Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Ingerul [dropped]

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Ingerul [dropped] la data de Joi Ian 07, 2010 8:51 pm

DON LY


Para-Loser
Para-Loser
Am acord de la Iuliana bounce



Din nou treaz.

După zece secole de stat captiv în urma acelui blestem, am ridicat capacul de piatră al sicriului ce m-a acoperit. Îmi amintesc cum ea a aruncat asupra mea acele vorbe de ocară, cum a spus că sunt un monstru şi un criminal. Aşa voi fi, până o voi face să plătească.

Am avut încerede în ea, am iubit-o, dar m-a inchis şi m-a transformat într-un demon însetat de sânge şi distrugere. Mintea mea a fost învăluită de sentimentul de ură şi dorinţa de răzbunare. “Paulus Nikophoros” a stat scris în piatra peste care mileniul a trecut, a prăfuit literele şi aproape le-a şters. Timpul a trecut şi peste mine, lăsând în urmă toată omenia mea în praful din care m-am ridicat. Am mers încet prin cripta ce mi-a fost casă timp de o mie de ani, iar ajuns la intrare emoţia m-a lovit. Am stat cu mâna lipită de uşa zidită a casei mele de piatră, acea închisoare unde omul din mine a murit.

Am râs. Am râs cu o poftă demonică în timp ce zidul din faţa mea s-a prefăcut în praf sub pumnul ce elibera fiara din mine deschizându-i poarta unei noi lumi nemaivăzute. Luminile acestei lumi s-au revărsat asupra cerului într-un mod magic, haotic şi dumnezeiesc in acelaşi timp. Lumini pe care nu am putut să le visez nici în cele mai îndepărate nopţi ale omului ce a rămas în cripta ce îi poartă numele.

Pentru fiecare an pierdut din viaţa mea, am vărsat câte o lacrimă. O mie de ani, o mie de lacrimi care să îmi spele praful de pe faţă. O mie de picături de apă dulce ce m-au îndepărtat tot mai mult de ceea ce eram înainte. O mie de motive pentru care eu am devenit acest înger întunecat al nopţii şi pentru care răzbunarea şi setea de sânge şi violenţă m-au făcut să deshid ochii din nou.

Am mers pe străzile oamenilor moderni cu puterea sutelor încleştate în propriile mâini. Nimeni nu m-a putut opri, nici acei copii proşti ce işi petrec nopţile pe străduţele slab luminate de focurile lămpilor noi şi inexplicabile mie. Sângele lor pe dinţii mei mi-a trezit dorinţe şi puteri la care nu am indrăznit să visez până acum. Focul ce mi-a înconjurat pieptul mi-a dat putere iar ochii mei au putut să vadă lucruri care pe care lacrimile nu m-au lăsat.

Am fost un prinţ al oamenilor iar acum sunt un prinţ al nopţii şi al întunericului. Acum, în sângele celor căzuţi, cunoştinţele celor care mi-au potolit setea se răspândeşte în mine acoperind golurile istoriei şi civilizaţiei lor necunoscute. Acea licoare stacojie, acel festival al sângelui şi durerii m-a trezit şi m-a făcut să înţeleg ce sunt. Oroarea. Originalul. Nemaivăzutul. Sângele mi se scurgea de pe bărbie ca mai apoi să se verse ca o fântână pe gâtul meu în jos lăsând toate plăcerile şi gândurile vicitmei să mi se aşterne în faţă ca o carte deschisă, ca o bibliotecă privată a filmelor de groază în care agonia sfârşitului în chinuri mi-a făcut mie deliciul.

I-am lovit cu duşmănie pe toţi care mi-au ieşit în cale… prada mea… hrana mea… Eu am fost călăul atâtor suflete în viaţa mea de om. Eu am fost tatăl tuturor călăilor ce au făcut ca în urma lor, aripi negre de îngeri să străbată cerul. Eu am fost cel care a lăsat în urma lui războaie, vieţi distruse şi vise neîmplinite. Toate astea până când am început să fiu mai select, să mă joc, preferând tot timpul ceva mai elevat, superior, plin de noi sentimente şi gânduri.

Am întâlnit şi alţi prinţi ai întunericului, în acest drum al veşnicelor cimitire şi pietre de mormânt pe care le-am lăsat în urmă, dar aceştia au fost doar pioni pe imensa tablă de şah a vieţii şi a morţii, tabla pe care eu nu am avut loc. Eu am fost unul din jucătorii care mişcau piesele lăsându-le să se lovească una de alta. În acest regat al nopţii veşnice eu am fost singurul neafectat de lumina zile, un adevărat prototip al unei rase superioare .

Eu am fost într-adevăr originalul, născut din răutate şi durere, nu din sângele altora. Eu nu am putut fi mişcat din loc de pandantivele si crucifixele argintate şi aurite. Apa sfinţită a fost folosită fără să mă afecteze, sângele din venele mele nu a început să fiarbă la auzul rugăciunilor şi incantaţiilor. Imaginile false ce au fost create în jurul rasei mele m-au ajutat mai mult să înţeleg şi să învăţ despre natura umană cât şi despre latura mea criminală şi aducătoare de crunte chinuri şi cazne ale sufletului. Viaţa oamenilor se subţiază ca aţa de care atârnă greutăţi de nesuportat, adevăratul păcat ar fi să laşi această viaţă să ajungă singură la sfârşit, să nu fie nimeni care să o folosească în scopuri superioare pe care doar eu le pot înţelege.

Liniştea s-a aşternut asupra mea şi în jurul meu cu fiecare pas, cu fiecare privire, cu fiecare clipit al ochilor mei inumani de monstru. Dar liniştea a fost spartă odată cu apariţia ei. Acea fiinţă care reprezentase totul pentru mine, acea fiinţă căreia i-am promis că îi voi pune lumea la picioare şi că vom fi împreună până în ziua când doar puterea lui Dumnezeu ne-ar fi despărţit. Totul a fost la fel, ca în viaţa mea de dinainte, chipul, părul, vocea…

Dar nu a fost ea, creatura ce m-a blestemat cu acel pumnal de argint pe care mi l-a împuns în inimă. Nu a fost ea, vrăjitoarea care m-a închis în sicriul meu de piatră pe care mai apoi l-a legat cu vrăjile şi incantaţiile ei demonice. Şi nu a fost ea, această creatură după care eu am tânjit atât de mult, pe care am vrut să o omor şi să îi provoc toate suferinţele cărora eu am fost supus.

Liniştea mea a fost distrusă de acea bătaie constantă şi puternică a inimii mele când imaginile pe care le-am dorit uitate şi îngropate au început să sape, în mintea mea, din interior spre exterior, lăsându-mi gândurile şi amintirile să trezească în mine acea dorinţă arzătoare de a o avea, de a o face a mea. În mintea mea au apărut acele imagini ale chipului şi zâmbetului ei ce m-au înnebunit şi au dus la pierzania sufletului meu. Mi-am amintit acea atingere şi acea piele catifelata şi fină a mâinilor ei, am avut senzaţia că încă îi simţeam buzele moi ce le îmbrăcau şi se mişcau într-un mod tandru peste ale mele. Respiraţia ei sacadată peste chipul meu atunci când a rămas fără aer în urma săruturilor ineterminabile. Amintirea mâinilor ei pe gâtul meu, în părul meu, au început să stârnească în mine, din nou, acele sentimente, acea dorinţă, acea pasiune şi iubire infinită, lucrurile pe care eu le-am blestemat că m-au aruncat din zborul meu spre culmile extazului şi fericirii, în deşertul sterp al durerii şi suferinţei.

Am urât ziua când mi-a spus că mă iubeşte şi că vrea să îmi fie aproape până când moartea de va despărţi. Şi a avut dreptate, m-a transformat într-un mort viu, m-a despărţit de ea, m-a aruncat din lumea oamenilor. Şi am urât ziua când inima mea a început din nou să bată, când toată umanitatea care m-a dus pe căile greşite şi spre propria mea distrugere şi viaţă plină de regrete. Iar vocea ei, vocea ei, mi-a răsunat în urechi şi chiar la mii de kilometri distanţă, după ce am alergat speriat cât mai departe de ea… m-a făcut, fără să realizez, să mă întorc la ea.

Nu am putut să stau departe de ea, nu am putut nici o clipă să mă depărtez prea mult de această nimfă a purităţii şi frumuseţii, acea creatură care m-a făcut să tremur, să îmi pierd toată ura. Iar când ochii noştrii s-au întâlnit, toată ura din sufletul meu a dipărut, tot întunericul care îmi învăluia mintea s-a şters. Am stat în soare, privind-o, admirând-o, iubind-o.

Am stat şi am urmărit-o de la distanţă, am privit cum părul castaniu i-a fost răsfirat de vânt, lăsând să se vadă în bătaia vântului toată splendoarea acelei fiinţe atât de firave, atât de frumoase, atât de irezistibilă pentru ochii mei. Simt cum m-am pierdut, cum nu am mai stiut ştiu ce am vrut, ce am căutat. Am început să regret monstrul ce am fost, creatura nopţii ce am devenit, ucigaşul tăcut ce a apărut din lumea umbrelor.

Vezi profilul utilizatorului http://donlyadrian.wordpress.com

2 Re: Ingerul [dropped] la data de Vin Ian 08, 2010 12:20 am

dulcejulia

avatar
Para-Admin
Para-Admin
vai adi in sfarsit ai pus si tu.vezi ca tre sa ma ajuti.stii tu


_________________
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine][Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Vezi profilul utilizatorului http://paramore-romania.forumhit.ro

3 Re: Ingerul [dropped] la data de Vin Ian 08, 2010 12:29 am

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Eu am fost in juriu pe forumul Twi la concursul ăla de fic-uri;.Al tău mi-a plăcut cel mai mult=)):x.E bestial;.Aştept next:].

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

4 Re: Ingerul [dropped] la data de Dum Ian 10, 2010 8:12 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
iai:x ce tare e:x

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

5 Re: Ingerul [dropped] la data de Dum Ian 24, 2010 1:29 am

Loren.

avatar
Para-Master
Para-Master
e genial adi:x.!.

Vezi profilul utilizatorului

6 Re: Ingerul [dropped] la data de Mar Ian 26, 2010 9:52 pm

DON LY


Para-Loser
Para-Loser
scuze pentru intarzieri, faculta examene and stuff, e ceva micut si scurt dar vreau mai mult :>


Primele amintiri

Statul în aerul liber, pe timpul zilei, e o adevărată plăcere. Mai ales atunci când alţii stau în umbre şi pândesc. Le simt privirile şi neliniştea, aşa cum şi ei simt la rândul lor puterea mea. Aceeaşi rasă, dar totuşi atât de diferiţi, am atâtea avantaje încât uneori cred că nu e corect.
Dar nu mă las purtat de valul urii şi antipatiei pe care o simt venind dinspre ei. Cel mai mult îmi place să mă detaşez de sentimente şi să explorez minţile oamenilor, muritorilor… Ideile curg una după alta, amestecându-se, pierzându-se, prea puţine lucruri demne de luat în seamă. Uneori, găsesc lucruri ce mă intereseaz, bunuri de unică folosinţă.
– Aloooo! Băiatul, pari rătăcit! Vocea fetei se aude destul de slab în vacarmul de lângă mine, mă hotărăsc să o ignor pe moment.
Continui să privesc pe deasupra plafonului maşinii scumpe din faţa mea. Reţin chipurile oamenilor ce trec prin parcul de peste stradă, iar în acelaşi timp, toţi și-l întipăresc pe al meu în mintea lor. Nu am fost niciodată prea preocupat de aspectul meu fizic, dar acum, în aceste timpuri, se pare că oamenilor le păsa mai mult. Amintirile vremurilor, când călăream şi mă pergăteam de lupte şi razboaie, începuseră să defileze în faţa ochiilor până când mână firavă plină de inele şi brăţări a fetei ce mă strigase flutură prin faţa ochiilor.
– Ai adormit? Mă privește amuzată, probabil totul pare amuzant în mintea ei. Sărăcuţa, habar nu avea ce o va aştepta, moartea se joacă cu ea, iar în nici unul din gândurile vulgare ce îi trec prin cap nu întrezărește viitorul sumbru ce se aşterne.
Îi zâmbesc, un zâmbet sincer aparent, în spatele căreia ascund, ca de obicei, ura pe care o port în mine. O urăsc pe ea, urăsc femeile. Din cauza uneia ca acea simplă şi delicată faptură firavă, am ajuns eu, să fiu un mosntru, să îmi doresc moartea lor, să le simt moi în mâinile mele, călăul călător.
– Îmi cer iertare, nu te-am văzut, răspund eu cu zâmbetul pe buze. Sper că nu mă strigai de mult, iar tăcerea mea te-a jignit. Mi-am dus mâna dreapta şi mi-am atins uşor fruntea cu două degete, într-o încercare ce se vedea a fi sortită eşecului de a-mi ascunde privirea ruşinată.
Efectul în mintea ei, era cel scontat de mine, îşi muşcă acum uşor buza de jos, lăsând la iveală să se vadă astfel dantura perfectă de un alb sclipitor. “E şi ruşinos, ah ce drăguţ e.” Mintea ei infantilă îşi crează o imagine cât se poate de falsă despre mine, jocul începe, iar câştigătorul sunt, ca de fiecare dată, eu. E atât de uşor să le joc pe degete, mintea lor, o carte deschisă, tot timpul îmi arăta ce am nevoie să fac. Își trece mâna stângă prin părul lung, vopsit alb, astea erau armele ei secrete, ochii căprui îi ţintuiesc pe ai mei, având scăpări spre corpul meu. Îmi măsoară întreaga ţinută în detaliu, micile însemne ale mărcilor vestimentare selecte, fiecare cută ce îmi trădează constituţia corpului.
Parfumul îmbrățișează totul în jurul nostru, iar eu, am făcut rost de distracția și masa de seară.
..............................................................................................................................................
Apartamentul fetei e chiar în centru. Eu stau ieșit pe balcon contemplând întunericul. Ziua sunt un mostru, noaptea sunt atât de diferit. Îmi e teamă și mă urăsc.
Corpul neînsuflețit al fetei stă pe pat iar mirosul sângelui în scurt timp va atrage musafiri nedoriți. Aș fi vrut să fi fost altfel. Regretele mă copleșesc. Mintea imi e goală, aerul rece al nopții nu își mai are efectul de altă dată. Altădată...alte vremuri... de mult uitate ....
..............................................................................................................................................
Stăteam pe balconul din vila tatălui meu admirând cetatea Constantinopolului. Balustrada era destul de lată așa că o foloseam pe post de scaun. Aerul rece mă tăia până la os, armura și mantia pe care o foloseam pe post de pătură era ca și inexistentă. Iarna anului 980 venea fără zăpadă, iar cu ea 6000 de războinici varangieni. Noua gardă a împăratului avea nevoie de un general de încredere, iar faima mea de uciga; nemilos mă propulsase pe mine cap de listă.
La o șansă ca asta visasem de foarte multe ori în ultimii ani. De data asta totul era diferit, decizia trebuia gândită bine. Proprii mei soldați erau mândri acum cu mine, dar ar fi rămas fără slujbe, fără cineva care să îi conducă. Și nu erau doar ei. O doream pe ea, și nu vroiam să o părăsesc. Soția mea, mă aștepta acolo, iar eu in gerul nopții eram mai hotărât ca oricând să stau drept în fața împăratului și să îl refuz.
– Eu, Paulus Nikophoros, general al Armatei Negre, va sfida pe cel mai puternic om al lumii! Eu sunt UNICUL!





PS: dedicatie speciala pentru kidoo ))

Vezi profilul utilizatorului http://donlyadrian.wordpress.com

7 Re: Ingerul [dropped] la data de Mier Ian 27, 2010 4:57 am

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
adi esti genial, stiai?)
a da si la ce faculta esti?

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

8 Re: Ingerul [dropped] la data de Mier Ian 27, 2010 10:21 pm

Dookie

avatar
Para-Fan
Para-Fan
:O e minunat <3

asa de ... profund

Vezi profilul utilizatorului http://www.itsthejudgesdaughter.tumblr.com

9 Re: Ingerul [dropped] la data de Mar Feb 09, 2010 11:05 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
da:x exact cum spune lilo:x e asa de profund:X

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

10 Re: Ingerul [dropped] la data de Mar Feb 09, 2010 11:45 pm

DON LY


Para-Loser
Para-Loser
si un next micut, nu mi-a iesit prea bine


– Eu, Paulus Nikophoros, general al Armatei Negre, va sfida pe cel mai puternic om al lumii! Eu sunt UNICUL!
– Generale?
Fără să realizez ușa camerei se deschide, iar in spatele perdelei cdate la o parte pe jumătate observ doar picioarele imbrăcate în armura metalică înnegrită și acoperită cu material. Pe lângă corp de asemenea se vedea și mantia de culoare neagră ținută elegant pe mână probabil. Pașii nu sunt nici grăbiți, nici prea înceți, mișcarea străinului fiind aproape neauzită.
În dreptul perdelelor, acesta, le trage la o parte și stă și mă privește. Eu sunt prea adțncit în propriile gânduri. Când întorc capul spre el privesc la părul negru și barba deasă. Bărbatul cu chip aspru face o plecăciune ușoară urmată de o pauză lungă de tăcere.
– Nu mai e mult până la răsărit, spune el cu vocea ca o șoaptă.
Tăcerea ce ne înconjoară e apăsătoare chiar, gândurile nerostite deveneau grele. Aș fi vrut să fie altfel, dar se părea acum că urmau niște clipe de coșmar. Ianis pășește până la brâul balconului stând sprijinit de coate și cu fața în mâini.
– Garda e pregătită, i-am ales pe cei mai buni, douzeci cu tot cu mine.
– Nu trebuie să faci asta, s-ar putea să mori, îi răspund repede, am spus că vreau voluntari, nu să fie aleși, aveți familii...
– Taci copile! Îmi taie repede vorba.
De fată cu el, în acest moment, mă simțeam mai copil decât fusesem vreodată. Se răstise la mine, eu generalul lui, iar el cel mai de încredere soldat al meu și cel al cărui sfat cântărea mult. Liniștea se așterne din nou, ne învăluie, iar vântul rece mă face să îmi strâng picioarele la piept.
– Au fost cinci sute de voluntari, dar tu ai spus douăzeci, așa că i-am ales. Patru sute vor aștepta în fața cetății iar restul se vor furișa cât mai aproape de împărat.
Încă tac dar deja în depărtare zorile nu se mai lasă mul așteptate. Sar în picioare și mă îndrept spre bărbatul din fața mea. E puțin mai înalt și cu mai mult de cincisprezece ani mai bătrân. Stăm drepți unul în fața celuilalt, in timp ce bătăi se aud în ușa. Trag aer in piept și rostesc:
– E o onoare...
Mă îndrept spre ușile de lemn pe care le împing în lateral cu putere. Bătrânul meu tată vitreg gesticulează puternic și vorbește repede. Nu îl bag în seamă și trec repede pe lângă el.
..............................................................................................................................................
Mai mulți roiau în jurul apartamentului, pe calea 13 septembrie, dar unul dintre ei reușise mai mult ca ceilalți să îmi capteze atenția. Stătea nemișcat pe trotuar în umbra unei scări de bloc. De obicei erau necrofagi care credeau că pot găsi resturi de la masa mea bogată de altfel. Acesta e diferit, a venit nu pentru a se hrăni ci pentru mine.
O ploaie mocănească a început să cadă, iar eu aplecat peste balustradă sunt atins pe cap de către stropii mici de apă. Privesc la silueta umbrită până începe să avanseze cu pași calculați, oprindu-se pe prima bandă a străzii. Ochii lui negri mă privesc pătrunzător, dar eu le întorc spatele și intru să îmi iau haina. La intoarcere îl găsesc ud leaorcă într-o margine a balconului. În părul ud i se văd stropi de apă până când dispare din raza mea vizuală, iar eu plutesc prin ploaia torențială.
Aterizarea e ușoară și nu îmi pune probleme, spre deosebire de mâinile încleștate din jurul meu ce scot din mine incapacitatea și neputința....

Vezi profilul utilizatorului http://donlyadrian.wordpress.com

11 Re: Ingerul [dropped] la data de Sam Mar 13, 2010 7:41 am

wonderchild

avatar
Para-Kid
Para-Kid
pare interesant. citesc si eu maine si dau edit

Vezi profilul utilizatorului http://addicted-k.blogspot.com

12 Re: Ingerul [dropped] la data de Sam Mar 13, 2010 7:38 pm

Poison;

avatar
Para-Master
Para-Master
e foarte fain nextu:x stai linistit ca ti-a iesit bine:D

Vezi profilul utilizatorului http://not-perfekt-girl.blogspot.com/

13 Re: Ingerul [dropped] la data de Sam Mar 13, 2010 10:36 pm

ionicaeng

avatar
Para-Kid
Para-Kid
foarte fain eu acum am citit pentru prima data si vreau sa iti zic ca imi place la nebunie, scrii foarte frumos, felicitari

Vezi profilul utilizatorului

14 Re: Ingerul [dropped] la data de Dum Mar 14, 2010 3:02 am

wonderchild

avatar
Para-Kid
Para-Kid
imi place foarte muult cum scri
Am râs. Am râs cu o poftă demonică în timp ce zidul din faţa mea s-a prefăcut în praf sub pumnul ce elibera fiara din mine deschizându-i poarta unei noi lumi nemaivăzute. Luminile acestei lumi s-au revărsat asupra cerului într-un mod magic, haotic şi dumnezeiesc in acelaşi timp. Lumini pe care nu am putut să le visez nici în cele mai îndepărate nopţi ale omului ce a rămas în cripta ce îi poartă numele.

place, place, place
si imi place forte mult cum descri si este de apreciat ca scri cu diacritice

next :x

Vezi profilul utilizatorului http://addicted-k.blogspot.com

15 Re: Ingerul [dropped] la data de Vin Apr 16, 2010 1:35 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
Anunta-ma daca mai contiunui ficul ca sa stiu daca il trimit la arhiva:)

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

16 Re: Ingerul [dropped] la data de Joi Iun 03, 2010 4:16 pm

ştrumfiţaa.

avatar
Para-Admin
Para-Admin
topic arhivat datorită inactivităţii.

dacă vrei să-l recuperezi trimite-mi un pm, sau zi-mi pe mess.

Vezi profilul utilizatorului http://mywordskillpeople.blogspot.com

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum