o sa mergi maine la scoala, o sa vezi.
A ranjit conspirator. Aveam sentimentul ca nu avea sa-mi explice mai mult, asa ca am decis s-o las balta si sa astept rabdator. Am dat din cap aproband, indicand ca o sa merg la scoala maine. Nu ma simteam complet refacut pentru asta, dar sa stau in casa toata ziua era plictisitor ca dracu`.
Odata ce am terminat cu cina mea de la miezul noptii, m-am simtit satul, si ceaiul de plante mi-a calmat gatul mai mult decat ma asteptam. Am avut conversatii usoare dupa asta, la fel ca noaptea trecuta. Camera mea era mai confortabila decat chioscul. Era de asemenea mai clad, mai uscat, si destul de luminos incat sa schitez in timp ce vorbeam… ceea ce speram ca nu este nepoliticos din partea mea; daca era, niciodata n-a facut vreun comentariu despre asta. Bella parea ca se simte usor mai confortabil in micul ei ungher pe canapeaua mea. La inceput era incordata, presupun ca din cauza ca era la miezul noptii in camera unui adolescent, singura cu el. De asta eram sigur ca era bine sa stau in mijlocul patului meu. N-o sa stric totul saptamana asta. Regulile erau in plin efect.
Bella este singura fata pe care am lasat-o vreodata in dormitorul meu. Chiar si cand am umblat de cateva ori cu fete, era tot timpul in Volvo. Ambele experiente au avut un rezultat diferit, nopti foarte ciudate petrecute cu Jazz.
Fredonatul Bellei m-a smuls din amintiri. Cand m-am uitat in sus de la cartea cu schite, avea capul sprijinit de spatarul canapelei, ochii inchisi, cu un zambet mic jucandu-i in coltul buzelor. Arata atat de linistita in momentul acela de parca dormea; o mana se juca cu o suvita lunga de par, care era destul de lunga incat aproape ii atinga poala, cealalta tinand iPod-ul meu, odihnindu-se langa ea canapeaua de piele, in timp ce firul lung si alb al căştii se ridica din poala ei, disparand in parul ei. Fredonatul ei era delicat si linistit. La fel ca sforaitul ei. Dar nu am spus nimic, doar am zambit si am continuat sa schitez.
- Cred ca Esme o sa-l cheme pe Dr. Cullen la noi de Ziua Recunostintei. A spus Bella cu o voce moale.
Ochii ei erau deschisi acum, dar capul ei era inca spijinit de spatarul canapelei. Eram destul de sigur ca matusa ei avea o mica pasiune pentru Daddy C, dar asta parea sa se intample cu majoritatea femeilor de varsta lui. De fapt, motivul pentru care el uraste numele Daddy C este pentru ca este una dintre poreclele pe care asistentele obisnuiesc sa-l strige. Tot ce a trebuit a fost s-o aud o singura data. N-o sa-l las niciodata sa traiasca cu asta.
- A facut acelasi lucru anul trecut. O sa mearga. Nenorocitul nu poate rezista unei pasari de curte bune.
Am ridicat din umeri si mi-am continuat schita.
- Emmet a mers cu Carlisle anul trecut, dar eu am stat in camera mea.
Nu era nicio nenorocita de cale prin care sa intru in Casa Durerii la Brandon.
- Vei veni? A intrebat cu un ton plin de speranta.
Mi-am oprit creionul la jumatatea desenului. O sa merg? Trei ore stand la masa in fata lui Brandon, ea uitandu-se urat la mine. Trei ore privindu-l pe Em indopandu-se ca un grizzly iesit de la hibernare. Trei ore evitand-o pe Bella mai mult decat la scoala. Trei ore probabil mancand cel mai bun curcan blestemat din Washington… daca gateste Bella. Si probabil ca ea gateste.
- Mda, nici eu nu pot sa rezist unei pasari de curte bune. Am mormait, dandu-mi ochii peste cap.
Si-a ridicat un colt al gurii intr-un zambet stramb si a inchis ochii din nou. Fata asta o sa fie moartea mea.

Bella a plecat in dimineata asta la aceesi ora ca de obicei, trimitandu-mi un zambet si facandu-mi cu mana in timp ce iesea in balcon. N-am dormit prea mult in week-end. Daddy C mi-a dat medicamente pentru raceala numai in timpul zilei, asa ca eram capabil sa stau treaz mai usor. Stiam ca o sa platesc pentru asta. Experienta mi-a spus ca atunci cand ma culc, va fi lung si greu… si intens.
Dupa un dus ridicol de fierbinte, am plecat la scoala cu cutia de prajituri pe care mi le-a facut fata mea. O privire spre cutie in drumul spre usa mi-a aratat ca erau Bittersweet Butterscotch. Am zambit in timp ce mergeam spre Volvo. Intotdeuna imi placeau numele nebunesti pe care le dadea prajiturilor ei. Erau al naibii de ciudate.
Jazz astepta rabdator ca de obicei in curba cand am parcat. Inca mai fornaiam, dar fara sa stranut.
- Imbolnaveste-ma, si o s-o chem pe Stanley sa-i spun ca ai nevoie de o baie cu buretele, ticalosule. A exclamat Jasper cand a intrat in masina, inchizand usa dupa el.
M-am cutremurat si i-am trimis o privire taioasa. Nu e cool deloc.
El a ras si si-a ridicat mainile in aer.
- Spuneam si eu asa, omule.
Am continuat sa conduc cu o expresie acra pe fata. Jazz era singurul motiv pentru care Fantomele trecutului rau si nenorocit existau, in primul rand.
El a incercat sa “ma scoata din cochilia mea” anul trecut. Toata perioada aia de opt luni mi-a facut reputatia proasta pe care o am in orasul asta. Gasea cele mai nebunesti petreceri posibile si ma ducea la ele, oferindu-mi descreieratele locale, in timp ce ele isi indesau in fata mea decolteul si orice drog posibil. Am facut o gramada de porcarii stupide datorita lui Jazz si petrecerilor lui. De exemplu cocaina… si Stanley… si cocaina cu Stanley. Eram nou si impulsiv, si cautand un drog bun care sa ma tina treaz. Asa ca ele m-au obligat incantate.
Ca rezultat, mi-am pierdut virginitatea cu Lauren Mallory in locul pe care Jasper il ocupa momentan, in prima zi ca student in anul al doilea. Nu a fost asa de rau. Mallory a inteles pentru ce era. Doar sa ne-o tragem. Nu mi-a mai vorbit niciodata, ceea ce era bine… pentru ca oricum n-avea nimic intersant de spus. Intreaga usurare a acestei situatii mi-a dat un fals sens la sigurantei cand m-am trezit tragandu-i-o tarfei aleia bolnave Stanley in scaunul din spate, cinci luni mai tarziu. Neavand nevoie s-o spun, intreaga experienta mi-a calmat instinctul de a o trage cuiva. Nu m-am mai atins de chestia asta. Sau de Stanley. Si dupa ce l-am convins pe Jazz ca lui Brandon nu i-ar place tipii care consuma droguri, a renuntat sa ma mai scoata prin lume, optand in loc de a asta sa stea in week-end-uri acasa, rugandu-se ca Rose sa aiba un musafir peste noapte.
Si asta a fost in regula din partea mea. Eram de departe mai multumit sa stau in dormitorul meu sa vorbesc cu Bella despre nimic si despre tot in acelasi timp. Ea era cu siguranta noul meu drog. Numai pentru drogul asta nu as putea fi arestat daca Brandon afla despre asta. Sa speram…
- Oh, sa fiu al draculul…
A respirat Jasper cu o voce zapacita in timp ce parcam in locul meu obisnuit. I-am urmarit privirea pana la Porsche-ul lui Brandon, unde ea inchidea usa dupa ce a iesit. Maxilarul mi s-a deschis. Bella era buna. Artist orchestrator. Brandon statea acolo in parcare, cu parul ei negru tepos, fusta scurta, cu un slit nerusinat, purtand culoarea preferata a lui Jazz peste tot pe picioarele si pieptul ei. La naiba, era aproape destul ca sa ma excite pe mine. Si asta spune foarte multe.
Am chicotit si am iesit din Volvo, lasandu-l pe Jazz in masina, cu o carte acoperindu-i poala.

La pranz Jazz avea cea mai incordata expresie pe care am vazut-o pe fata lui de obicei calma. M-am asezat la locul meu la masa cu un ranjet. De ce n-a facut-o inca? Ce naiba astepta? Moartea din cauza erectiei?
A observat cum mi-am dat exasperate ochii peste cap, si mi-a trimis o privire taioasa. Aveam des conversatii din astea, amandurora fiindu-ne frica sa nu spunem prea mult despre ceva ce celalalt nu trebuia sa stie. Privirea pe care mi-a trimis-o spunea La naiba, sa nu incepi iar cu mine. Asa ca n-am inceput. Se va intampla in cele din urma. Era prea mult incat libido-ul lui sa poata suporta.
Mi-am pescuit cutia cu Bittersweet Butterscotch, amintindu-mi sentimentul pe care il aveam cand mancam dezgustatoarea pizza in timp ce o priveam pe Bella bucurandu-se de prajiturile ei, si am inceput sa le mananc cu un suspin multumit.
Dar aici am dat-o in bara, pentru ca Jazz se holba la cutia mea Ziplock cu o doza inacceptabila de curiozitate. A ridicat o spranceana la mine, si eu m-am oprit din mestecat. M-am gandit ca as putea sa mint si sa-i spun ca Esme mi-a dat prajiturile, dar el n-ar crede niciodata prostia asta. Asa ca i-am intors privirea.
Las-o balta.
Si sovaielnic, a facut-o. Pentru ca in felul acesta faceam noi. Asa ca am continuat sa mananc nenorocitele prajituri minunate, cateodata indepartand firimiturile de pe jacheta mea de piele, bucuros ca Jazz stia cand sa-si tina gura inchisa. Si-a invatat lectia anul trecut.

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

12 Re: Wide Awake la data de Mier Feb 17, 2010 3:39 am

Loren.

avatar
Para-Master
Para-Master
ma fascineaza pur si simplu.e atat de captivant:x.

Vezi profilul utilizatorului

13 Re: Wide Awake la data de Lun Feb 22, 2010 12:52 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
stiu:x eu aproape l-am terminat:x mai am inca 3 capitole plus un epilog si dupaia ma pun sa-l citesc in engleza:))

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

14 Re: Wide Awake la data de Lun Feb 22, 2010 12:53 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
8. Triple Toffee Twilight

EDWARD
Esme nu a pierdut timpul. Cand Carlisle a ajuns acasa de la serviciu ne-a chemat pe mine si pe Emmet in biroul lui. N-am fost surprins cand ne-a intrebat daca vrem sa iesim la cina de Ziua Recunostintei, in ziua urmatoare. Dar au fost amandoi foarte surprinsi ca eu am acceptat invitatia. Din fericire, amandoi si-au tinut gurile inchise.
Exact cand eram pe cale sa-mi ridic fundul obosit si smiorcait de pe scaunul din fata biroului lui Carlisle, ne-a pus pe amandoi sa ne asezam inapoi. Am alunecat inapoi pe scaunul de piele si am ridicat o spranceana la el. Ochii lui erau incordati la colturi cand si-a dat ochelarii jos.
- Nepoata lui Esme tocmai s-a mutat aici din Phoenix.
A inceput el, dintr-un oarecare motiv uitandu-se doar la mine.
- Probabil ca nu o cunosti atat de bine ca Emmet, Edward. Dar… trebuie sa ai foarte mare grija in preajma ei.
Aproape am suierat. N-o cunosc atat de bine ca Emmet? Daca ai sti tu. Dar a trebuit sa pastrez aparentele, asa ca am facut afisat o expresie inocenta de curozitate.
- Se simte foarte inconfortabil in preajma oamenilor si nu-i place sa fie atinsa.
S-a incruntat. Aproape am suierat din nou. Dar am putut aprecia compasiunea lui pentru… situatia ei, asa ca doar am dat din cap a neintelegere si m-am intors in camera mea s-o astept pe fata pe care “n-o cunosc asa de bine ca Emmet”.
Am luat mai multe medicamente pentru raceala, chiar daca probabil nu mai aveam nevoie de ele. M-a tinut destul de atent incat sa functionez. Probabil ca de cand m-am imbolnavit am dormit in total patru ore. Ceea ce chiar ma epuiza. Chiar am incercat sa ma culc din nou sambata, dupa ce m-am trezit dintr-un alt vis. Dar pur si simplu n-am putut. Puteam sa-mi simt creierul facut terci. Lucrurile erau mai greu de tinut minte, si chiar am uitat intreaga lectie de trigonometrie de astazi. Mi s-a mai intamplat numai de cateva ori inainte. Imi fortam limitele. Era tampit si stupid, si nu era absolut nimic ce as putea sa fac in legatura cu asta.
Eram obosit. Si nu doar din cauza somnului. Obosit sa fiu obosit. Obosit sa ma straduiesc constant sa trasez linia dintre realitate si inconstienta si niciodata sa nu fiu capabil sa experimentez pe deplin niciuna dintre ele. As da orice doar sa ma simt normal din nou. Sa fiu in stare sa merg undeva si sa am capacitatea de a observa tot ce se intampla in jurul meu. Eram obosit. Si complet terifiat la gandul ca n-o sa am niciodata sansa sa fiu altfel.

Mi-am facut curat in camera in seara asta. M-a tinut ocupat si speram sa o asigur pe Bella ca nu eram complet un porc nenorocit. Chiar daca probabil eram. A venit exact la miezul noptii, ca de obicei. N-am auzit-o niciodata escaladand casa. Ar fi o excelenta delincventa juvenila. Si s-a imbracat desigur cu obisnuitii ei blugi negri si hanoracul.
Dar hainele erau intotdeauna ultimul lucru pe care il observam la Bella. Puteam sa vad ca era si ea epuizata. Nu erau numai cearcane in jurul ochilor. Erau saci. Incerca si ea sa-si depaseasca limitele, as putea spune. Ochii ei erau in starea constanta de jumatate inchisi. Se straduia sa traseze linia exact ca mine. Aproape am vrut sa-i ofer medicamente de raceala, dar am observat ca si-a adus propriul termos in seara asta. Cafea, am presupus. Pentru a treia oara astazi, a trebuit sa-mi inabus un suierat.
Ea si-a golit ghiozdanul ca si seara trecuta si s-a asezat la locul ei, luand iPod-ul pe care l-am lasat pe canapea pentru ea. Imi place sa cred ca am initiat-o in muzica. Era ceva essential in existenta mea. Am observat ca de data asta n-a adus supa. Luandu-mi locul pe pat, am deschis un recipient mare cu ceva ce pareau sa fie paste. Mirosul lor aproape m-a lovit. Rafinat nu spunea totul. Am mancat fara inhibitii, exact cum ii placea fetei mele sa fac. Cateodata scotea cate un chicotit apatic, amuzata de apetitul meu.
- Hei… am spus eu cu gura plina de taitei. Nu rade de mine, sunt un adolescent in crestere. Am spus incruntat, ofensat de amuzamentul ei, ceea ce a facut-o sa chicoteasca si mai tare. Apoi s-a aplecat si a inceput sa-si dea papucii jos. Mi-am inclinat capul intr-o parte, intrebandu-ma daca asta ar trebui sa ma deranjeze, insa negasind niciun motiv pentru care ar trebui sa ma deranjeze.
Odata ce si-a scos papucii, i-a pus cu grija la picioarele ei, apoi si-a adus genunchii la piept si i-a imbratisat.
- Deci, ce iti place sa mananci de Ziua Recunostintei? A intrebat incet.
Ziua Recunostintei era maine… adica astazi practic, asa ca puteam doar sa mi-o imaginez pe fata mea incropind un meniu intreg.
- Hmm… am meditat eu, gandindu-ma la intrebarea ei si invartind cateva paste in jurul furculitei. Nu am mai avut o Zi a Recunostintei adevarata de atat de mult timp, si eram atat de obosit incat nu puteam sa-mi amintesc toate chestiile traditionale. Dar nu vroiam sa-mi impovarez fata cu factorii asta deranjanti, asa ca am decis sa-i flatez putin ego-ul.
- Nu prea conteaza. Orice faci va fi mai bun decat orice alta porcarie.
Am ridicat din umeri si mi-am introdus furculita plina de paste in gura.
Acest comentariu a facut-o sa zambeasca. Un zambet adevarat care i-a atins si ochii. Ceea ce rar vedeai la Bella. De obicei era o jumatate de zambet, sau un suras usor, sau un zambet incordat pe care se straduia sa-l afiseze cu mult efort. Presupun ca eram asemanatori si in privinta asta. Dar mult prea repede zambetul ei s-a transformat intr-un cascat atat de mare si adanc, incat i-a facut ochii sa se umezeasca putin. A apucat cafeaua de pe podea si a inceput sa o bea gradual. Si pentru ca, cascatul e ciudat de molipsitor, am cascat si eu, ceea ce mi-a amplificat starea de somnolenta.
Am inceput o conversatie usoara dupa asta, disperat sa ne ocup mintile cu ceva in afara de somn. Am intrebat-o ce s-a intamplat azi la trigonometrie. Aveam aceleasi lectii, numai ca ore diferite. Ea a incercat sa patrunda in adancimea mintii ei esuate, sa-si aminteasca ce a invatat. Ceea ce, din pacate, nu era mult. Apoi am vorbit despre un proiesc la biologie, care trebuia facut luna urmatoare. Am glumit pe seama uniformei de striptease a lui Brandon pe care o purta astazi. Mi-a spus despre vechea ei camioneta din Phoenix, si eu i-am spus despre Volvo-ul meu… omiţând partile despre Mallory si Stanley, bineinteles. Bella mi-a spus despre toate lucrurile pe care le face pentru cina de astazi, si am intrebat-o despre favoritele ei ca sa-i tin mintea ocupata.
Cand s-a facut cinci jumatate, Bella nu mai avea cafea, si pachetul meu cu medicamente de raceala era terminat. Am fost ingrijorat cum vom sta treji astazi, neavand scoala din cauza sarbatorii. Stiam ca Bella va reusi. Gatitul o tinea intotdeauna treaza.
M-am uitat indeaproape cum s-a indreptat spre usa de sticla cu ghiozdanul in spate, inspectandu-si pasii pentru orice eventualitate care ar putea sa faca coborarea prea periculoasa, dar pasii ei n-au sovait, asa ca am lasat-o sa-si faca treaba. Am mai aruncat o privire rapida ca sa ma asigur ca a ajuns cu bine la casa vecina. Ceea ce a facut.
Asa ca m-am indreptat spre baia din camera mea, si am facut un dus foarte rece. Imediat ce apa rece ca gheata mi-a atins pielea, fiecare celula din mine s-a trezit. M-am incordat la temperatura scazuta, dar nu am ezitat sau sa ma dau la o parte. Era ceva ce obisnuiam sa fac atunci cand devenea mai rau, ca acum. Si trebuie sa stau treaz astazi. Cand am fost multumit ca eram curat si complet treaz, am iesit din baie cu dintii clantanindu-mi, si rugandu-ma ca asta sa nu-mi readuca raceala.
M-am gandit ca Daddy C ar vrea sa fiu “prezentabil”, asa ca m-am barbierit de miristea care s-a acumulat pe durata week-end-ului. Nu ma imbracam cu cine stie ce porcarie. Poate sa ma pupe in fund daca asteapta asta de la mine.
In sfarsit, toata chestia cu baia mi-a luat numai doua ore. Ceea ce era nasol al naibii. Pentru ca eram deja in caldura primitoare din dormitor, uitandu-ma urat la patul meu. Am scos un mârâit frustrat si mi-am luat cartea cu schite de pe pat. Stiam ca daca il atingeam ar fi fost sfarsitul lumii. Asa ca in loc de asta, m-am asezat pe locul Bellei pe canapea, care inca mirosea ca ea. Flori si prajituri. Am inspirat adanc, lasand mirosul sa-mi calmeze nervii, si am inceput sa schitez, dorindu-mi ca ceasul sa se miste mai repede.

Asta a fost probabil cea mai grea zi din toti anii in care am incercat sa stau treaz. Am mai facut inca doua dusuri reci in dupa-amiaza aceea, si am facut cea mai detaliata schita din istoria operelor de arta ale lui Edward Cullen.
Mi-am carat picioarele spre scari, aproape impiedicandu-ma de doua ori, exact la ora cinci. Daddy C, intotdeauna punctual cand vine vorba de mancare gratis, astepta deja langa usa. Si-a ingustat ochii cand a vazut vestimentatia mea obisnuita, si mi i-am ingustat si eu, dorindu-mi sa spuna ceva despre asta. Stiam ca nu era cu toate prostiile astea cu “legaturile de familie” pe care niciodata nu le aplicam, asa ca s-a abtinut si n-a zis nimic.
Era ca si cum eram intr-un tunnel cu viziuni cand eram obosit. Creierul meu percepea numai ceea ce era exact in fata mea. Eram ca o masina, trecand peste miscari cand nu era destula energie incat sa functioneze suta la suta.
Nici macar nu-mi amintesc cand a venit Emmet in spatele meu, sau cand am iesit pe usa, sau cand am traversat curtea. Era doar un alt timp pierdut in care picioarele mi se miscau si ochii mei clipeau, dar nu inregistram nimic. Si dintr-o data intram in casa Brandon. Sprancenele mi s-au incruntat si mi-am scuturat capul, uitandu-ma in jur dezorientat, intrebadu-ma unde dracu` au disparut ultimele cinci minute, cand Esme a venit si m-a turtit intr-o imbratisare mare care m-a speriat. Sovaielnic, am imbratisat-o si eu, punandu-mi mainile in jurul ei si strangand-o gentil.
Esme era un suflet bland si grijuliu, plin de compasiune. Imi amintea foarte mult de Carlisle, ceea ce era dovedit prin faptul ca a luat-o pe Bella aici. De asemenea, imi amintea putin si de propria mea mama, ceea ce ma facea sa ma bucur si sa ma nemultumesc in acelasi timp de imbratisare.
- Multumesc ca ne-ai invitat, Esme. Am mormait politicos in timp ce imi dadea drumul.
Chiar nu puteam sa fiu nenorocit cu Esme. Ea facea imposibila chestia asta. Mi-a zambit calduros inainte ca Emmet sa o prinda in imbratisarea lui de urs, care aproape a lasat-o fara respiratie. M-am uitat in jurul camerei mici de zi in care ne-a introdus si am observat-o pe Brandon pe canapea in cel mai indepartat colt al camerei. M-a amuzat putin faptul ca s-a uitat urat la mine cand am intrat. Eu i-am zambit, pentru ca asta o irita, si pentru ca nu aveam energie sa fiu infuriat.
Dintr-o data, eram in sufragerie in fata unui scaun si a unei mese ridicol de lungi, stand langa Emmet. Mi-am frecat fruntea si mi-am incruntat sprancenele. Ce dracu` ? Era ca si cum am atins etapele de halucinatii din cauza lipsei de somn si se indrepta exact spre memoria mea pierduta. De asemenea, ma intrebam daca nu cumva cina asta este o halucinatie. Eram complet dezorientat. M-am asezat incet pe scaunul de langa Emmet, temator in privinta evenimentelor, si speriat ca dracu` ca o sa fac ceva ce o sa ma faca sa par nebun.
Dar apoi fata mea a intrat. Si vederea ei m-a trezit pentru moment. Era prima data cand o vedeam fara hanorac. Era doar intr-un tricou alb simplu, nici larg, dar nici stramt. Si am putut sa-i vad bratele pentru prima data. Erau slabe si palide, ceea ce probabil ma asteptam, dar nu eram obisnuit sa vad asa de mult din ea. Vederea lor aproape mi s-a parut obscena. I-a adresat un salut timid lui Carlisle si s-a asezat pe scaunul din fata mea, langa Alice; lasandu-i pe Carlisle si pe Esme la cele doua capete opuse ale mesei.
Arata aproape la fel de obosita pe cat eram eu. Pleoapele ei vinete inca se aplecau una spre alta in timp ce isi isi lingea lenes buzele. S-a uitat la mine o secunda inainte sa-si mute privirea la curcanul mare aburind pe care de-abia in momentul acela l-am observat. Ma rugam ca ea sa-mi atraga si sa-mi sustina atentia spunand ceva cuiva, dar a ramas complet tacuta in timp ce toti isi umpleau farfuriile.
Deodata, mi-am dus o furculita cu o bucata de curcan spre gura mea inchisa. Am inghetat, furculita leganandu-se in aer, in timp ce mi-am incruntat sprancenele din nou si m-am uitat in jur. Mancam? Alice ma ignora complet, si Esme avea o conversatie cu Carlisle. Si Emmet… ei bine, Emmet facea ceea ce stia el cel mai bine si isi îndopa gura aia tampita. Dar Bella se uita exact in ochii mei.

BELLA
El doar… statea acolo uitandu-se la mine, cu privirea complet pierduta si cu furculita in aer. Habar n-aveam ce sa cred. Dar expresia de pe fata lui de confuzie totala era alarmanta. Apoi a micsorat distanta dintre furculita si gura, si a inceput incet sa manance curcanul in timp ce inca se uita la mine. Mi-am incruntat sprancenele la el, dar in loc sa-mi raspunda la intrebarea nespusa, nu s-a mai uitat la mine si a inceput sa manance mai repede. Mai repede decat l-am vazut vreodata. Am vrut sa-l intreb ce se intampla, pentru ca ma ingrijora comportamentul lui. Dar fireste, nu puteam face asta. Asa ca am continuat sa-mi mananac curcanul, aruncand priviri spre el din cand in cand.
A continuat sa manance asa timp de douazeci de minute. Doar bagand mancare in gura cat mai repede posibil, si fara sa spuna niciun cuvant nimanui. Nimeni altcineva nu parea sa observe. Bineinteles, nimeni nu-i dadea atentie lui Edward asa cum faceam eu. Dupa ce farfuria lui s-a golit, si-a intors trupul si a tusit de cateva ori. Incet, s-a intors si s-a uitat inspre Dr. Cullen.
- Carlisle? A intrebat Edward incet, intrerupand conversatia Dr. Cullen cu Esme. Eu… eu chiar nu vreau sa fiu nepoliticos, dar… nu ma simt prea bine. S-a uitat rugator la Dr. Cullen.
- Esti racit din nou, Edward? Dr. Cullen s-a incruntat.
Edward a aprobat rapid din cap, incruntandu-se si el.
- Bineinteles, sunt sigur ca Esme nu se supara daca vrei sa mergi acasa sa te odihnesti. Dr. Cullen se uita inspre Esme.
- O nu, dragule! Du-te acasa ca sa te faci bine.
Esme i-a zambit calduros lui Edward, Alice a murmurat ceva pe sub mustata, ceva ce n-am putut sa inteleg. Neputand sa ma abtin nici si nici partea mea protectiva cand venea vorba de Edward, mi-am ridicat piciorul si l-am lovit in picior. A tresarit putin, dar nu a spus nimic, in schimb se uita urat la piureul lui de cartofi.
Edward s-a ridicat atunci, si a ametit putin, sprijinindu-se de spatarul scaunului. Era o ameteala usoara pe care nimeni n-ar fi observat-o, dar eu stiam prea bine. Era obosit. Prea obosit.
- Multumesc pentru cina, doamna Brandon. A fost delicioasa.
A spus politicos, trimitand priviri incruntate spre mine, fortandu-se sa zambeasca, si apoi a iesit din sufragerie. Acum chiar eram ingrijorata. Edward era confuz, posibil dezorientat, ametind cand s-a ridicat, si cea mai alarmanta schimbare in comportamentul lui, era politicos.
Am mancat restul cinei simtindu-ma mai agitata cu fiecare minut. Nimeni n-a vorbit cu mine. Alice avea o gramada de lucruri de discutat cu Emmet, si Esme si Carlisle erau prinsi intr-o discutie despre politicieni locali si particularitatea legilor.
In cele din urma am servit tuturor desertul, dorindu-mi ca ceasul sa se miste mai repede ca sa pot merge sa-l vad pe Edward, sa ma asigur ca e bine. Emmet a mancat o placinta intreaga singur, si eu a trebuit sa ii zambesc. El a ridicat din umeri si mi-a adresat un zambet larg in timp ce Dr. Cullen si Esme aveau gurile deschise de soc, caci inca mai avea pofta de ceva.
Esme i-a trimis pe barbati si pe Alice in camera de zi sa se uita la un program sportiv in timp ce noi strangeam masa.
- Ce mai faci, draga mea? A soptit Esme in urechea mea in timp ce se uita inspre camera de zi.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Ti-am spus Esme, sunt bine, nu te mai ingrijora asa mult. Am oftat exasperata.
Mi-a zambit dulce in timp ce duceam vasele in bucatarie sa le spalam.
- Deci, ce crezi despre Dr. Cullen, Bella? A intrebat ea in timp ce eu stergeam vasele si ea le spala.
- Este… - am facut o pauza, incercand sa gasesc un termen potrivit pentru cineva ca Dr. Cullen. Pare foarte afectuos si grijuliu. Imi place.
Am spus sincer, cu un zambet. Ea s-a uitat putin surprinsa la mine, pentru ca aveam opinia asta dramatica dupa ce am petrecut o ora cu el. Dar stiam mai multe despre el decat putea ea intelege. I-a oferit lui Edward un camin. L-a dus departe de oamenii rai si i-a oferit o viata mai buna. Asta spune multe despre o persoana. Era imposibil sa nu-l plac pe Dr. Cullen.
Aprobarea mea a parut s-o multumeasca pe Esme putin. Ma intrebam daca era ceva mai mult in relatia lor decat lasa ea sa se vada, dar nu vroiam sa ma bag. Nu era treaba mea. Dar in secret am sperat sa fie. Se meritau unul pe altul.
Odata ce totul a fost curatat si pus la locul lui, nu mai era nimic sa ma tina ocupata, in afara de nervozitatea pentru comportamentul neobisnuit al lui Edward. Dr. Cullen si Emmet au plecat la sase jumatate, multumindu-mi generos mie, lui Alice si lui Esme pentru cina. Am stat cu Alice pe canapea o vreme dupa asta. Nu m-a intrebat ce s-a intamplat la masa de am inghiontit-o. Speram ca ea se gandeste ca era doar din cauza ca era nepoliticoasa.
Am inceput sa fac prajituri ca sa ma tina ocupata. Am facut Triple Toffee Twilights. Preferatele lui Alice. Era putin in semn de scuza pentru ghiont. Cand erau gata, am pus cutia pentru Edward in ghiozdanul pe care il luam intotdeauna cu mine, ca sa i le duc.
La ora noua, lui Esme si lui Alice li s-a facut foarte rau, dand vina pe cantitatea mare de curcan pe care au mancat-o. Dar eu doar ma invarteam linistita in bucatarie, uitandu-ma la ceasul de la microunde si dorindu-mi sa se faca mai repede miezul noptii. Ploaia rasuna furioasa pe acoperisul casei, si tunetele zanganeau ferestrele odata la cateva minute. Atunci, n-am mai putut suporta. Trebuia sa merg sa-l vad pe Edward. Asa ca mi-am luat hanoracul, si nu m-am mai deranjat sa iau ghiozdanul sau prajiturile. Doar am iesit afara in furtuna.
Punandu-mi gluga ca sa ma fereasca de ploaie, m-am uitat spre dormitorul lui Edward si am vazut ca lumina era inchisa. Lumina nu era niciodata inchisa noaptea la el. Am avut o senzatie stranie in stomac. Ceva nu era in regula. Asa ca am mers repede cu capul in jos spre peretele din spatele casei, avand grija sa nu trec prin fata vreunei ferestre de la parter, de teama ca Dr. Cullen era inca treaz. Peretele a fost luminat de un fulger, asa ca am gasit un loc bun pe grilaj si am inceput sa ma catar spre balcon. Ploaia imi lovea fata, fiindu-mi mai dificil sa vad, si a trebuit sa-mi folosesc mai mult mainile decat ochii, dar in cele din urma am ajuns la capatul grilajului si mi-am trecut piciorul peste el, aproape dand drumul zabrelelor umede prea devreme, dar m-am prins si am ajuns in siguranta in balcon, uda leoarca.
M-am intors, ridicand pumnul sa bat in usa intunecata de sticla frantuzeasca, cand l-am auzit. O alarma de ceas. Am inghetat in ploaie cu pumnul ridicat in aer. Nu a iesit afara. In sfarsit, am batut. Mai tare decat de obicei, sperand ca el sa auda in ciuda tunetelor si a alarmei ceasului dinauntru. Edward nu a venit.
Mii de scenarii mi-au trecut prin cap. Majoritatea dintre ele terminandu-se cu Edward mort undeva prin camera lui. Asa ca am intrat complet intr-o stare irationala de panica , am aruncat toata logica pe fereastra, am apucat manerul si am deschis usa.
Alarma suna cu cel mai enervant sunet pe care l-am auzit. Dar in camera era complet bezna. Am intrat, tresarind la fiecare scrasnet si murdarind covorul auriu, si am inchis usa in urma mea. M-am uitat atenta in camera, dar n-am putut observa nimic.
- Edward? M-am inecat, din vocea mea razbatand tensiunea.
Am asteptat cateva momente, dar nu am primit niciun raspuns. Dezbateam daca sa intru mai mult in camera.
Apoi am auzit un hohot de plans din directia patului lui Edward. Era un plans adanc, agonizant. Am avut doua conflicte emotionale cand l-am auzit. Primul era usurarea ca Edward era in viata. Al doilea a fost teama ca ceva nu era in regula. Gandindu-ma bine, m-am indreptat incet si cu grija spre masa de langa patul sau, unde era o lampa, si sursa sunetului ingrozitor, multumindu-i in gand ca si-a facut curat in camera si nu calcam pe nimic. Cand in final am ajuns in apropiere, a trebuit sa ma iau dupa stralucirea ceasului ca sa ma ajute sa localizez lampa. Am gasit buotnul si am aprins-o.
Mi s-a taiat respiratia cand l-am vazut pe Edward pe pat. Dormea. Daca il poti numi somn. Una dintre mainile lui era infipta in parul lui dezordonat, si ii curgeau lacrimi pe fata, statea pe partea lui deasupra asternuturilor inca imbracat, cu fata la mine. Dar niciuna dintre astea nu era partea cea mai rea. Fata lui era contorsionata de agonie si trupul ii tremura si se infiora. Visa.
A scos un hohot de plans strangulat, si am putut sa simt cum ochii incepeau sa mi se umezeasca. Nu puteam suporta sa-l vad asa. Era cea mai dureroasa imagine la care am fost martora vreodata; pentru o secunda mi-am adus aminte de corpul mamei mele.
- Edward, l-am strigat din nou, mai tare.
Dar nu s-a trezit. Era ca si cum era blocat in visul pe care il avea.
- Edward, trezeste-te! Am plans din nou.
Dar tot n-am primit niciun raspuns. Mi-am inclestat pumnii in timp ce lacrimile imi curgeau.
Durerea lui era durerea mea.
- Edward, te rog! L-am implorat printre lacrimile care-mi curgeau pe piept.
Dar tot nu primeam niciun raspuns de la el. Inca plangea si se infiora, si isi stragea parul asa de tare incat articulatiile degetelor ii erau albe. Mainile mi s-au ridicat involuntar in parul meu si mi-am strans pumnii in el in timp ce am scos un marait strident si frustrat.
- La naiba, Edward! Trezeste-te dracului! L-am implorat din nou, printre propriile hohote de plans.
Dar inca nu-l puteam atinge acolo unde era. Frustrata, mi-am dat drumul la par si mi-am intins mainile spre ceasul cu alarma si am oprit sunetul enervant.
Odata ce in camera a fost liniste din nou, singurele sunete care se auzeau era ploaia de afara si suspinele mele tacute, si am realizat ca o sa ma duc sa il ating. Sa il scutur. Sa il plesnesc. Orice ca sa il trezesc din visul lui.
Am expirat adanc ca sa ma calmez, ceea ce era aproape imposibil cand Edward plangea in felul ala. Incet, m-am apropiat de pat, frângându-mi mainile nervoasa. Nu puteam sa-i ating bratele, patul lui era prea mare. Asa ca mi-am ridicat un genunchi pe saltea, apoi celalalt, si m-am târât langa corpul lui care tremura. Realitatea era ca daca il atingeam era posibil sa plang mai tare. Dar trebuia sa-i opresc durerea.
Am ridicat o mana tremuranda spre pumnul care ii era prins in par, si m-am testat cu un mic ghiont in articulatia lui alba. Am avut un mic soc cand l-am atins, ca o scanteie. M-a facut sa-mi trag brusc mana inapoi. Dar eram in regula. Nicio fulgerare. Asa ca m-am apropiat mai mult, si incet mi-am lasat mana deasupra intregul lui pumn. Am putut totusi simti o electricitate ciudata. Era diferit fata de orice alta atingere. Dar in sensul bun al cuvantului. Am incercat sa-i desprind degetele lungi si palide din parul lui cu mana. Avea o stransoare buna, dar in cele din urma am reusit sa i le desprind si i-am lasat mana pe pat, cumva cu teama de abilitatea mea de a face asta fara crize. Simtindu-ma putin mai increzatoare, si fiindu-mi frica ca as pierde ceea ce facea chestia asta posibila, m-am incurajat sa fac ceva ce muream sa fac de ceva zile. Am dat la o parte suvitele de par de pe fata lui. Si nu mi-am ridicat mana. I-am mangaiat delicat parul moale si dezordonat. Si spre surpriza mea, s-a relaxat oarecum. Asa ca am continuat sa fac asta. Mangaindu-i parul cu mana, si el se relaxa mai mult cu fiecare miscare.
Era extazic. Il atingeam. Lui ii placea asta. Ametita in urma incantarii si increderii pe care aceste revelatii mi le-au dat, m-am asezat jos langa el pe partea mea, sprijinandu-mi obrazul in mana care inca nu l-a atins, uitandu-ma la fata lui, si continuand sa-mi misc degetele in parul lui. Il linistea, dar nu complet. Atunci mi-am amintit cuvintele lui. Acea prima noapte, la chiosc, mi-a spus ca mama lui obisnuia sa-i fredoneze in fiecare noapte, si nu putea sa doarma fara asta. All the Pretyy Little Horses.
Asa ca am inceput sa fredonez incet cantecul, inca mangaindu-i parul. Edward a expirat lung si a ramas nemiscat. Asta a fost. Asta era ceea ce Edward avea nevoie. Am continuat sa fredonez si sa-i mangai parul, si in cele din urma lacrimile lui s-au oprit si fata i s-a relaxat complet. Respira adanc si constant. Arata linistit. Eram sigura ca aveam un zambet prostesc pe fata, simtindu-i parul matasos sub degete si fredonand cantecelul pe care l-am invatat in clasa a patra la ora de muzica.
Deodata, fara nicio avertizare, mana pe care i-am desprins-o din par s-a ridicat si el si-a pus-o in jurul taliei mele. Am inghetat.
Dar nu aveam nicio fulgerare. Nu hiperventilare, nu plans, nu tremurat. Numai Edward cu mana lui in jurul taliei mele si electricitatea aceea ciudata pe care mi-o transmitea. Asa ca am continuat sa fredonez, si sa-i mangai parul, si, cu curaj, m-am tras mai aproape de el pana cand am fost atat de aproape incat ii simteam respiratia pe fata. Am zambit larg. N-am mai fost atat de aproape de nimeni de atat timp, si niciodata atat de aproape de Edward. Si-a intarit stransoarea in jurul taliei mele, tragandu-ma spre el. N-am mai inghetat de data asta. In loc de asta, l-am imbratisat si eu cu mana cu care i-am mangaiat parul, si mi-am sprijinit capul pe pieptul lui.
In bratele lui Edward era atat de sigur si de cald… si potrivit, mi-am lasat ochii sa se inchida si am scos un oftat multumit. Am continuat sa fredonez pentru el pana cand am adormit. Si pentru prima noapte de aproape un an, am dormit toata noaptea. Fara vise, fara amintiri, fara dulapuri. Doar siguranta bratelor lui Edward.

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

15 Re: Wide Awake la data de Mar Feb 23, 2010 1:55 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
9. Shockolate Chip

EDWARD
Imi era atat de cald. Imbratisam caldura. Caldura ma imbratisa pe mine. Cu siguranta caldura. Am luat o gura adanca si lunga de aer. Ceva mirosea foarte bine. Cunoscut. M-am mutat mai aproape de caldura si am simtit ceva moale si matasos. Caldura mirosea chiar foarte bine. Ca prajiturile. Si florile. Si caldura scotea sforaitul cel mai moale…
Am gafait, si m-am mutat cat de repede am putut departe de caldura pana cand am cazut, si mi-am lovit capul de podea cu o bufnitura foarte zgomotoasa. Am deschis un ochi, uitandu-ma stramb din cauza luminii, si uitandu-ma in sus la tavanul meu. Caldura. M-am ridicat in genunchi si am ajuns fata in fata cu o Bella cu ochii larg deschisi. Parul ei arata ca o capita de fan, si purta acelasi hanorac. In patul meu. La dracu`.
- La dracu`. Am bombanit.
Filtrul creierului meu inca nu functiona. Bella era acolo, stand pe patul meu, gura formandu-i un “O” surprins, si arata ca un copilas care a tras cu ochiul in sacul cu cadourile de Craciun. Ce dracu` face ea in patul meu?
- Ce dracu` faci in patul meu? Am bombanit din nou.
Filtru nenorocit, inca varza.
Fata ei s-a facut rosu aprins si ochii i s-au umplut de lacrimi. Ea clipea impotriva lor, dar eu eram inghetat. Eram complet confuz si pierdut, cum a ajuns Bella in patul meu. Fara vreo avertizare, Bella a sarit din pat si s-a indreptat spre usa de la balcon. Ce dracu` face?
- Ce dracu` faci? Am bombanit, dorindu-mi sa-mi functioneze creierul.
Dar ea deja iesise pe usa. Mi-am trecut degetele prin par, si am incercat sa gasesc o explicatie pentru ce se intampla. Dar trupul meu era înţepenit. Înţepenit ca naiba. Si din nu stiu ce motiv, eram si putin ud. Asa ca mi-am ridicat trupul înţepenit si ud de pe podea si am mers in baie. Dusurile erau intr-adevar foarte fierbinti.
Mi-am dat jos hainele mototolite si umede si am intrat sub dusul fierbinte. Fierbinte. Corect. Ce a fost asta? Am inceput sa caut prin minte, incercand sa-mi amintesc orice eveniment important. Imi amintesc curcanul din casa Brandon. Era al naibii de delicios. Dar eram obosit. Prea obosit sa-l termin. Asa ca am venit acasa. Apoi am incercat sa schitez cateva ore, dar era prea mult, asa ca mi-am setat alarma…
Sticla de sampon pe care o tineam in mana a lovit podeaua cabinei de dus cu un sunet asurzitor. Am inchis apa si am iesit, mergand spre usa de la baie si deschizand-o atat cat sa pot citi ceasul cu alarma. 11:32 ziua… Am inchis usa incet, apoi am smucit-o inapoi, doar sa verific inca o data. Mda. Am dormit cincisprezece ore.
Nu. Am dormit cu Bella cincisprezece ore. Ce dracu` s-a intamplat? Dar ma simteam… bine. Treaz. Atent. Nu eram obosit. M-am uitat in oglinda. Ochii mei inca erau intunecati, dar nu asa de mult cum erau de obicei. Oh.
- Oh.
Aparent, prea mult somn afecteaza filtrele creierului. Cine ar fi stiut? Mi-am zambit in oglinda. Apoi zambetul meu a disparut complet. Am atins-o pe Bella. La ce dracu` m-am gandit? Parea in regula totusi. De fapt, imi aduc aminte vag ca, caldura ma imbratisa inapoi. Dar cum este posibil asa ceva? Mi-am trecut din nou degetele prin par, si am inceput sa ma imbrac. Eram atat de fresh, era uimitor. Era un sentiment pe care nu l-am mai avut de atat de mult timp, incat nici nu mai eram sigur ca exista. Si eram multumit de abilitatea de a-mi folosi intreaga capacitate a creierului macar o data, pentru ca o sa am nevoie de ea.


Azi nu era scoala din cauza sarbatorii. Asa ca mi-am petrecut dupa-amiaza gandindu-ma foarte bine, si mi-au venit in minte cateva fapte. Primul, ceva a fost diferit azi-noapte, ceva ce mi-a permis sa dorm. Al doilea, Bella m-a lasat sa o ating, si n-a avut nicio “Cadere emotionala ciudata”. Al treilea, nu am nicio idee cum sa explic nimic din astea. Si al patrulea, singura persoana care putea a plecat in dimineata asta suparata pe mine.
Deci, practic, singurul lucru pe care puteam sa-l fac era sa sper ca fata mea va veni si diseara.
Am mers jos la bucatarie sa sterpelesc ceva din ce au adus tipii astia cu ei noaptea trecuta. Carlisle a intrat in bucatarie dupa mine in timp ce eu cautam prin oalele acoperite, si mi-a zambit larg.
- Edward! A exclamat el, batandu-ma pe spate. Se pare ca arati mai bine astazi.
A zambit in timp ce s-a alaturat cautatului prin oale. Am ranjit la el si am ridicat un umar. Al naibii, chiar ma simt mai bine. M-am gandit mandru. Am dormit. Cincisprezece ore.
In ciuda tuturor intrebarilor fara raspuns care imi alergau prin cap, eram intr-o dispozitie al dracului de buna. Asa ca m-am asezat in scaunul din coltul mesei si vorbeam cu Daddy C, in timp ce amandoi laudam aptitudinile Bellei la gatit cu gemete si zumzete. Eram intr-o dispozitie atat de buna, incat nici macar nu m-am certat cu Emmet cand a venit si ni s-a alaturat. Ma simteam de parca traiesc viata altcuiva. Puteam acum sa ma concentrez pe fiecare lucru marunt. Era divin.
Mi-am petrecut intreaga zi in felul acesta. Doar eu fiind intr-o dispozitie foarte buna. Dar cand s-a facut ora zece, eram deja din nou obosit. Vreau sa spun, erau noua ani de cand eram asa. Era o oboseala cu care puteam usor sa lupt. Dar in acelasi timp, stiam ca exista posibilitatea sa nu fie nevoie sa lupt cu ea.
Asa ca am stat in camera agitat, asteptand-o pe Bella cand s-a apropiat miezul noptii. M-am gandit ca va trebuit sa-mi folosesc arma mea secreta cand va veni momentul. Probabil m-am purtat ca un nenorocit. Odata ce am obosit sa-mi fac griji, am decis sa o astept pe balcon. Era o noapte neobisnuit de clara, luna plina luminand curtea din spate si chioscul. Puteam sa vad casa Brandon din balconul meu. Toate ferestrele erau intunecate in afara de una. Bucataria.
Am asteptat acolo in frig pana la doisprezece jumatate. Ea n-a venit. M-am gandit ca as putea sa astept pana maine la scoala si sa risc sa vorbesc cu ea la biologie sau ceva. Dar era prea tarziu pentru mine. Sa fiu al naibii daca o asteptam pe ea sa vina. Bella facea asta doar de un an, pe cand eu de noua. Trebuie sa o vad acum. Asa ca am intrat inapoi in camera mea si mi-am luat jacheta de piele. O sa trebuiasca sa fiu foarte discret in legatura cu asta… era riscant.
Am coborat pe grilaj mai eficient ca niciodata si m-am indreptat spre casa Brandon. Am stat pe jumatate ghemuit pana cand am ajuns la fereastra de la bucatarie. Incet, mi-am ridicat capul si am privit inauntru. Bella statea la masa din mijlocul camerei facand ceea ce pareau sa fie teme sau ceva de genul asta. Mi-am ridicat mana spre sticla si am batut usor de doua ori. Bella a sarit de pe scaun, punandu-si mana la gura si intorcandu-se cu fata spre mine. Parea absolut ingrozita. Apoi am realizat greseala mea. Un adevarat geniu. M-am ridicat cu o grimasa si mi-am ridicat mainile in aer. Odata ce a realizat ca eram eu, si-a pus mana la inima si i-a luat un moment sa respire. Atat de mult pentru utilizarea intregii capacitati a creierului tampit.
Ea a parasit bucataria pentru un moment, numai ca sa se intoarca cu hanoracul, pe care l-a imbracat in timp ce mergea spre usa. Si ea arata mai bine. Nu era intr-o dispozitie asa buna ca cea pe care am avut-o eu toata ziua, dar ochii ei aratau mult mai bine.
- Buna. A soptit timid, uitandu-se in jos la cizmele ei.
Cand s-a uitat in sus din nou, m-am uitat spre chiosc si mi-am inclinat capul spre el, indicandu-i sa ma urmeze. M-a urmat. Am mers incet de-a lungul curtii si ne-am ocupat locurile fiecare de cealalta parte a bancii. Era cumva la jumatatea pamantului nostru sau ceva de genu`. Teritoriu neutru. Cand tacerea a devenit prea grea pentru mine, stiam ca era timpul pentru arma mea secreta. Ceva ce nu am folosit niciodata. Niciodata.
- Imi pare rau.
Amandoi am spus exact in acelasi timp. Am scos un oftat exasperat si mi-am leganat piciorul peste banca. Ea se uita in jos la mainile ei. Si avea gluga aia nenorocita pusa. Vroiam sa i-o trag de pe cap.
- Pentru ce dracu` iti ceri scuze? M-am rastit.
Scuzele mele nu mai aveau semnificatia deplina pe care intentionam sa o aiba initial.
- Eu doar… am fost complet nesabuita cand m-am urcat in patul tau in felul ala. N-a fost ceva prevazut, si imi pare rau. A raspuns incet, jucandu-se nervoasa cu degetele.
Am scos inca un oftat adanc. Asta avea sa fie mai greu decat am crezut.
- Nu sunt suparat, Bella. Am spus incet, scuturandu-mi dispozitia de toata furia pe care am simtit-o. Sincer, incercam sa-mi cer scuze pentru ca am fost asa un nenorocit azi dimineata.
Apoi am chicotit incet.
- Ar trebui sa te simti privilegiata. E ceva ce rar fac. Desi… - m-am oprit, gandindu-ma la cea mai buna cale sa o intreb fara sa o supar mai tare. Desi o explicatie ar fi intr-adevar draguta. Am spus mai mult ca o intrebare decat ca o afirmatie.
S-a intors spre mine pe banca si si-a ridicat genunchii la piept, imbratisandu-i asa cum face cateodata.
- Este de-a dreptul jenant. S-a strambat ea, muscandu-si buza.
Chiar a rosit putin. Am vrut sa rad de ea, dar stiam ca asta ar putea avea consecinte, asa ca am asteptat rabdator.
Tragand adanc aer in piept, a inceput reconstituirea evenimentelor de noaptea trecuta. Cum era ingrijorata pentru mine, asa ca a venit mai devreme. Alarma ceasului a inceput sa sune. Intrarea ei in camera crezand ca sunt mort. Cand a ajuns la partea in care m-a vazut dormind, fata i-a devenit incordata si dura. Mi-a spus ca dormeam si ca nu ma putea trezi. Am fost putin jenat ca fata mea m-a vazut asa, dar as putea sa regret mult si bine acum. Apoi mi-a spus ca s-a urcat pe patul meu ca sa ma trezeasca. Si despre noua ei descoperire ca ma putea atinge. N-am inteleg la ce se referea cand a descris atingerea mea, dar am lasat-o pe mai tarziu.
A continuat explicatia cu actiunile ei asupra mea, cum s-a intins pe pat si s-a facut confortabila, fredonandu-mi cantecul de leagan pe care obisnuia mama mea sa mi-l cante. Bella avea dreptate. Chiar era foarte jenant. Pentru mine. Mai ales cand mi-a spus ca mi-am pus mana in jurul ei.
- Deci – a concluzionat ea – doar am adormit. Chiar n-am vrut, sincer. Vroiam doar sa stau pana cand te trezesti. Dar eram asa de obosita… A terminat ea, uitandu-se la mine rugator.
- Si ai adormit? Am intrebat, scuturandu-mi capul. Ai adormit, adica. Fara vise?
Ea a dat din cap aprobator, muscandu-si buza. M-am intors cu fata spre rau, filtrand toate aceste noi informatii.
Nu era nimic stiinfic in toata chestia asta. Bella era cheia mea spre somn, si, intr-un fel, eu eram a ei. Era vreo porcarie de genul pseudo-Freud, bineinteles. Si sunt sigur ca o gramada de psihiatri n-ar sti care au fost motivele pentru care a functionat. Dar nici nu ma interesa de ce. Ca sa fiu sincer, aveam lucruri mai importante pentru care sa ma ingrijorez. De exemplu, cum dracu` o s-o intreb pe Bella daca poate sa faca asta din nou.
M-am intors inapoi incalecand banca, frecandu-mi fata cu mainile, si ingrijorat ca o sa fac totul gresit.
- Bella – am oftat, impreunandu-mi mainile in fata mea. Trebuie sa te intreb ceva, dar nu vreau sa te sperii. I-am spus eu precaut.
M-am gandit ca era cel mai bine sa o avertizez in vreun fel. “Precautie: Edward Cullen este intr-adevar bun la a strica ceva. Continuati pe propriul risc.”
A aprobat din cap ezitant, uitandu-se la mine si inca imbratisandu-si genunchii. Muream sa-i dau gluga aia blestemata jos de pe cap. Ceva in legatura cu asta m-a infuriat. Mi-am scuturat capul, incercand sa stau calm.
- Cat de… inconfortabil… te-ai simti, daca te-as intreba daca poti sa faci asta din nou? Am intrebat foarte incet, nescapand-o din ochi.
Mi-am tinut respiratia, sperand ce era mai bun, dar asteptandu-ma la ce era mai rau. Si-a pastrat cu grija expresia lipsita de emotii, si nu a vorbit pentru cateva momente. Fata mea se facea albastra.
In cele din urma, masca de piatra i-a cazut si si-a muscat buza.
- Eu… nu m-as opune sa… incerc. A soptit ea.
Am expirat si i-am zambit, multumit ca n-a fugit la sugestia mea. Dar trebuia sa stiu, trebuia sa ma asigur ca ceea ce imi permitea sa o ating pe Bella nu a disparut. Asa ca mi-am ridicat mana spre palma ei, spunandu-i incet sa o ia… daca poate. S-a uitat dubios la mana mea, inca muscandu-si buza. Sovaielnic, si-a luat o mana din jurul genunchilor si a intins-o spre a mea. Usor, cu degetul aratator care tremura usor, mi-a atins mana. Chiar era o scanteie acolo. Mi-am incruntat sprancenele uitandu-ma la mana mea, dar n-am spus nimic in legatura cu asta, asa ca mi-am tinut mana intinsa, zabovind in aerul dintre noi.
Evident, Bella era satisfacuta de ceea ce a simtit cand m-a atins experimental, pentru ca si-a intins din nou bratul spre mine, si incet mana ei mica si moale a alunecat in a mea, strangandu-se in jurul ei confortabil, cu un mic zambet de flirt pe buze si o scanteie de incantare in ochii ei. I-am zambit inapoi si m-am ridicat de pe banca, tragand-o dupa mine. Am traversat curtea din spatele casei mele de mana. Fata mea era bine. Parea complet calma. Nicio cadere emotionala.
Inainte sa o las sa se catere pe grilaj, am oprit-o, despartindu-mi mana de a ei, si uitandu-ma urat la gluga nenorocita. Mi-am ridicat mana precaut, dar increzator, si am apucat partea din spate a ei si am tras-o in jos, eliberandu-i parul lung castaniu. A ridicat o spranceana intrebatoare spre mine, dar eu doar am dat din cap aprobator si am privit-o catarandu-se. Am asteptat pana cand a fost in siguranta in balcon inainte sa apuc sa ma catar si eu.
Odata ce am ajuns in caldura dormitorului meu, am inceput sa ma simt putin agitat. Se simtea al naibii de incomod, incercand sa gaseasc o cale usoara de a o baga pe Bella in patul meu fara sa o sperii sau sa o ofensez. Dar al naibii sa fiu daca nu, fata mea s-a urcat in pat, cu gluga si papuci si tot. S-a intors spre mine cand a vazut ca n-am urmat-o, si a rosit putin. Bineinteles ca era mai confortabil pentru ea. Ea isi aminteste cum a facut asta prima data. Mi-am scos jacheta si papucii, nevrand sa ma imi murdaresc patul, dar nevrand nici sa ii cer ei sa faca ceva ce ar face-o nelinistita. S-a uitat la mine cerandu-si scuze din priviri si a inceput sa si le dea jos pe ale ei.
Am setat alarma ceasului la cinci jumatate. Avem numai cinci ore de somn, dar asta era de departe mai mult decat obisnuiam sa primesc. Am respirat adanc, am stins lampa si m-am urcat pe pat langa Bella, care statea pe partea ei, cu fata la mine. Parea ca toata chestia asta era cumva dependenta de contactul fizic, asa ca m-am intins cu grija pe spate langa ea, incercand sa n-o supar, si cand am fost destul de aproape incat sa poata, ea si-a ridicat mana ei mica si a inceput sa-mi mangaie parul incet. Si ma simteam foarte bine. Asa ca m-am relaxat si mi-am intors corpul spre ea, nesigur ce sa fac in continuare. Si aproape ca si cum ea mi-a citit gandurile, Bella a preluat controlul si s-a mutat mai aproape de mine pe pat, pana cand corpul ei mic si cald era complet lipit de al meu. Capul meu era total înceţoşat din cauza mirosului si caldurii ei, si ea si-a intins incet capul pe pieptul meu, lasand parul ei sa-mi gadile barbia.
Apoi ea a inceput sa fredoneze cantecul acela. A trecut atata timp de cand nu l-am mai auzit, incat aproape m-a facut sa plang ca un copil tampit. Dar in loc de asta, mi-am pus mana in jurul fetei mele si am tras-o mai aproape de mine, afundandu-mi nasul in parul ei si respirand in el. Am adormit in cateva secunde.

BELLA
Am zambit langa pieptul lui si am respirat adanc mirosul lui unic, neoprindu-mi miscarile in parul lui sau fredonatul. L-am adormit destul de repede. M-am straduit sa stau treaza putin mai mult; bucurandu-ma de intimitatea bratului lui tragandu-ma langa el. Din cand in cand, isi ingropa nasul in parul meu in cel mai dragut mod. Era divin. Mi-am inclinat putin capul si m-am uitat la fata lui. Edward era atat de frumos cand dormea. Lumina lunii patrundea prin fereastra si-i dadea fetei lui cea mai dulce umbra pala, subliniind expresia lui pasnica. Am vrut sa-mi iau mana din parul lui si sa-i mangai obrajii, barba nerasta, buzele pline si bosumflate. Dar mi-era frica ca asta o sa-l trezeasca. Asa ca in cele din urma m-am tras imposibil de aproape de pieptul lui si am inchis ochii, cazand intr-un somn adanc si fara vise.

Sunetul inalt al alarmei de la ceas m-a trezit. Dar ma simteam atat de confortabil incat nu vroiam sa ma trezesc. Fara permisiunea mea, capul meu s-a ghemuit pe pieptul cald din fata mea. Apoi pieptul a scos un geamat ragusit si s-a tras la o parte. Mi-am deschis ochii, avand o vedere mai buna decat ieri. Edward inca era langa mine, intins pe spate cu ochii inchisi, bajbaind dupa ceasul cu alarma. Expresia fetei lui era linistita. M-a facut sa chicotesc. M-am rostogolit pe spate si mi-am pus mainile deasupra caputlui cu un cascat. Cel mai bun somn dintotdeauna, jos palaria. In sfarsit Edward a oprit alarma. Detestam chestia aia. M-am ridicat pe pat, in timp ce Edward isi freca ochii. Cand mi-a intalnit in sfarsit privirea, mi-a trimis un zambet timid, si s-a sprijinit de tablia patului, trecandu-si lenes degetele prin par. Era mai dezordonat decat de obicei. Numai din vina mea. Am zambit in sinea mea.
Am stat amandoi tacuti pentru cateva momente, si apoi am realizat ca ar trebuit sa ajung acasa inainte ca Esme sa se trezeasca. M-am ridicat din pat si m-am incaltat in liniste. Nu era incomod. Cel putin nu pentru mine.
- Deci… o sa vii inapoi in seara asta? A intrebat Edward de la locul sau de la marginea patului.
M-am intors spre el si mi-am dat ochii peste cap.
- Unde altundeva sa fiu? Am glumit cu suras mic.
El a parut usurat de spusele mele, asa ca am mers la masa de langa pat si am scos cutia cu prajituri pe care o aveam ticsita in buzunar, Shockolate Chip, si le-am pus langa ceasul cu alarma. Cu o fluturare a mainii peste umar, am iesit prin usile frantuzesti si am inceput sa cobor pe grilaj. Aproape am sarit in sus prin curtea inca intunecata in drumul spre casa. Era o zi buna.
I-am facut lui Esme micul dejun din nou in dimineata asta dupa ce am facut un dus si m-am imbracat. M-am simtit oribil ieri cand am terminat prin a o minti despre locul unde am fost cand am intrat prin usa din spate la ora unsprezece jumatate dimineata. Ea a crezut ca doar m-am trezit mai devreme si am plecat din casa. Uram sa o mint pe Esme.
Cand m-am asezat la masa in fata ei, am inceput sa mananc grabita. Tot somnul asta mi-a marit apetitul. Esme s-a uitat din farfuria ei in sus la mine si mi-a zambit calduros.
- Ai dormit bine? A intrebat ea, incantata si amuzata de dispozitia mea reimprospatata. Am aprobat entuziasta din cap cu un suras larg. Nici n-ai idee…
Si cand Alice a intrat sarind in bucatarie, fluierand si zambind in modul sau obisnuit, nu mi-a mai venit sa vomit. De fapt, a trebuit sa rezist impulsului de a fluiera odata cu ea. M-am simtit cel mai normal de la accident incoace.
Scoala era atat de diferita cand eram complet treaza. Unele aspecte erau bune, altele erau rele. Totul era mult mai clar si mai viu. A fost mai greu sa evit toti oamenii din jurul meu, si asta m-a tensionat. Dar raul nu a depasit binele. Am fost atenta la fiecare ora, luand notite cu meticulozitate, compensand pentru fiecare zi in care era prea pe dinafara incat sa depun vreun efort pentru asta.
Am putut auzi mai mult decat soaptele incete cand mergeam pe culoar cu gluga sus si capul jos, dar nici macar asta nu mi-a putut strica dispozitia. Eram in mica mea lume, intr-un dormitor la cateva mile departare; ca un fel de sanctuar.
Cand l-am vazut pe Edward in drumul spre a treia ora mi s-a taiat respiratia. Cearcanele lui aproape au disparut; mergea inspre mine pe culoar imbracat cu jacheta lui de piele, cu aceesi expresie indiferenta ca intotdeauna, doar ca acum practic stralucea de inviorare. Era aproape mai bine decat sa-l privesc dormind. M-a ignorat ca de obicei, trecand pe langa mine fara nicio privire. Dar nu m-am mai amarat din cauza asta astazi. Mi-am petrecut ultimele doua nopti in patul lui pana la urma. Si ca sa-mi faca dispozitia inca si mai buna, cand m-am intalnit cu Mike, s-a intors si a mers in alta parte, evitandu-ma la fel ca toti ceilalti.
Pranzul a fost usor mai dificil. Eram tesnionata cand am trecut prin multime, incercand sa stau la o distanta precauta de oricine din jurul meu cand am mers spre masa lui Alice, infasurandu-mi protectiv bratele in jurul trupului. Toata lumea parea mult mai aproape decat de obicei. O sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuiesc cu asta.
Mi-am reluat rutina de la pranz, aruncand cate o privire din cand in cand spre masa lui Edward si a lui Jasper, unde ei mancau in liniste. Dar n-am putut bloca conversatia de la masa mea ca atunci cand eram obosita. Alice incerca sa o convinga pe Rose sa doarma amandoua la casa Hale. Rose nu intelegea fixatia lui Alice pentru fratele ei.
- Haide, Rose! S-a bosumflat Alice la ea peste masa. O sa fie distractiv. O sa-ti imprumut Manolii mei cei rosii. A incercat Alice sa o convinga pe Rosalie, mituind-o cu designer-ul de pantofi.
Dar Rose se uita distrata la unghiile ei, in timp ce Emmet si-a infasurat pe deget o suvita din parul ei blond.
- Nu vad ce e asa mare scofala, Alice. Casa mea e plictisitoare. S-a ofensat Rose.
Emmet s-a intors spre Alice atunci.
- Mda, plus ca, Rose are deja planuri cu cel mai sexy barbat din Forks week-end-ul asta. Nu-i asa, Rose? Si-a ridicat sprancenele sugestiv.
Eu am suierat.
- Asta e putin pretentios, nu crezi? Am chicotit, zambind la replicile lor.
Deodata, toti au inghetat si s-au intors spre mine cu expresii socate. Mi-am lasat incet chicotitul sa dispara. Ce? Gura lui Alice era usor deschisa, si ochii ei caprui erau atat de mari incat am crezut ca o sa-i iasa din orbite. Rose si Emmet aveau expresii asemanatoare.
Zambetul mi-a cazut.
- Imi pare r-rau, doar glumeam, serios. M-am balbait, rosind si lasandu-mi capul jos in cartea care mi-a pierdut atentia.
Masa a fost tacuta pentru cateva momente, apoi Emmet a izbucnit intr-un hohot puternic de ras care m-a facut sa sar.
- Ei bine, cum sa stii? Ea chiar vorbeste! A ras mai tare inainte ca Rosalie sa-l pocneasca dupa cap.
Sprancenele mi s-au unit. N-am vorbit odata in fata lui Emmet?
- Scuze. A murmurat el frecandu-si ceafa.
Am incercat sa-i zambesc, dar era deranjant. In afara de Edward, Emmet era cel mai apropiat tip din viata mea, si n-am vorbit niciodata in fata lui inainte. Adevarul era ca Emmet era un barbat mare. Nu era niciun tip, si cu siguranta nu era un baiat. Era galagios si mare, si ma facea sa ma tensionez. Dar tocmai am vorbit cu el pentru prima data.
In sinea mea, o parte din mine spera ca orice a fost chestia aia pe care o aveam cu Edward sa se extinda si asupra altor persoane. Poate ca el nu era atat de special pana la urma. Poate ca ma faceam bine. Emmet era un tip dragut. El nu m-ar rani. Mi-am inchis cartea cu un sunet inalt si am pus-o pe masa. Alice, Emmet si Rosalie inca uitau la mine temator. M-am fortat sa-i zambesc lui Emmet, incercand sa nu ma gandesc prea mult la ce urma sa fac, si mi-am ridicat barbia hotarata, indreptandu-mi umerii. Pot sa fac asta.
- Te rog iarta-ma, Emmet. Am spus sincer.
Ochii lui s-au deschis larg la postura si la vocea mea increzatoare.
- Hai sa incepem corect. Putem? Am intrebat politicos cu un zambet mic, si apoi mi-am intins mana peste masa.
Incercam sa ignor faptul ca mana imi tremura usor si respiratia mi se accelera.
- Eu sunt Bella.
Am spus printre dintii inclestati, inima batandu-mi violent in piept. El se holba la mana mea intr-o stare completa de soc.
Alice s-a aplecat aprope de urechea mea, tinandu-si privirea pe mana mea intinsa peste masa, tremurand usor.
- Nu trebuie sa faci asta, Bella. A soptit ea.
Dar eu doar am scuturat din cap. Trebuia sa stiu. Trebuia sa incerc. O sa fac asta. Am blocat orice altceva din jurul meu, tinandu-mi privirea blocata in ochii caprui larg deschisi ai lui Emmet, asteptand ca el sa-mi ia mana, inca inclestandu-mi dintii intr-un zambet incordat.
Agitat, si-a luat mana din parul lui Rosalie, si si-a intins-o peste masa pana cand era la cativa centimetri de a mea. Dupa un moment scurt de ezitare, mana lui mare si dura a prins-o pe a mea intr-o stransoare usoara.
Dar nu a folosit. Zambetul mi s-a transformat intr-o expresie contorsionata de groaza, in timp ce imagini imi bombardau mintea.
Phil luandu-mi mana si taranadu-ma pe jos in hol, icnind si tipand dupa ce aproape am scapat. Phil apucandu-mi mainile si ridicandu-mi-le deasupra capului atat de dur incat incheietura mainii mi-a pocnit. Phil frangandu-mi degetul mic cand am incercat sa il musc.
Am scos un scancet profund si mi-am tras mana tremuranda departe de Emmet. Puteam sa simt in piept bubuind familiara panica, dar refuzand sa o las sa se dezlantuie aici. Am putut sa o aud pe Alice incercand sa vina dupa mine cand am fugit afara din cantina plangand si gafaind, dar n-am putut sa dau ochii cu ea.
Am alergat prin viziuni neclare pana am ajuns in spatele scolii. Multumita ca era destul de deoparte incat sa-mi dezlantui “Ciudatele caderi emotionale”, mi-am rezemat spatele de peretele dur si rosu, si m-am lasat in jos pe pamant. Mi-am lasat capul pe genunchi, tragandu-mi gluga la o parte, apucandu-mi strans parul cu pumnii, in timp ce maraiam frustrata.
Nu puteam respira. Parca ma sufocam, pieptul meu era atat de stramt. Era rupt intre gafaiala pentru mult doritul aer si scoaterea hohotele de plans adanci care vroiau sa evadeze. Am inceput sa ma legan inainte si inapoi, incercand sa ma calmez in timp ce gafaiam dupa aer, si lacrimile mi-au udat genunchii.
Dupa cateva secunde, am simtit ca cineva statea inaintea mea. Edward. Puteam sa spun asta pentru ca simteam electricitatea aceea ciudata pe care o emana.
- La naiba.
A murmurat pe sub barbie. Eu doar mi-am scuturat capul furioasa si mi-am apucat parul mai strans. Nu vroiam ca Edward sa ma vada asa. Dar n-a plecat. In loc de asta, s-a lasat in jos si a luat delicat pumnii care imi strangeau parul si mi i-a desprins, exact cum am facut si eu pentru el acum doua nopti. Mi-am ridicat capul de pe genunchi, luptandu-ma sa-l vad prin vederea incetosata in timp ce respiram greu. El era ghemuit la cativa centimetri in fata mea, studiindu-ma cu grija cu ochii lui verzi patrunzatori.
- La ce naiba te gandeai, Bella? S-a rastit el, inca tinandu-mi pumnii in mainile lui.
Am scot un alt suspin adanc si inalt, si mi-am scuturat din nou capul. Fata i s-a inmuiat, si m-a tras spre el. N-am ezitat. Mi-am aruncat bratele in jurul umerilor lui si suspinam in jacheta lui rece de piele. El a intepenit pentru un moment, dar in cele din urma s-a relaxat. Si-a strans bratele in jurul meu, a inceput sa ma legene usor inainte si inapoi pe pamant, trecandu-si degetele prin parul meu, linistindu-ma.
Am respirat mirosul lui gradual, lasandu-l sa ma relaxeze, alaturi de mangaierea lui delicate si imbratisarea lui. Imi mangaia parul, si alterna cu asta miscari linistitoare circulare cu care imi freca spatele. A stat cu mine si m-a tinut in brate tot timpul pranzului si ora de biologie.
Odata ce respiratia mi s-a intors in sfarsit la normal si nu mai aveam lacrimi in mine, l-am strans pe Edward tare si apoi m-am ridicat, stergandu-mi lacrimile ramase pe obraji.
El se uita de parca ii era frica ca o sa ma prabusesc pe el din nou, asa ca i-am zambit. Un zambet real, mare, cu toti dintii. Eram in regula acum.
Mi-a zambit si el si apoi s-a ridicat, indepartandu-si iarba de pe blugi.
- Nu te simti asa rau. A ridicat din umeri. Emmet are efectul asta asupra femeilor. A ranjit. N-am putut retine rasul zgomotos care mi-a scapat.
Pentru prima data, am mers la sport dupa o Cadere Emotionala Ciudata

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

16 Re: Wide Awake la data de Dum Mar 14, 2010 12:13 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
10. Wrathful Walnut Fudge

EDWARD
Am lasat-o pe Bella ca sa merg la ora de engleza cu un oftat greoi. Am incalcat toate regulile mele idioate. Nu regret cu adevarat ca am facut asta. Am urmarit toata scena de la masa mea. Fata mea curajoasa cu barbia sus si cu spatele drept, parand foarte matura si înfruntând monstrul. Folosindu-l pe Emmet ca pe bietul ei porc de guinea. Am fost mandru. Apoi am fost plin de speranta. Apoi am fost speriat. Apoi am fost iritat.
Recunosc, desi faptul ma ingrijora, o mica parte din creierul meu incerca sa-si dea seama daca aceasta aversiune a Bellei era atat de rea pe cat a facut ea sa para. N-am fost niciodata martor la asta, in primul rand. Si ea nu numai ca mi-a permis sa o ating, dar si sa o tin aproape de trupul meu. Parea putin tras de par ca numai eu eram diferit de ceilalti.
Dar cand am vazut toata chestia asta întâmplându-se, m-am simtit ca dracu` numai pentru ca m-am gandit la asa ceva. Pentru ca evident, era exact la fel de rau pe cat a facut ea sa para. Sentimentul de vina pe care l-am simtit atunci m-a impins afara din cantina. Din fericire, Jazz n-a observat Ciudata Cadere Emotionala desfăşurându-se in spatele lui. Asa ca i-am spus o poveste tampita cum ca trebuie sa fumez o tigara, si am fugit dupa fata mea.
Cand am gasit-o in spatele scolii, toata ghemuita si tremurând, era o Bella complet diferita de cea pe care am vazut-o in cantina, cea care era gata sa faca fata monstrului. Arata exact ca o fetita pierduta, plangand si gafaind, si avand nevoie numai ca cineva sa fie acolo. Asa ca am incalcat regulile. Pentru ca monstrul ei a castigat, si nimic din ce puteam eu sa fac nu era mai rau de atat.
Totusi, acum mai mult ca niciodata vroiam sa nu incalc regulile. Pentru ca daca afla cineva vreodata ca Bella doarme in patul meu in fiecare noapte, ar interpreta totul gresit. Ar presupune totul gresit. Ea ar fi victima, si eu as fi manipulatorul nenorocit. Si Brandon m-ar aresta cu siguranta pentru un rahat bolnav si incurcat ca asta. Si n-as învinu-i-o nici macar putin.

In saptamana urmatoare, Bella si cu mine am inceput o noua rutina perfecta. Ea venea mai devreme, la ora zece in loc de miezul noptii, si inca imi aducea cina, si eu inca iubeam fiecare firimitura din ea. Asculta muzica in locul ei pe canapea si ma privea cum mancam. Daca nu eram într-adevăr obositi, ea citea una din cartile mele in timp ce eu faceam schite si vorbeam despre ce s-a intamplat in ziua respectiva. Cand unul dintre noi decidea ca e prea obosit ca sa mai reziste, celalalt se oprea din ce facea si se pregatea de culcare. Era o situatia care provoca dependenta. Intotdeauna eram chit.
Fata mea a inceput sa se simta mai confortabil in camera mea. Ea mi-a spus in prima noapte ca era ca sanctuarul ei, si de asta, i-am permis fara restrictii sa foloseasca baia mea, pe care o folosea multimita. Si-a mai adus o alta geanta mai mica cu ea, si intotdeauna petrecea cel putin zece minute in baie, pregatindu-se pentru noapte.
Cand amandoi eram gata de culcare, ne asezam complet imbracati pe asternuturi. Bella nu-si dadea niciodata hanoracul jos, si eu niciodata nu ma schimbam de hainele de la scoala. M-am gandit ca ne simteam amandoi mai confortabil cu mai multe straturi intre noi. In primele cateva nopti, era inca o incomoditate distinctiva care patrundea in atmosfera cand ne urcam in pat. Dar disparea odata ce inchideam lampa. Era ca un fel de instinct sau altceva. Intorcandu-ne unul spre altul si, fara sa ezitam, il aduceam pe celalalt in bratele noastre. Sentimentul pe care il aveam cand simteam degetele Bellei trecandu-mi prin par ma facea intotdeauna sa suspin. Era atat de bine. Dupa cateva momente incepea sa-mi fredoneze, si o imbratisam inca si mai tare, ceea ce intotdeauna parea sa-i placa. Cred ca asta era cheia pentru ca Bella sa doarma. Ii place sa fie îmbrăţişată, sa se simta in siguranta. Si din nu stiu ce motiv, eu o faceam sa se simta asa. Asa ca niciodata nu am ezitat sa o tin aproape. Si nu puteam sa ma abtin san u ii miros parul matasos. Flori si prajituri. Era ca un cantec de leagan numai el.
Intotdeauna adormeam eu primul, dar nu ma indoiam ca ea nu ma urma indata. In timpul noptii, picioarele noastre se incurcau unele intr-altele. Dar dormeam profund. Vreau sa spun, chiar foarte profund. Nici chiar cele mai rele furtuni din Forks nu ne puteau trezi. N-am avut niciodata vreun vis, si niciodata nu-mi aminteam nimic din noaptea de somn dupa acel cantec.
Dimineata, alarma ceasului suna la exact cinci jumatate, chiar si in week-end. Bella ura ceasul ala tampit. Ea intotdeauna ma imbratisa mai strans, dorindu-si ca zgomotul ceasului sa inceteze, dar intotdeauna il opream cu un geamat. Pentru ca si eu uram chestia aia, si de-abia asteptam sa-l fac se se opreasca.
Ea petrecea zece minute superficiale in baie in fiecare dimineata. Facand lucrurile alea pe care le fac fetele dimineata. Periindu-si dintii sau parul, sau planuind sa salveze copii sau cine stie ce prostii. Sa fiu al naibii daca stiu. Din baie era inlaturat tot timpul orice urma a ei cand iesea, si intotdeauna isi impacheta lucrurile si le punea in ghiozdanul din spatele ei. Cand se indrepta spre usa, imi zambea si lasa o cutie cu prajituri pe noptiera. Si intotdeauna ii zambeam inapoi pentru ca prajiturile alea imi faceau ziua mai buna.
Odata ce ajungea jos in siguranta – cateodata, cand era inca intuneric, trageam cu ochiul de dupa perdele ca sa ma asigur – imi incepeam propria rutina de dimineata cu un dus, ma barbieream si in general fiind un om normal macar o data.
Jazz inca ma astepta la curba, dar de obicei ajungeam acasa la el mai repede decat de obicei. Acum ca dormeam, ma simteam mai bine sa accelerez, ceea ce am descoperit ca imi placea mult. Scoala era la fel ca intotdeauna. Inca evitam pe toata lumea, inclusiv pe Bella. Inca ma intalneam cu ea pe trotuar, dar nu ma lasam sa ma uit la ea, pentru ca daca o faceam, probabil ca ii zambeam. Si toata lumea se va intreba de ce Edward Cullen ii zambea fetei noi. La naiba cu asta. Ea nu parea niciodata sa se supare. Si ea cu siguranta nu realize faptul ca eram mai apropiat de ea decat de oricine, inclusiv de Jazz.
Pot spune că inca era incordata la scoala. Facea orice efort necesar ca sa se tina la distanta de oricine. Intotdeauna cu gluga pe cap si cu capul in jos, si nu vorbea niciodata cu nimeni in afara de Brandon. Dar n-a mai avut caderi emotionale, din fericire.
Intotdeauna imi petreceam pranzul mancand prajiturile ei delicioase. Jazz se holba intotdeauna curios la cutie, murind sa ma intrebe de unde le am, dar stiam ca nu putea. Apoi se intorcea sa manance si sa viseze cu ochii deschisi la Brandon probabil. Nu-mi pasa. Din cand in cand imi permiteam sa arunc o privire spre masa fetei mele, unde ea citea. Ea mi-a spus ca Emmet n-a mentionat despre incidentul cu scuturarea mainii. Eram bucuros de asta, pentru ca chiar nu vroiam sa fie nevoie sa-l bat la fund. Eram total increzator ca nu era o lupta din care sa scap neatins. El e un mare nenorocit. Si Carlisle s-ar supara. Ca sa nu mai spun ca nu era chiar vina lui daca incepea cu asta.
Petreceam ora de biologie lejer, ignorandu-ne unul pe altul. In putinele cazuri in care trebuia sa lucram impreuna la vreun experiment, vorbeam cat de putin posibil avand in vedere circumstantele. Newton isi tinea tot timpul ochii departe de noi.
Dupa scoala, il conduceam pe Jazz si apoi mergeam acasa. Asteptam in camera mea ca Daddy C sa vina acasa, si cateodata imi taram fundul jos pe scari ca sa vorbesc cu el putin. Ii placea asta. Intotdeauna vorbea ca un copil despre vreun nou echipament artistic sau de vreo carte noua pe care a citit-o. Dar evitam intotdeauna contactul cu Em. Inca ma enerva prea tare.
Apoi la zece, fata mea venea catarandu-se pe balconul meu, si incepeam din nou rutina. Toate ca toate, rutina era perfecta. Dupa ce am folosit-o o saptamana, nu-mi puteam imagina cum as putea trai fara ea. Asta ma facea sa vreau si mai mult sa nu incalc regulile. Bella parea mai fericita decat am vazut-o vreodata. Si asta ma facea si pe mine fericit. Chiar arata mai sanatoasa. Cearcanele erau disparute complet de sub ochii ei dupa sapte zile, si-mi imaginam ca si ale mele. Era ca si cum eram uman pentru prima oara.
Undeva intr-un colt al mintii mele, stiam ca devenim amandoi prea dependenti de rutina. Asta nu putea dura o vesnicie. Asa ca m-am rezumat la a ma bucura de asta atat timp cat puteam.

BELLA
O saptamana intreaga. Sapte nopti de fericire deplina cu Edward. Nu era ca nimic cu care m-am avut de-a face. Asteptam agitata toata ziua sa se faca ora zece. Am inceput inca sa ma duc mai devreme. I-am spus ca era din cauza ca vroiam sa dorm mai mult, dar de fapt eram nerabdatoare sa-l vad. Sa-l ating. M-am trezit inconstient ca Alice, Esme si cu mine faceam felurile de mancare preferate ale lui Edward, si apoi impachetam ce a ramas in ghiozdan. Incepeam intotdeauna o reteta noua de prajituri exact la ora noua, si in loc de trei cutii Ziplock, acum erau patru.
Trebuia fizic sa lupt cu mine ca sa nu ies pe usa mai devreme de ora zece. Si niciodata nu apucam sa vad ceasul de la microunde aratand zece si un minut. Si chiar daca am crezut ca eram o profesionista in catarat inainte, acum as putea probabil sa scriu un intreg manual de instructiuni( Intotdeauna incepe de pe al cincilea rand, evita al doisprezecelea de la stanga – scartaie pe margine, cand atingi balconul, urca inca sase randuri pe grilaj, evita a doua din dreapta – are o fisura, daca apesi grilajul, se rupe).
Edward ma astepta intotdeauna cand bateam la usa, si intotdeauna imi dadea gluga jos odata ce intram in camera. Din nu stiu ce motiv, nu ii placea. Manca in mijlocul patului sau, exact ca inainte, si eu il priveam mancand, pierzandu-ma in fiecare geamat si zumzet. Ma purtam de parca ascultam muzica, dar intr-o ureche aveam scoasa casca, doar ca sa-l aud mai bine.
Cateva zile nu am fost destul de obositi incat sa mergem direct in pat. Ei bine… el nu era destul de obosit, eu intotdeauna ardeam de nerabdare sa ma urc in pat cu el, nu conta daca eram obosita sau nu. Dar, lasand deoparte nerabdarea mea, inca imi placea compania lui, si iubeam sa vorbesc cu el. Asa ca luam una dintre cartile lui si incercam sa citesc in timp ce el schita. Niciodata nu citeam prea mult din carte inainte sa fim prinsi intr-o conversatie lejera.
Incercam sa astept pana cand el era destul de obosit, dar de cateva ori n-am mai putut astepta, si mi-am inchis cartea ca sa subliniez faptul ca eram gata. El nu parea sa se supere ca-si intrerupea schita prea repede. M-a lasat sa-i folosesc baia ca sa-mi perii dintii si parul, si sa ma spal pe fata. Nu puteam suporta groaza de a merge in pat langa Edward cu respiratia urat mirositoare. Nu facea niciodata dus cat timp eu eram acolo, asa ca am presupus ca facea dus dimineata, ca mine. Dar petrecea putin timp in baie in timp ce eu il asteptam in pat.
Nu ne schimbam niciodata din hainele de la scoala. Era putin inconfortabil, dormind in blugi si hanorac, dar ma simteam prea incomod sa aduc subiectul in discutie. Si pentru ca eram complet imbracati, si niciodata fiindu-ne frig, nu dormeam niciodata sub paturi. Toata chestia asta era intima, ciudata, ca in afaceri. Dar nu m-am putut face sa nu-mi pese. Luam ce puteam primi. Si era o soarta groaznica.
Odata ce lumina era stinsa, Edward nu ezita sa se intoarca spre mine si sa ma imbratiseze. Iubeam asta. Traiam pentru asta. Capul meu mergea direct la locul sau, pe pieptul lui. In fiecare noapte ma tinea din ce in ce mai strans, si sa fiu in siguranta bratelor lui ma relaxa intotdeauna. Ii placea cand ii mangaiam parul; intotdeauna ofta in parul meu cand faceam asta. Odata ce incepeam sa-i fredonez cantecul, atipea imediat. Eu mai stateam putin treaza dupa asta, doar bucurandu-ma de moment si respirandu-i aroma. Ma apropiam atat de tare de el incat picioarele noastre se impleteau.
Nu visam niciodata, si ma trezeam la alarma aia stupida care ma enerva. Il strangeam mai tare, nevrand sa se indeparteze, dar intotdeauna o facea. Desi era in regula, pentru ca mi-am spus intotdeauna ca o da facem asta din nou in urmatoarele saptesprezece ore. Nu ca as tine socoteala sau altceva.
Fugeam spre baie cat de repede puteam. Parul meu era intotdeauna dezordonat. Cred ca lui Edward isi placea sa-si ingroape nasul in el. Ceea ce, fireste, nu ma supara deloc. Ma asiguram ca lucrurile mele au fost impachetate, inainte sa-i las cutia cu prajituri pe masa de langa pat. Intotdeauna ma uitam urat la ceas cand faceam asta.
Intotdeauna ajungeam acasa si faceam un dus inainte sa se trezeasca Esme, si de obicei micul dejun era gata pentru ea si Alice cand veneau in bucatarie. Cu exceptia unui anumit ceas cu alarma, am descoperit ca eram o persoana matinala. Cine ar fi stiut?
Scoala intotdeauna imi afecta buna dispozitie. Eram atat de alerta, incat parea ca prezenta tuturor parea sa-mi invadeze calmul. Am lucrat mai mult ca oricand sa-mi mentin starea de amorteala. Mi-am dat seama ca totusi functiona, pentru ca n-am mai avut caderi emotionale.
Edward inca ma ignora, dar nu ma asteptam niciodata la ceva diferit. El m-a consolat in ziua aia dupa caderea mea emotionala si a incalcat regulile. A insemnat enorm pentru mine. Dar nu ma asteptam la mai mult in afara de asta. Cand l-am vazut pe trotuar, mai aveam numai doisprezece ore pana sa merg la el. Din nou, nu ca tin vreo socoteala sau ceva. Intotdeauna avea aceeasi expresie plictisita pe fata, aruncandu-si cateodata privirea inceuntat spre cineva care mergea prea aproape de el.
Si pranzul era intotdeauna tensionat. Bietul Emmet nu a mai incercat niciodata sa vorbeasca cu mine dupa ce i-am cerut scuze vineri, ziua de dupa incidentul cu scuturarea mainii. Si astfel, imi tineam atentia spre cartea si prajiturile mele. Totusi, mai aruncam cate o privire sau doua la Edward, in partea cealalta a camerei, unde manca intotdeauna prajiturile pe care i le lasam in dimineata respectiva. Intotdeauna ma facea sa zambesc. Si nu ma supara decat putin cand ma ignora la biologie. Puteam sa-i simt mirosul din locul meu, si intotdeauna imi calma nervii.
Alice si cu mine mergeam acasa si ieseam pe afara dupa scoala. Ea ma ruga si ma implora tot timpul sa o las sa ma imbrace, si eu intotdeauna refuzam vehement. Cand se bosumfla, tot ce trebuia sa fac era sa fac un comentariu despre ce purta Jasper in ziua aceea. Apoi petreceam ore intregi ascultand despre el, in patul ei. Era ceva ce ma facea sa ma simt ca o fata normala. Singurul lucru pe care nu puteam sa-l schimb era tonul cu care vorbea despre Edward.
Nu-mi ignoram sentimentele pentru Edward. Stiam ca il plac mai mult decat ca pe un prieten, si-mi doream enorm sa ma vada si el la fel. Dar era evident pentru mine ca asta nu era chiar la fel pentru el. Si eram aproape tot timpul pregatita pentru a pune intregul aranjament la punct, facandu-mi cunoscute aceste sentimente. O parte din mine spera ca in cele din urma el va ajunge sa ma vada ca pe mai mult de o prietena si un mijloc pentru a-si indeplini scopul. Si alta parte, o mare parte din mine era egoista dorindu-si mai mult, cand primeam deja atat de mult.

Era din nou vineri, si eram la sport, bucuroasa ca era ultima ora din saptamana. Trebuia sa ne imbracam in uniformele alea urate pentru sport, dar profesorul m-a lasat sa port hanoracul. Jucam baschet, si din fericire fetele si baietii erau impartiti pe echipe, asa ca nu exista riscul sa fiu atinsa. Din pacate, buna mea dispozitia n-a durat mult pentru ca Jessica Stanley facea parte din echipa mea.
Era cu doua locuri in fata mea pe banca de rezerve, parul ei ondulat dezgustator intinzandu-se peste tot, si ea era aplecata spre Samantha care statea langa ea, si amandoua mestecau guma intr-un mod vulgar.
Jessica si Samantha discutau despre cuceririle lor in timp ce echipa fetelor astepta pe banca de rezerve ca baietii sa-si termine jocul. Si eu ma luptam si incercam sa nu ascult ce spuneau. Incercam sa ma concentrez pe orice altceva; textura meciului de baschet pe care il urmaream, absurditatea de a purta hanoracul meu cu gluga cu echipamentul sportiv, modelele de pe podeaua lucioasa de lemn din cealalta parte a camerei pe care calcau baietii ca sa controleze mingea, chiar am incercat discret sa-mi pun mainile peste urechi. Imi doream sa am propriul meu iPod, si apoi distragandu-ma cu feluri in care as putea sa o conving pe Alice sa-mi cumpere unul. Dar odata ce numele lui a fost rostit, mintea mea a reactionat imediat impotriva vointei mele si totul din jurul meu s-a dizolvat in afara de sunetul nazal si enervant al vocii ei.
- Edward Cullen. A spus Jessica dand din cap aprobator.
N-aveam idee ce a zis inainte de asta, si nu aveam nicio sansa sa o opresc acum.
- Cu siguranta cea mai buna partida dintotdeauna. Jos palaria. Fara competitie.
Vederea mi s-a inrosit si sangele meu fierbea. M-am gandit eu ca au facut sex, dar asta era prima data cand auzeam o confirmare directa. Parul ei urat era la catica centimetri de piciorul meu de pe banca. Mi-am imaginat cum il ridic asa, si ii trag o lovitura sanatoasa.
Samantha a izbucnit intr-o criza de chicoteli.
- Mda, probabil ar fi trebuit sa-mi dau seama ca o sa spui Cullen. Chiar daca a fost o partida pe bancheta din spate. Si-a scuturat capul a dezaprobare, in timp ce Jessica doar a ridicat din umeri.
Acum aveam doua conflicte emotionale. Am fost usurata ca nu s-a petrecut in patul lui. Acelasi pat in care am dormit impreuna. Afland ceva ca asta, ar distruge complet sanctuarul pentru mine. Dar acum aveam si mai multe detalii despre ceea ce nu vroiam sa stiu. Acum aveam o imagine in capul meu, pe care nu o vroiam.
Amandoua s-au lasat pe spate pe banca si si-au pus picioarele pe locurile din fata lor.
- Deci, Jess… A inceput Samantha cu o voce scandaloasa. Toarna tot despre Cullen. A ranjit.
Mi-am tinut respiratia si m-am luptat cu mine insami si mai mult ca sa blochez vocea aceea enervanta. Pantaloni verzi urati… Mascota amuzanta… Podea stralucitoare urata…
- Saruta fantastic. A spus Jessica si si-a rasucit o suvita din parul ei.
Mi-am scuturat capul si am incercat sa ma concentrez mai mult ca sa ma apar, inclestandu-mi mainile in jurul mingii de baschet pe care o tineam. Echipament sportiv nasol… Sistem scolar tampit in Washington… Pui la gratar cu legume…
- Si, Sfinte Dumnezeule, mainile alea… a respirat ea, visatoare.
Mi-am strans dintii, sfredelind violent mingea, si am incercat din greu sa-mi distantez mintea. Teorema lui Pitagora… Teoria Relativitatii… Pentru fiecare actiune exista o reactiune egala si de sens opus…
- Ca sa nu mai spun, e genul tacut, si bineinteles, ii place sa vorbeasca murdar. A spus ea facand un balon.
Mi-am tinut ochii inchisi strans si mi-am scuturat capul frenetic, apasand cu degetele mingea atat de tare incat ma dureau, si dorindu-mi sa nu-i mai aud vocea. Bloody Newtons… Covor auriu… Ochi verzi…
Jessica si-a lins buzele.
- Si sunetele pe care le facea cand i-am supt -
Am izbit mingea tare in capul urat carliontat al Jessicai, facand-o sa se clatine inainte si sa-si lase propozitia neterminata.
Ea si-a apucat ceafa in maini si s-a intors cu fata la mine.
- Hei! Care dracu` e problema ta, ciudato! A marait.
In sala de sport s-a facut liniste imediat la sunetul zgomotos si la tipatul inalt, si toata lumea s-a intors sa se uite la mine. Maxilarul inca imi era inclestat atat de tare, incat dintii ma dureau. Mi-am invartit ochii in jurul salii sa iau in considerare toate expresiile confuze. Dar eram obisnuita ca oamenii sa se uite la mine ca la o ciudata, si nu era nicio nenorocita de cale prin care sa-i cer scuze Jessicai pentru ce am facut.
Exact cand eram pe punctul de a ma ridica si a pleca departe de toata situatia asta, antrenorul a fluierat, semnalandu-ne sa mergem la vestiare. Toata lumea a pus mingile jos si au inceput sa iasa din sala, aruncand priviri in directia noastra. Jessica inca statea acolo, uitandu-se la mine cu o expresie furioasa. N-o sa-mi cer scuze. M-am ridicat, mai inalta decat ea din cauza bancii mai inalte pe care eram, si am mers spre vestiar cu gluga pe cap, si cu capul in jos.

Ora zece nu putea veni destul de repede. Am avut cea mai proasta dispozitie de la ora de sport, si stiam care era singura persoana care putea sa ma faca sa ma simt mai bine. De fiecare data cand inchideam ochii, puteam sa vad, si nu vroiam. Vroiam sa torn nestiinta peste creierul meu, sa scot toate viziunile de acolo. Vroiam sa gasesc o cale sa-mi sterg din memorie toate lucrurile alea pe care ea le-a zis. Dar indiferent ce faceam, era inca acolo, in prim plan, innebunindu-ma.
Chiar era irational sa fiu atat de geloasa pe Jessica. Bineinteles, ea l-a avut pe Edward in moduri in care probabil eu n-o sa-l am niciodata. Dar eu il aveam pe Edward in moduri pe care cu siguranta ea nu il va avea niciodata. Totusi, asta m-a facut sa ma simt putin mai bine.
Asa ca atunci cand a venit timpul, am impachetat prajiturile Wrathful Walnut Fudge pe care tocmai le-am facut, adaugandu-le deja multimii de mancare pe care am facut-o pentru Edward, si am iesit afara pe usa.
Am batut repede in usile frantuzesti, batand din picior nerabdatoare. In sfarsit a venit, stand in fata mea in tricoul lui negru si blugii lui inchisi la culoare, parul cazandu-i peste ochii verzi, el avand o expresie calma pe fata. S-a dat la o parte ca sa pot intra, si odata ce a inchis usa, a sarit si mi-a dat gluga jos, ca de obicei. Cu mainile alea. Am tresarit putin, si am mers sa despachetez cina pentru el.
A mancat fericit. Prea fericit. Toate gemetele si zumzetele imi faceau viziunea si mai clara. Si sunetele pe care le facea… Vocea Jessicai imi rasuna in minte. Am tresarit din nou.
Stateam incordata pe canapeaua lui, leganandu-mi un piciorul in sus si in jos rapid, batandu-mi genunchiul cu mana. Trebuie sa sterg asta cumva. Trebuie sa fac ceva sa imi scot imaginile alea din cap.
- Ce e cu tine? Vocea de catifea a lui Edward a intrebat din pat dupa ce a terminat de mancat.
Mi-am scuturat capul spre el si am incercat un zambet care probabil era stramb, si nici macar cat de putin credibil.
- Nimic. Am spus dulce.
- Prostii. A spus Edward simplu, ridicand asteptator o spranceana la mine.
Am scos un oftat adanc. Stia intotdeauna cand ceva nu era in regula. Trebuia sa-mi dau seama. M-am aplecat si mi-am dat papucii jos ca sa-mi imbratisez genunchii. Inca se uita la mine, asteptand un raspuns cand m-am asezat. Sub nicio forma nu aveam sa-i spun lui Edwad ceea ce ma deranja cu adevarat. Ar fi prea evident. Asa ca am deci sa fac acelasi lucru pe care el il facea des cu mine.
- Doar am avut o zi proasta.
Nu era o minciuna. S-a uitat la mine de parca astepta sa explic mai pe larg, dar nu era nicio cale prin care sa fac asta.
- Ok.
A spus incet, uitandu-se precaut la mine.
- Vrei sa vorbesti despre asta? A intrebat ingrijorat.
Mi-am scuturat capul incet si am inchis ochii, rugandu-ma ca el sa nu forteze chestia asta. Camera a fost tacuta pentru ceva vreme, si eu mi-am tinut ochii inchisi.
- Hei. A soptit Edward moale.
Mi-am deschis ochii incet, rugandu-l din priviri te rog las-o balta.
S-a uitat la mine pentru cateva minute. Apoi si-a intins mainile in fata lui, ca si cum se oferea sa ma imbratiseze. N-am ezitat. M-am ridicat de pe canapea si am incercat sa merg cat de incet am putut spre patul lui. Inca era un efort. M-am urcat pe pat si am zburat in bratele lui, aproape rasturnandu-l cu forta cu care am facut asta. Mi-am ingropat capul in scobitura gatului sau, inspirandu-i mirosul si lasandu-l sa ma relaxeze, in timp ce el ma imbratisa strans.
N-a spus nimic. Doar s-a intins spre lampa si a inchis-o inainte sa ne intindem pe pat in pozitiile obisnuite. Dupa o vreme lunga in care el mi-a mangaiat parul si mi-a frecat spatele, eram obosita. Asa ca am inceput sa-mi trec degetele prin parul lui si sa-i fredonez cantecul, imbiindu-ul sa doarma. N-a durat mult.
Puteam sa-i simt mainile pe spatele meu, incurcate in parul meu, si am lasat senzatia aceea sa-mi stearga viziunile cu mainile lui pe Jessica. Pana la urma, eu eram in patul lui noaptea

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

17 Re: Wide Awake la data de Vin Apr 16, 2010 1:38 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Anunta-ma daca ficul se mai continua sa stiu daca il arhivez><

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

18 Re: Wide Awake la data de Vin Apr 16, 2010 4:52 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
poti sa-l arhivezi ari,ca am sa ma ocup acuma numai de ficurile mele:)

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

19 Re: Wide Awake la data de Vin Apr 16, 2010 4:52 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
chiar am vrut sa-ti zic:)

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

20 Re: Wide Awake la data de Sam Apr 17, 2010 9:07 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Ok. Topic trimis la arhiva.

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum